Recenzia cărții „Preoții Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și familiile lor, în documentele arhivistice”

Borzoș Gabriel-Florian (Grigore), Preoții Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și familiile lor, în documentele arhivistice, Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2022-2023, 2 vol. ISBN 978-606-9659-56-4

Sub atentul patronaj al lui Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Oradea, ultimele aproape trei decenii au fost martorele unor contribuții istoriografice valoroase cu privire la trecutul Episcopiei pe care o păstorește. După cum remarcam într-o altă recenzie[1], specialiști ca Blaga Mihoc sau regretata Iudita Călușer s-au consacrat deja în domeniul istoriei cultului greco-catolic în zona Bihorului, iar o altă generație de cercetători își face simțită prezența. Lucrarea analizată îl așază pe Gabriel-Florian Borzoș în rândul acestei noi generații preocupate de istoria Bisericii greco-catolice.

Concurent cu proiectul de istorie locală vizând Seminarul din Oradea, coordonat de Anton Cioba, Rectorul Seminarului Greco-Catolic „Sf. Trei Ierarhi” din Oradea, în urma căruia a rezultat o monumentală sinteză[2], Gabriel-Florian Borzoș își asumă un obiectiv ambițios. Țelul vizat consta în întocmirea unui dicționar biografic cu preoții Eparhiei greco-catolice de Oradea.

Demersul asumat de Gabriel-Florian Borzoș se soldează cu o contribuție istoriografică solidă, defalcată în două volume. Lucrarea a fost lansată festiv în cadrul Simpozionului internațional Școala Ardeleană la Oradea: Istoria și viitorul unei biserici – Reflecții la 75 de ani la intrarea în catacombe a Bisericii Române Unite, desfășurat la Oradea, în perioada 12-14 octombrie 2023. Primul volum are în vedere intervalul cronologic 1723-1873 și ilustrează destinele a 795 de preoți, în vreme ce volumul secund tratează perioada 1874-1948 și prezintă 634 de preoți. Astfel, cele două volume cuprind 1429 de preoți, ordonați în funcție de anul hirotonirii. Decesul episcopului Iosif Papp-Szilágyi (1873) a fost ales drept bornă între cele două volume, probabil din rațiuni pragmatice vizând o paginație relativ echilibrată.

Analizând sursele utilizate de autor, constatăm caracterul divers și mai ales inedit al acestora. Materialul arhivistic utilizat este impresionant, făcându-se apel la documente păstrate în cadrul Arhivelor Naționale ale României (Alba, Arad, Bihor, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj și Timiș), dar și de către alte state, ca Ungaria, Austria sau Vatican. Sunt utilizate peste 30 de fonduri arhivistice în documentarea biografiilor preoților, un rol cardinal ocupându-l actele de stare civilă. O atare abordare a reprezentat un demers evident laborios și cronofag, însă necesar în vederea reconstituirii biografice. Se cuvine să remarcăm și limbile variate, în principal, latină, maghiară și română, în care au fost redactate documentele abordate. Observăm rolul preponderent al actelor de stare civilă în ecuația lucrării, însă nu sunt omise și alte categorii de surse, cum ar fi variate șematisme bisericești (în principal, ale structurilor ecleziastice de Muncaci, Oradea, Făgăraș, Gherla, Lugoj și Maramureș), precum și literatura secundară și webografia.

Structural, nucleul celor două volume este reprezentat de seria profilurilor biografice, cu două studii introductive succinte care le preced. Studiul introductiv aferent primului volum (pp. 13-16) conține observații preponderent metodologice, autorul asumându-și metoda demografiei istorice. De altfel, studiul prezintă modul în care sunt dispuse informațiile în cadrul medalioanelor biografice și unele dintre abrevierile utilizate, observații valabile și pentru volumul secund. Al doilea studiu introductiv (pp. 15-23) este mai amplu și interpretează succint diversele informații biografice despre preoți, invocând aspecte precum bigamia, originea nobilă sau dinastiile preoțești.

După cum semnalam, medalioanele biografice nu sunt dispuse în ordine alfabetică, ci în funcție de anul hirotonirii preotului, începând cu anul 1723, cu mențiunea că data hirotonirii este necunoscută pentru unii preoți. Informațiile prezentate sunt, de regulă, sumare și vizează: prenumele și numele preotului, locul și data nașterii, informații despre părinți, educația, căsătoria și soția, data și locul hirotonirii, activitatea profesională, alte demnități deținute, alte mențiuni, locul și data decesului, informații despre copii. Trebuie să menționăm și efortul depus de autor în vederea ilustrării familiilor preoților, efort ce se oglindește în cele 976 de soții de preoți menționate și în urmașii de preoți avuți în vedere. Totodată, al doilea volum conține și un număr de 176 de fotografii ale preoților.

Cele două volume conțin și indici de persoane, indici de localități, județe și țări, dar și două secțiuni intitulate Prescurtări, abrevieri și dicționar explicativ. Apreciem că aceste instrumente sunt indispensabile cititorilor interesați de anumite chestiuni particulare.

Reluând o observație făcută cu privire la o lucrare similară pe care am evaluat-o[3], considerăm că ar fi fost adecvat ca biografiile preoților să fie înregistrate într-o bază de date sau cel puțin într-un set de date. Un astfel de instrument ar fi făcut informația și mai accesibilă publicului larg și ar fi permis o mai facilă interpretare de către eventualii cercetători interesați, cu atât mai mult cu cât scopul declarat al autorului este acela de a pune la dispoziție materialul documentar inedit în vederea elaborării unor sinteze[4].

Tendința recentă a istoriografiei locale bihorene dedicată istoriei cultului greco-catolic de a realiza evidențe extinse ale unor personalități din jurul unor instituții atestă o mutație de paradigmă. De la o perspectivă preponderent calitativă în cazul primei generații de cercetători postcomuniști interesați de această temă se face trecerea la armonizarea unor instrumente cantitative.

Alexandru-Augustin HAIDUC
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

[1] Alexandru-Augustin Haiduc, recenzie la volumul Silviu Sana, Tiberiu Alexandru Ciorba, Traian Ostahie, Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Vol. 2: Studenți teologi (1792-1948). Dicționar biografic, Cluj-Napoca, Mega, 2021, în „Revue Roumaine d’Histoire”, LXI, 2022, pp. 166-167.

[2] Silviu Sana, Tiberiu Alexandru Ciorba, Traian Ostahie, Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. I. O istorie a Seminarului leopoldin și a formării clerului greco-catolic (1741-1918). II. Studenți teologi (1792-1948). Dicționar biografic. III. Documente (1792-1948), Cluj-Napoca, Mega, 2022.

[3] Alexandru-Augustin Haiduc, recenzie la volumul Silviu Sana, Tiberiu Alexandru Ciorba, Traian Ostahie, Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Vol. 2: Studenți teologi (1792-1948). Dicționar biografic, Cluj-Napoca, Mega, 2021, în „Revue Roumaine d’Histoire”, LXI, 2022, p. 167.

[4] Gabriel-Florian (Grigore) Borzoș, Preoții Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și familiile lor, în documentele arhivistice. I. Preoții hirotoniți (1723-1873), Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2022, p. 14; Gabriel-Florian (Grigore) Borzoș, Preoții Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și familiile lor, în documentele arhivistice. I. Preoții hirotoniți (1874-1948), Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2023, p. 23.