În cadrul Veghii Penitențiale pe care Papa Francisc a celebrat-o marţi, 1 octombrie 2024, în Bazilica „Sf. Petru” din Vatican au fost citite cererile de iertare scrise personal de Succesorul lui Petru la începutul celei de a doua sesiuni a Adunării Generale Ordinare a Episcopilor care se desfășoară de la 2 la 27 octombrie 2024 în Cetatea Eternă. Acestea au fost citite de şapte cardinali:

Cardinalul Oswald Gracias, arhiepiscop de Bombay (India)

Cer iertare lui Dumnezeu Tatăl, simţind ruşine pentru păcatul de lipsă de curaj, de curajul necesar pentru căutarea de pace între popoare şi naţiuni, recunoscând demnitatea infinită a fiecărei vieţi umane în toate fazele sale, de la starea de naştere până la bătrâneţe, mai ales copiii, bolnavii, săracii, dreptul de a avea un loc de muncă, o ţară, o casă, o familie, o comunitate în care să trăiască liber, valoarea care este peisajul şi cultura din fiecare zonă a planetei. Pentru a face pacea este nevoie de curaj: pentru a spune da întâlnirii şi nu ciocnirii; da respectării pactelor şi nu provocărilor; da sincerităţii şi nu duplicităţii. În numele nostru al tuturor credincioşilor cer iertare celui care se naşte astăzi şi se va naşte după noi, generaţiilor din viitor care ne împrumută această lume şi care au dreptul să locuiască în ea, într-o zi, în înţelegere şi în pace. Şi mai grav este păcatul nostru, dacă, pentru a justifica războiul şi discriminările, invocăm numele lui Dumnezeu. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Michael Czerny, SI, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale

Cer iertare, simţind ruşine, pentru ceea ce şi noi credincioşii am făcut pentru a transforma creaţia din grădină în deşert, manipulând-o după plăcerea noastră; şi pentru ceea ce nu am făcut pentru a împiedica asta. Cer iertare, simţind ruşine, pentru momentele în care nu am recunoscut dreptul şi demnitatea fiecărei persoane umane, discriminând-o şi exploatând-o – mă gândesc în mod deosebit la populaţiile indigene – şi pentru momentele în care am fost complici ai sistemelor care au favorizat sclavia şi colonialismul. Cer iertare, simţind ruşine, pentru momentele în care am luat şi luăm parte la globalizarea indiferenţei în faţa tragediilor care transformă pentru atâţia migranţi rutele de pe mare şi graniţele dintre naţiuni din cale de speranţă în cale de moarte. Valoarea persoanei este mereu superioară valorii graniţei. Aud în acest moment glasul lui Dumnezeu care ne întreabă pe noi toţi: „Unde este fratele tău; unde este sora ta?”. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Seán Patrick O’Malley, OFMCap., arhiepiscop mitropolit emerit de Boston (Statele Unite ale Americii)
Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care noi, credincioşii, am fost complici sau am comis direct abuzuri de conştiinţă, abuzuri de putere şi abuzuri sexuale. Câtă ruşine şi durere simt când iau în considerare mai ales abuzurile sexuale făcute asupra minorilor şi a persoanelor vulnerabile, care au furat nevinovăţia şi au profanat sacralitatea celui care este slab şi lipsit de apărare. Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care am folosit condiţia slujirii primite prin hirotonire şi a vieţii consacrate pentru a comite acest păcat teribil, simţindu-ne în siguranţă şi protejaţi în timp ce profitam în mod diabolic de cei mici şi de cei săraci. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Kevin Joseph Farrell, prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă
Cer iertare în numele tuturor din Biserică, mai ales al nostru al bărbaţilor, simţind ruşine pentru toate dăţile în care nu am recunoscut şi nu am apărat demnitatea femeilor, pentru momentele în care le-am făcut mute şi supuse, şi nu de puţine ori exploatate, în special în condiţia vieţii consacrate. Cer iertare, simţind ruşine pentru toate dăţile în care am judecat şi am condamnat înainte de a ne îngriji de fragilităţile şi rănile familiei. Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care am furat speranţa şi iubirea de la tinerele generaţii, când nu am înţeles delicateţea etapelor de creştere, a travaliului formării identităţii, şi nu suntem dispuşi să ne sacrificăm pentru dreptul lor de a exprima talente şi profesionalităţi, găsind o muncă demnă şi primind un salariu just. Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care am preferat să ne răzbunăm în loc să ne angajăm în căutarea dreptăţii, abandonând pe cel care greşeşte în închisori şi recurgând la folosirea pedepsei cu moartea. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Víctor Manuel Fernández, prefect al Dicasterului pentru Doctrina Credinţei
Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care în Biserică, îndeosebi noi păstorii, cărora le este încredinţată misiunea de a-i întări pe fraţii şi surorile în credinţă, nu am fost capabili să păzim şi să propunem evanghelia ca izvor viu de noutate veşnică, „îndoctrinând-o”şi riscând s-o reducem la o grămadă de pietre moarte de aruncat împotriva altora. Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care am dat justificare doctrinală la tratamente inumane. Cer iertare, simţind ruşine, pentru momentele în care nu am fost martori credibili ai faptului că adevărul eliberează, pentru momentele în care am împiedicat diferitele înculturări legitime a adevărului lui Isus Cristos, care parcurge mereu cărările istoriei şi ale vieţii pentru a se lăsa găsit de cei care vor să-l urmeze cu fidelitate şi bucurie. Cer iertare, simţind ruşine, pentru acţiunile şi omisiunile care au împiedicat şi încă fac dificilă refacerea credinţei creştine în unitate şi fraternitatea autentică a întregului neam omenesc. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Cristóbal López Romero, SDB, arhiepiscop de Rabat (Maroc)

Cer iertare în numele tuturor din Biserică, simţind ruşine pentru momentele în care ne-am întors capul în cealaltă parte în faţa sacramentului săracului, preferând să ne împodobim pe noi înşine şi altarul cu preţiozităţi vinovate care sustrag pâinea de la cel înfometat. Cer iertare, simţind ruşine pentru inerţia care ne reţine de la primirea chemării de a fi Biserică săracă a săracilor şi care ne face să cedăm în faţa seducţiei puterii şi a linguşirilor primelor locuri şi ale titlurilor deşarte. Cer iertare, simţind ruşine, pentru momentele în care cedăm în faţa tentaţiei de a ne ascunde în centru, protejaţi înăuntrul spaţiilor noastre ecleziale bolnave de autoreferenţialitate, rezistând să ieşim, neglijând misiunea în periferiile geografice şi existenţiale. Iartă-ne, Doamne!

Cardinalul Christoph Schönborn, OP, arhiepiscop de Viena (Austria)

Cer iertare, simţind ruşine, pentru obstacolele pe care le punem în calea edificării unei Biserici cu adevărat sinodale, simfonice, conştiente că este popor sfânt al lui Dumnezeu care merge împreună recunoscând demnitatea baptismală comună. Cer iertare, simţind ruşine, pentru toate dăţile în care nu l-am ascultat pe Duhul Sfânt, preferând să ne ascultăm pe noi înşine, apărând opinii şi ideologii care rănesc comuniunea tuturor în Cristos, aşteptaţi la sfârşitul timpurilor de Tatăl. Cer iertare, simţind ruşine, pentru momentele în care am transformat autoritatea în putere, sufocând pluralitatea, neascultând persoanele, făcând dificilă participarea la misiunea Bisericii a atâtor fraţi şi surori, uitând că toţi sunt chemaţi în istorie, prin credinţa în Cristos, să devină pietre vii ale unicului templu al Duhului Sfânt. Iartă-ne, Doamne!

 L’Osservatore Romano (2 octombrie 2024)
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu