Sărbătoarea Buneivestiri – Vecernia și Utrenia - Episcopia Greco Catolica

.25 martie 2024

Ev. la Utrenie: Luca 1,39-49 și 56

Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia zilei de 26 martie

Ap. Evrei 2,11-18; Ev.Luca 1,24-38

Vecernia

La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri podobnice din Triod, vers 4.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Dă-mi umilință, înstrăinare de răutăți și îndreptare desăvârșită mie, celui cufundat acum în patimile trupului și depărtat de Tine, Dumnezeule, Împăratul tuturor, că n-am nădejde de nicăieri. Dar mă mântuiește pe mine desfrânatul, pentru multă bunătatea Ta, Isuse atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Dumnezeiescul Moise cu postul curățindu-se, a văzut pe Cel dorit. Deci acestuia râvnind, smeritul meu suflet sârguiește a te curăți de răutăți în ziua postului, ca să vezi pe Domnul, dându-ți ție iertare; pe Cel ce este bun și iubitor de oameni și atotputernic.

Altă stihiră din Triod, vers 6.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Să începem acum a doua săptămână a postului cu fața luminată, săvârșindu-l din zi în zi, fraților; făcându-ne car de foc ca și Ilie Tezviteanul, cele patru virtuți mari, să înălțăm gândul cu nepătimirea, să înarmăm trupul nostru cu curăția, izgonind și biruind pe vrăjmașul.

Apoi, 7 Stihiri ale Buneivestiri, versul 6.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Sfatul cel mai înainte de veci Gavriil descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea ta, închinându-se și zicând: Bucură-te pământ nesemănat! Bucură-te rug nears! Bucură-te adânc cu anevoie de privit! Bucură-te pod, care duci către ceruri și scară înaltă până la cer, pe care a văzut-o Iacob! Bucură-te năstrapă dumnezeiască a manei! Bucură-te dezlegare a blestemului! Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Te arăți mie ca un om, zis-a curata Fecioară către marele voievod, și cum îmi grăiești mie cuvinte mai presus de înțelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu mine și se va sălășlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi, și loc de sfințenie al Celui ce șade mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi pe mine cu înșelăciune, căci n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale nunții, deci cum voi naște prunc?

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Acolo unde Dumnezeu voiește, a zis cel fără de trup, se biruiește rânduiala firii și lucrează cele ce sunt mai presus de înțelegere. Crede cuvintelor mele celor adevărate, preasfântă, ceea ce ești cu totul fără prihană. Iar aceea a strigat: Fie mie, acum, după cuvântul tău și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin împreunarea cu trupul.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Mărire…, Şi acum…, vers 6.

Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!

În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru. Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.

Prohimenul şi stihul zilei, din Triod, vers 8:

Dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne (Ps 60,5).

Stih 1: De la marginile pământului către Tine am strigat (Ps. 60,2).

Stih 2: Acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale (Ps. 60,4).

Stih 3: Așa voi cânta numele Tău în veacul veacului (Ps. 60,8).

Și iarăși: Dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne.

Paremia 1.

P.: Înţelepciune!

C.: De la Facere, citire (28,10-17).

P.: Să luăm aminte.

Plecat-a Iacov de la fântâna jurământului și s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându–şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: „Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!” Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”

Paremia 2.

P.: Înţelepciune!

C.: Din prorocia lui Iezechiel, citire (43,26-27 și 44,1–4ab).

P.: Să luăm aminte.

Așa grăiește Domnul: ”Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească. Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi”, zice Domnul Dumnezeu. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi„. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului.

Paremia 3.

P.: Înţelepciune!

C.: De la Pilde, citire (9,1-11).

P.: Să luăm aminte.

Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi, a înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii: „Cine este neînţelept să intre la mine!” Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: „Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!” Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.

Ectenia stăruitoare: Să zicem toți…

Rugăciunea: Învrednicește-ne, Doamne,…

Ectenia celor șase cereri: Să plinim rugăciunile noastre…

Dacă se face Litie, se cântă stihirile acestea pe versul 1, propriu-zis:

În luna a șasea trimis a fost arhanghelul la tine, fecioară și curată, să-ți vestească cuvântul mântuirii și totodată să-ți zică ție: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Vei naște fiu, pe Cel mai înainte de veci din Tatăl, Care va mântui pe poporul Său de greșelile lui.

În luna a șasea din cer a fost trimis arhanghelul Gavriil în Nazaret, cetatea Galileii, să aducă Fecioarei bunele vestiri de bucurie. Și venind la dânsa a strigat, zicând: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Că Acela pe Care cerurile nu L-au încăput, L-a încăput pântecele tău, binecuvântată. Bucură-te cinstită, din nou a lui Adam și mântuirea Evei, bucuria lumii și veselia neamului nostru.

Trimis a fost arhanghelul, de la Dumnezeu, către Fecioara cea neîntinată, în cetatea Galileii, Nazaret, ca să- vestească zămislirea cea neobișnuită. Trimisă a fost sluga cea fără de trup către cetatea cea însuflețită și către ușa cea înțelegătoare, ca să-i vestească coborârea venirii Stăpânului. Trimis a fost ostașul cel ceresc către palatul cel însuflețit al slavei, ca să pregătească de mai înainte Ziditorului locaș nesfârșit. Și venind la dânsa a strigat: Bucură-te scaun în chipul focului, care ești mai mărită decât cele cu patru chipuri. Bucură-te tron ceresc al Împăratului. Bucură-te munte netăiat și vas preacinstit, că întru tine toată plinătatea Dumnezeirii s-a sălășluit trupește, prin bunăvoința Părintelui celui pururea veșnic și cu împreună lucrarea Sfântului Spirit. Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!

Mărire…, Și acum…, vers 6:

Astăzi vestește Gavriil celei pline de har: Bucură-te Fecioară care nu știi de mire și ești neispitită de nuntă! Nu te mira de chipul meu cel neobișnuit și nici nu te înspăimânta! Că arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum, eu îți vestesc ție bucurie; și vei rămâne neatinsă și vei naște pe Domnul, preacurată.

Apoi, preotul rostește Ectenia și rugăciunea Litiei, așa cum e prevăzută în Liturghier la Rânduiala Vecerniei.

Urmează cântarea Stihoavnei, antifon vers 4:

În luna a șasea, trimis a fost arhanghelul la Fecioara cea curată, zicându-i: Bucură-te! Și i-a vestit că dintr-însa va ieși Mântuitorul. Deci, primind cu credință închinarea lui, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci, Care a binevoit a se întrupa în chip de negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Limba pe care nu a cunoscut-o a auzit-o Născătoarea de Dumnezeu; căci arhanghelul i-a grăit cuvintele Buneivestiri. Deci, primind cu credință închinarea, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne, strigăm : Cel ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare, Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, cântați Domnului tot pământul.

Iată, chemarea din nou s-a arătat acum nouă: Dumnezeu, mai presus de cuvânt, se unește cu oamenii; prin glasul arhanghelului înșelăciunea se nimicește. Că Fecioara primește bucuria; cele pământești s-au prefăcut în cer; lumea s-a dezlegat de blestemul cel dintâi. Să se veselească zidirea și cu glasuri de bucurie să cânte: Făcătorule și Mântuitorul nostru, mărire Ție!

Mărire…, Și acum…, vers 4:

Astăzi sunt bunele vestiri de bucurie, prăznuire feciorească. Cele de jos cu cele de sus se împreună. Adam se înnoiește, Eva se izbăvește de întristarea cea dintâi; iar cortul firii noastre, prin îndumnezeirea lui de către Cel ce a luat asupră-și aluatul nostru, Biserică lui Dumnezeu se face. O, taină! Chipul deșertării este neștiut, iar chipul zămislirii este de negrăit. Îngerul slujește minunii; pântecele fecioresc primește pe Fiul, iar Spiritul Sfânt de sus se trimite. Tatăl din cer binevoiește și întruparea se săvârșește după sfatul cel veșnic. Întru care și prin care izbăviți fiind, împreună cu Gavriil, către Fecioara să strigăm: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Din care Mântuirea, Hristos Dumnezeul nostru, luând asupră-și firea noastră, a adus-o din nou la Sine. Pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Îndată: Acum slobozește…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…

Și rugăciunea de binecuvântare a pâinilor, din Liturghier.

Troparul Sărbătorii, vers 4:

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiul Fecioarei se face și Gavriil binevestește harul. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! (de trei ori)

Se face încheierea.

Pâinile binecuvântate se împart celor prezenți în timp ce, cu untdelemnul binecuvântat se ung credincioșii.

Utrenia sau Lauda de dimineață

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului 4:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).

Troparul Sărbătorii Buneivestiri, vers 4.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! (de trei ori)

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 1.

Marele voievod al cetelor celor fără de trup, venind în cetatea Nazaretului, ți-a vestit ție, Curată, pe Împăratul veacurilor și Domnul: Bucură-te!, grăind ție, binecuvântată Marie, minunată, necuprinsă și netâlcuită, chemarea din nou a oamenilor.

Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.

Astăzi toată făptura se veselește, că îngerul îâi zice ție: Bucură-te ceea ce ești binecuvântată, cinstită și curată, fără prihană. Astăzi îngâmfarea șarpelui se întunecă, că legătura blestemului strămoșului s-a dezlegat. Pentru aceasta, totdeauna strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești plină de har!

Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.

Îndată, Polieleul.

În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4:

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Îndată Pripelele cu Stihurile lor (pe melodie proprie).

Stih 1: Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului.

Pripeala: Veniți toți, cu glasul arhanghelului să strigăm: Bucură-te, fecioară ceea ce ești plină de dar, (zicând): Domnul este cu tine.

(Această pripeală sa cântă după fiecare stih).

Stih 2: Cântați Domnului! Binecuvântați numele Lui și vestiți zi de zi mântuirea Lui.

Stih 3: Jurat-a Domnul credincioșie lui David și nu se va lepăda de jurământul Său. Pe tronul tău, a zis El, voi pune un rod al pântecelui tău.

Stih 4: Ca să se închine înaintea Lui toți regii și toate popoarele să-i slujească Lui.

Stih 5: Binecuvântat să fie numele Lui în veac. Mai înainte de soare rămâne numele Lui.

Stih 6: Și se va umple tot pământul de mărirea Lui.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Mărire Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ție, Dumnezeule!

Și acum și totdeauna și în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te ceea ce ești cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Și prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

După Ectenia mică, se cântă Sedealna Polieleului, pe antifon vers 4.

Gavriil, din cer, a strigat către cea cinstită: Bucură-te, că vei zămisli în pântece pe Dumnezeul cel mai înainte de veci, care, prin cuvânt, a alcătuit marginile. Pentru care Maria a răspuns: Fără de bărbat sunt eu și cum voi naște Fiu? Naștere mai presus de fire cine a văzut? Și tâlcuindu-i aceasta îngerul a zis către Născătoarea de Dumnezeu și Fecioara: Spiritul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri.

Mărire…, Și acum…,

Trimis a fost Gavriil către fecioara și curata, și i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit, că va zămisli mai presus de fire și va rămâne mai departe fecioară. Că va naște Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va mântui pe popor de greșelile lui. Și mărturie este Cel ce m-a trimis pe mine să-ți zic ție binecuvântată: Bucură-te Fecioară; vei naște și după naștere iarăși vei rămâne fecioară.

După aceasta, Antifonul 1, al versului 4.

Antifonul I.

Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.

Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.

Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.

Prohimen, vers 4.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă. Cântați Domnului tot pământul.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe antifon vers 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul: Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (1,39-49 și 56), citire.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

În acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Spirit Sfânt, și cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Apoi, Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.

Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.

Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei

Apoi, pe versul 2 propriu-zis.

Mărire…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).

Stihira: Astăzi vestește Gavriil celei pline de har: Bucură-te Fecioară care nu știi de mire și ești neispitită de nuntă! Nu te mira de chipul meu cel neobișnuit și nici nu te spăimânta! Că arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum, eu âți vestesc ție bucurie; și vei râmîne neatinsă și vei naște pe Domnul, preacurată.

Apoi, Ectenia specială din Liturghier…

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

După Ectenia mică, Sedealna pe antifon vers 8.

Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ acum s-a coborât. Îngerul a stat înaintea Fecioarei strigând: Bucură-te binecuvântată, ceea ce singură ți-ai păstrat pecetea primind în pântece pe Cuvântul cel mai înainte de veci și Domnul, ca să mântuiască din înșelăciune, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire…, Și acum…, pe antifon vers 4.

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.

Pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Spirit, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, curată, cu venirea Preasfântului Spirit, spre înnoirea neamului omenesc, ceea ce ești fără prihană, când arhanghelul ți-a strigat ție, glasul cel de veselie lumii: Bucură-te Mireasă nenuntită!

Alt Condac, vers 8.

Apărătoare Doamnă, pentru biruințe mulțumiri, mântuindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai străpânire nebiruită, liberează-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te mireasă pururi fecioară!

Icos

Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, prin care răsare bucuria; Bucură-te, prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei; Bucură-te, înălţime la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti; Bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor; Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului; Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate; Bucură-te, stea care arăţi Soarele; Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări; Bucură-te, prin care se înnoieşte zidirea; Bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului; Bucură-Te, Mireasă pururea Fecioară!

Catavasia VII

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor; iar buzele credincioșilor, fără tăcere, glasul îngerului cântând, să strige cu bucurie Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.