A patra săptămână a Postului Mare
Miercuri seara (joi)-27 martie 2025
Cuvioasa Martiră Matroana din Tesalonic (†sec IV)
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 4, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, pe versul 4 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Postul, pricinuitorul bunătăţilor, şi-a adus acum înjumătăţirea sa, arătându-se bine plăcut prin zilele ce au trecut, şi spre cele ce urmează punând înainte folosinţa; căci îndemnarea spre lucruri bune face mai mult bine. Pentru aceasta făcând spre plăcere lui Hristos, Dătătorul tuturor bunătăţilor, să strigăm: Cel ce ai postit pentru noi şi ai răbdat Crucea, învredniceşte-ne fără osândă, să ne împărtăşim cu dumnezeieştile Tale Paşti, vieţuind în pace şi cu vrednicie mărindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul.
Altă stihiră, versul 5.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cei ce săvârşesc faptele bune în taină, aşteptând răsplătirile sufleteşti, nu le vestesc în mijlocul uliţelor, ci mai vârtos le poartă înlăuntrul inimilor lor. Şi Cel ce vede toate, câte se fac în taină, ne dă plata înfrânării. Să săvârşim dar postul, nemâhnindu-ne la feţe, ci în cămările sufletelor noastre rugându-ne neîncetat, să strigăm: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Te rugăm nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
A mucenicilor.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Cu dragoste sufletească fără de saţiu, nelepădându-vă de Hristos sfinţilor mucenici, care multe feluri de chinuri prin patimi răbdând, semeţia tiranilor aţi surpat şi credinţa neclintită şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceasta şi îndrăznire către Dânsul dobândind, cereţi să dea lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Alte stihiri, versul 1.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Să ne spălăm sufletele cu apa postului şi apropiindu-ne de cinstita şi preacurata Cruce a Domnului, să ne închinăm ei cu credinţă; luând acum dumnezeiasca luminare, şi dobândind veşnică mântuire, pace şi mare milă.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cruce, lauda apostolilor, pe care te înconjură Căpeteniile, Puterile şi Arhanghelii, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm ţie, de toată vătămarea; şi ne învredniceşte să trecem cu bine dumnezeiasca măsură a postului şi să ajungem ziua cea mântuitoare, prin care ne şi mântuim.
Altă stihiră. versul 7.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Astăzi închinându-ne Crucii Domnului, să strigăm: Bucură-te Pomul vieţii, stricătoarea iadului! Bucură-te bucuria lumii, pierzătoarea stricăciunii! Bucură-te ceea ce risipeşti pe demoni cu puterea ta! Întărirea credincioşilor, arma cea nesfărâmată, te rugăm, păzeşte, sfinţeşte pe cei ce te sărută pe tine.
Apoi, 4 stihiri din Minei, versul 4.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Împotriva semeției și a cruzimii pline de îndrăzneală ai stat cu cuget bărbătesc, de Dumnezeu cugetătoare, având mintea ațintită la desfătarea celor viitoare, care rămâne de-a pururi și în veci neclintită. De care te-ai și înfruptat, mutându-te de pe pământ către cămările de mire cele cerești și către veselia cea neîntreruptă, mărită Matroana.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Învrednicitu-te-ai să privești bunăcuviința împărăției și frumusețea cea plăcută a Mirelui tău, fiind împodobită cu rănile pătimirii tale celei neînfricate, și de izvorul bunătăților te-ai apropiat, dobândind drept roadă, fericită, împărtășirea veseliei celei dumnezeiești, de dincolo, și strălucire nemuritoare.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Nici jugul robiei, nici slăbiciunea femeiască, nici foamea, nici biciuirile nu te-au împiedicat să urmezi stăruința mucenicilor, preamărită. Căci ai răbdat cu osârdia sufletului chinurile. Pentru aceasta ai și dobândit cămările cerești și ai fost împodobită cu cununile harurilor, stând înaintea Ziditorului tău.
Mărire… Și acum… versul 8.
Astăzi Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit Patimi, Cel ce m-a slobozit din patimi; Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fără de lege a fost scuipat; şi şi-a dat spatele spre răni pentru cei robiţi. Pe Care cea curată şi Maica Lui, pe Cruce văzându-L, cu durere a zis: Vai mie, Fiul meu! Cum ai făcut aceasta? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe? Vai mie, Lumina mea! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie trece prin inima mea! Laud Patimile Tale, mă închin milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, mărire Ţie.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 4:
C.: Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni (Ps. 71,19)
Stih: Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului (Ps. 71,1).
Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (9,18-10,1), citire.
D.: Să luăm aminte.
Iar fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan. Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din aceştia s-au înmulţit oamenii pe pământ. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie. A băut vin şi îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi. Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul cel mai tânăr, a zis: «Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!». Apoi a zis: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă». Şi a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani. Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani şi apoi a murit. Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s-au născut fii după potop.
Se cântă al doilea prochimen, vers 4:
C.: Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este (Ps. 72,27).
Stih: Cât de bun este Dumnezeu cu Israel (Ps.72,1).
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este.
În timp ce se cântă prochimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prochimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, înalță lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (12,23-13,10), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică. Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură. Dreptul cercetează cu deamănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire. Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte. Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare. Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia. Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui. Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară. Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos. Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare. Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge. Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Din această zi preotul (sau diaconul, de este) rostește, pe lângă Ectenia pentru cei chemați, Ectenia pentru cei chemați la sfânta luminare, cu rugăciunea prescrisă. Aceste Ectenii se spun până în Miercurea cea mare, afară de sâmbătă şi duminică.
