A patra săptămână a Postului Mare
Vineri seara (sâmbătă) – 29 martie 2025
Sfântul martir Marcu al Aretusei,
Chiril diaconul și a celor împreună cu ei (†362)
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 7, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 7 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un animal şi nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Hristoase, ca vameşul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un animal şi nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Hristoase, ca vameşul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Apoi patru stihiri martirice, versul 6 (versul de rând al săptămânii).
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine și nu s-au depărtat de la poruncile Tale; pentru rugăciunile lor, miluiește-ne pe noi.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe chinuri au răbdat; pentru rugăciunile și cererile lor, Doamne, păzește-ne pe noi toți.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Mucenicii purtători de biruință și cetățenii cerești, luptându-se pe pământ, multe chinuri au răbdat, și în cer cunună desăvârșită au luat, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Crucea Ta, Doamne, s-a făcut Mucenicilor, armă nebiruită; că vedeau moartea ce era înaintea lor, dar, văzând înainte viața ce va să fie, se întăreau cu nădejdea ce o aveau către Tine. Cu rugăciunile lor, miluiește-ne pe noi.
Apoi, patru stihiri din Minei, versul 1.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cu împotrivire vitejească ai doborât taberele vrăjmașului, ierarhe, și ai izbăvit mulțimi de oameni din înșelăciunea idolilor.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu întinderea mâinilor tale, ierarhe, ai întărit pe împreună-pătimitorii tăi în suferințe și ai arătat neputincioasă puterea vrăjmașului.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Ca un învățător al celor de taină și mucenic al Stăpânului și învățător înțelept al Bisericii, roagă-te, ierarhe, neîncetat pentru noi.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Legat fiind, dumnezeiescule Iona, ai răbdat lovituri de toiege și smulgerea degetelor și tăindu-ți-se limba, ai fost aruncat în smoală fierbinte și, cu fierăstrăul, cumplit ai fost tăiat în bucăți. Pentru aceasta, roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Mărire… a celor adormiți, versul 6.
Început și ființă mi s-a făcut mie porunca Ta cea ziditoare; că, voind să alcătuiești ființă vie din firea cea nevăzută și din cea văzută, din pământ trupul mi-ai zidit și mi-ai dat suflet cu suflarea Ta cea dumnezeiască și făcătoare de viață. Pentru aceasta, Hristoase, pe robii Tăi în latura celor vii și în corturile drepților, odihnește-i.
Și acum… a Născătoarei, dogmatica vers 6.
Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut, Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Se cântă prochimenul zilei, vers 4:
C.: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif (Ps. 79,1).
Stih: Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase (Ps. 79,2).
Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (12,1-7), citire.
D.: Să luăm aminte.
După aceea a zis Domnul către Avram: «Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare, Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului». Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, şi s-a dus şi Lot cu el. Avram însă era de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran. Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile ce agonisiseră ei şi toţi oamenii, pe care-i aveau în Haran, şi au ieşit, ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în Canaan. Apoi a străbătut Avram ţara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în ţara aceasta Canaaneii. Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: «Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi». Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui care i Se arătase.
Se cântă al doilea prochimen, vers 2:
C.: Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru (Ps. 80,la).
Stih: Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane (Ps. 80,2a)
Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru.
În timp ce se cântă prochimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prochimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, înalță lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune: Înţelepciune.
C.: De la Pilde (14,15-26), citire:
P.: Să luăm aminte.
Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost. Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă. Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi. Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr. Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit. Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr. Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana celor nebuni este nebunia. Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni. Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
