Papa Francisc a primit în audiență joi, 28 noiembrie a.c., participanții la Adunarea plenară a Comisiei Teologice Internaționale. În mesajul adresat cu acest prilej, Succesorul lui Petru a subliniat că „într-o lume complexă și polarizată”, iubirea lui Dumnezeu  ne cheamă să fim „ziditori de pace și justiție” și ne învață adevărata fraternitate, care este o „sarcină etică fundamentală” a tuturor creștinilor. Pontiful a încurajat dezvoltarea unei „teologii a sinodalității” care să implice toate componentele Bisericii și a reafirmat dorința Sanctității Sale de a merge la Niceea, în 2025, pentru aniversarea a 1 700 de ani de la Consiliu. Redăm în cele ce urmează mesajul integral al Papei Francisc, publicat de Sala de Presă a Sfântului Scaun:

„Eminența Voastră, dragi frați și surori!

Suntem deja aproape de deschiderea Porții Sfinte a Jubileului și tocmai am încheiat cea de-a XVI-a Adunare Ordinară a Sinodului Episcopilor. Pornind de la aceste două evenimente, aș dori să vă adresez două gânduri: primul este de a-l readuce pe Cristos în centru, al doilea este de a dezvolta o teologie a sinodalității.

Readucerea lui Cristos în centru. Jubileul ne invită să redescoperim chipul lui Cristos și să ne re-centrăm în El. Iar în timpul acestui An Sfânt, vom avea, de asemenea, ocazia să sărbătorim cea de-a 1700-a aniversare a primului mare Conciliu Ecumenic, Conciliul de la Niceea. Am de gând să merg acolo. Acest Conciliu constituie o piatră de hotar în drumul Bisericii și, de asemenea, al întregii umanități, deoarece credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut trup pentru noi și pentru mântuirea noastră, a fost formulată și mărturisită ca o lumină care luminează sensul realității și destinul întregii istorii. Biserica a răspuns astfel invitației apostolului Petru: «Sfințiți în inimile voastre pe Cristos ca Domn, gata întotdeauna să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea care este în voi» (1 Pt 3,15).

Acest îndemn, care se adresează tuturor creștinilor, poate fi aplicat în mod special slujbei pe care teologii sunt chemați să o îndeplinească ca serviciu adus Poporului lui Dumnezeu: să favorizeze întâlnirea cu Hristos, să aprofundeze sensul misterului său, astfel încât să înțelegem mai bine «care este lățimea și lungimea și înălțimea și adâncimea și să cunoaștem iubirea lui Hristos, care întrece orice cunoaștere» (Ef 3,18-19).

Conciliul de la Niceea, afirmând că Fiul este din aceeași substanță cu Tatăl, subliniază ceva esențial: în Isus putem cunoaște chipul lui Dumnezeu și, în același timp, chipul omului, descoperindu-ne fii în Fiul și frați între noi. O fraternitate înrădăcinată în Cristos, care devine o sarcină etică fundamentală pentru noi. Prin urmare, este important că ați dedicat o mare parte din această Adunare plenară elaborării unui document care încearcă să ilustreze sensul actual al credinței mărturisite la Niceea. Un astfel de document ar putea fi prețios, pe parcursul anului jubiliar, pentru a hrăni și aprofunda credința credincioșilor și, pornind de la figura lui Isus, să ofere, de asemenea, idei și reflecții utile pentru o nouă paradigmă culturală și socială, inspirată tocmai de umanitatea lui Cristos.

Astăzi, de fapt, într-o lume complexă și adesea polarizată, marcată în mod tragic de conflicte și violență, iubirea lui Dumnezeu revelată în Cristos și dăruită nouă prin Spiritul Sfânt devine un apel adresat tuturor, pentru a învăța să pășim în fraternitate, să fim constructori de dreptate și pace. Numai în acest fel putem sădi semințe de speranță acolo unde trăim.

A-l readuce pe Cristos în centru înseamnă a reaprinde această speranță, iar teologia este chemată să facă acest lucru, printr-o muncă constantă și înțeleaptă, în dialog cu toate celelalte cunoștințe.

Și ajungem la al doilea punct de reflecție: dezvoltarea unei teologii a sinodalității. Adunarea ordinară a Sinodului Episcopilor a dedicat un punct din Documentul final sarcinii teologiei, în contextul «carismelor, vocațiilor și slujirilor pentru misiune»; și a formulat această dorință: «Adunarea invită instituțiile teologice să continue cercetările menite să clarifice și să aprofundeze sensul sinodalității» (nr. 67). Aceasta a fost o viziune a Sfântului Paul al VI-lea la sfârșitul Conciliului, când a creat Secretariatul Sinodului Episcopilor. În aproape 60 de ani, această teologie sinodală s-a dezvoltat, puțin câte puțin, și astăzi putem spune că este matură. Și astăzi nu ne putem gândi la grija pastorală fără această dimensiune a sinodalității.

Prin urmare, alături de centralitatea lui Cristos, aș dori să vă invit să țineți cont și de dimensiunea ecleziologică, pentru a dezvolta mai bine scopul misionar al sinodalității și participarea întregului Popor al lui Dumnezeu, în varietatea sa de culturi și tradiții. Aș spune că a venit timpul să facem un pas curajos înainte: să dezvoltăm o teologie a sinodalității, o reflecție teologică care să ajute, să încurajeze, să însoțească procesul sinodal, pentru o nouă etapă misionară, mai creativă și mai îndrăzneață, inspirată de kerygma, care să implice toate componentele Bisericii.

Închei cu o urare: să fiți ca apostolul Ioan care, în încrederea sa de ucenic iubit, și-a apropiat capul de inima lui Isus (cf. Ioan 13, 25). Așa cum am amintit în Enciclica Dilexit nos, Inima Sacră a lui Isus «este principiul unificator al realității, deoarece Cristos este inima lumii; Paștele său, de moarte și Înviere, este centrul istoriei, care datorită lui este istoria mântuirii” (n. 31). Rămânând, să spunem așa, sprijiniți pe Inima Domnului, teologia voastră va izvorî de la sursă și va da roade în Biserică și în lume.

Iar un lucru esențial pentru o teologie roditoare est:  să nu vă pierdeți simțul umorului, vă rog! Acesta ajută foarte mult. Spiritul Sfânt este cel care ne ajută să trăim această dimensiune a bucuriei și a umorului.

Surori și frați, vă mulțumesc pentru serviciul vostru. Vă însoțesc cu binecuvântarea mea. Și vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine. Pentru mine, nu împotrivă! Vă mulțumesc.”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi