În Uruguay, în omilia de la prima Sfântă Liturghie a călătoriei sale apostolice în America Latină, celebrată în „Parque París Londres” din Paysandú, Papa compară „darul credinței” cu trei simboluri ale țării de pe Río de la Plata: podul, care unește și „întărește legăturile”; palmierii, care cresc asemenea unei comunități; și mate, celebra băutură care înlesnește „a fi împreună”. La final, îndemnul la evanghelizare: „Continuați să-i formați pe copii și pe tineri în credință”.

Papa Leon al XIV-lea ajunge pe esplanada din „Parque París Londres”, unde a fost amenajată scena pentru celebrarea Sfintei Liturghii, după ce a parcurs cu mașina puțin peste trei kilometri de la aeroportul internațional din Paysandú, „Brigadier General Aviator Tydeo Larre Borges”. Este întâmpinat cu bucurie de cei 40.000 de credincioși care îl așteaptă și, pentru a-i putea „îmbrățișa” mai îndeaproape, urcă în papamobil. Acesta străbate sectoarele amenajate ale parcului, în timp ce răsună imnul călătoriei apostolice: „Les anuncio una gran alegría” – „Vă vestesc o mare bucurie”. Papa binecuvântează mai mulți nou-născuți de-a lungul traseului, apoi ajunge în sacristie. În spatele altarului se află imaginea fericitului Jacinto Vera, episcop de Montevideo, căruia îi este dedicată Sfânta Liturghie votivă din această zi.

Unitate și comunitate. Două cuvinte care trebuie asimilate, interiorizate și puse în practică. Pontiful asociază aceste concepte cu imagini familiare, pentru a-i ajuta pe cei care îl ascultă să înțeleagă și apoi să rețină care este, astăzi, cea mai bună cale de a transmite creștinismul. „Există trei simboluri care caracterizează această regiune și care ne pot ajuta să reflectăm asupra tezaurului credinței care ne-a fost dăruit și asupra misiunii care ne este încredințată astăzi. Primul este podul, al doilea sunt palmierii, iar al treilea este mate.”

Locuitorii din Paysandú cunosc bine podul „General Artigas”, o construcție lungă de peste 2.300 de metri, care, din anul inaugurării sale, 1975, unește două țări despărțite de fluviu: Uruguayul și Argentina. Un pod, explică Papa, aduce beneficii ușor de înțeles: „deschidere, comunicare, schimb”.

„Cât de important este să fim făuritori de punți! Aceasta este vocația la care suntem chemați cu toții: să construim punți, să întărim legăturile, să unim, să comunicăm, să transmitem bucuria credinței.” Este esențial ca fiecare pod să fie construit pe „temelii solide”, argumentează Episcopul Romei, pentru a nu ceda în fața „curenților celor mai puternici”, asemenea casei „zidite pe stâncă”, pe care Isus o descrie în parabola relatată de Evanghelia după Matei. Podul, stânca, credința: o succesiune de imagini care le va reveni în minte uruguayenilor ori de câte ori vor privi, în viitor, linia impunătoare a podului „Artigas”.

„De fiecare dată când veți merge pe malul fluviului și veți vedea podul, amintiți-vă că acest simbol ne reprezintă și ne arată importanța unei formări creștine solide. Trebuie să fim bine pregătiți pentru a putea da mărturie despre credința noastră înaintea oricui ne cere să o facem.”

Cel de-al doilea simbol amintit de Papa Leon al XIV-lea este palmierul, care „caracterizează și înfrumusețează acest ținut”.

„În această regiune, palmierii nu cresc izolați, ci formează adevărate păduri de palmieri; sunt mulți, nu sunt singuri și nici răspândiți la distanță unii de alții. Și Biserica este o comunitate de frați, care își înfige rădăcinile și se adapă dintr-un izvor comun.” „Cuvântul lui Dumnezeu, sacramentele, rugăciunea și activitatea caritabilă” îi ajută pe toți credincioșii – adaugă Pontiful – să-și ridice privirea către Cristos, „Soarele care răsare de sus”. Înrădăcinați în El, Alfa și Omega, „aducem roade bune”.

Cel de-al treilea simbol, explică Pontiful, este ceva cunoscut de toată lumea în America Latină. Mai mult, adaugă el, „a ajuns și la Roma!”. Este o băutură prezentă „în fiecare casă”, „în fiecare loc de studiu și de muncă”, „la fiecare întâlnire între prieteni”. „Mate este un semn al familiarității, al prieteniei și al întâlnirii. Ne învață să împărtășim și să fim împreună, să întărim legăturile care ne unesc și ne fac frați. Este un semn al primirii, al integrării și al valorilor comune. «A bea mate» este un ritual plin de simboluri, în cadrul căruia oamenii dialoghează fără cuvinte și fiecare detaliu are propria semnificație.”

Această băutură celebră este prezentă în cele mai importante momente ale vieții fiecărui sud-american, în clipele de „liniște și rugăciune”, în „momentele de singurătate”, atunci când oamenii îi încredințează lui Dumnezeu propriile „îngrijorări și nevoi”, dorințele și „cele mai profunde visuri”.

„Trebuie să reflectăm asupra acestor simboluri care ne sunt comune, care ne oferă identitate și sentimentul apartenenței, care ne vorbesc despre originile noastre și ne îndreaptă spre viitor. Și credința face parte din poporul uruguayan încă de la originile sale și este necesar să o transmitem generațiilor viitoare cu un curaj creativ.”

Dacă unitatea și comunitatea reprezintă, în viziunea Succesorului lui Petru, modalitățile prin care trebuie transmisă credința, pentru conținutul acesteia este important să ne amintim de „viața și slujirea unui fiu al acestor meleaguri”: fericitul Jacinto Vera, primul episcop de Montevideo, care a trăit între anii 1813 și 1881 și a fost beatificat de Papa Francisc la 6 mai 2023.

Fericitul Vera se numără printre acele „numeroase persoane de credință” care, pe aceste meleaguri scăldate de Río de la Plata, au vestit „marea bucurie pe care ele însele au trăit-o întâlnindu-l pe Cristos”. Papa Leon al XIV-lea îl descrie ca fiind „generos în caritate” și „pe deplin dedicat misiunii apostolice”. „El și-a desfășurat zelul pastoral în toate direcțiile, fără să-și cruțe puterile și fără să se ferească de sacrificii. De exemplu, mergea călare să-i viziteze pe bolnavi, în ciuda distanțelor mari, a pericolelor drumului și a vremii potrivnice. «Episcopul gaucho» a străbătut de trei ori teritoriul Uruguayului, ducând credință și speranță locuitorilor săi.”

Moștenirea acestor „semănători ai Evangheliei” este una pe care „astăzi suntem chemați să o ducem mai departe”, prin „dreptate”, „cinste” și „fidelitate”. Aceste semințe se găsesc încă în comunitate și „în sufletul poporului uruguayan”, explică Pontiful, însă este esențial „să continuăm să cultivăm condițiile necesare” pentru creșterea lor și pentru exprimarea „întregului lor potențial”. 

„Este necesar să continuăm să-i formăm pe copii și pe tineri în credință, să fim alături de familii, să-i sprijinim pe vârstnici și să practicăm faptele de caritate.”

În încheiere, având în vedere această misiune, Papa Leon al XIV-lea îi încurajează pe „frații și surorile” din Uruguay să fie o „comunitate fraternă” și o „comunitate de rugăciune”, încredințând acest drum Maicii cerești, Fecioara celor Treizeci și Trei, patroana Uruguayului. Nevoia de „unitate” și atenția acordată familiilor se regăsesc și în rugăciunea credincioșilor, intonată de schola cantorum, care îi cere lui Dumnezeu să facă „să dispară ura din lume” și să binecuvânteze „familiile noastre cu darurile Tale”.

În cuvântul său de mulțumire de la sfârșitul Sfintei Liturghii, episcopul de Salto, Arturo Eduardo Fajardo Bustamante, își exprimă recunoștința pentru această vizită în „îndepărtatul nord al patriei noastre și în acest oraș eroic”, precum și pentru primirea călduroasă oferită de „întreaga comunitate diecezană, într-un ținut marcat de prima evanghelizare misionară și de proiectul artiguist, cu rădăcini catolice și franciscane profunde”.

Amintind împlinirea a 150 de ani de la sosirea „fiilor lui Don Bosco pe aceste meleaguri”, episcopul subliniază că Biserica „a fost prezentă încă de la începuturile patriei, prin mărturia numeroșilor creștini laici și preoți, prin opere educative și sociale”, continuând să dialogheze cu societatea.

Împreună „cu dieceza noastră soră, Tacuarembó, și cu episcopul ei, monseniorul Pedro Wolcan – observă el –, efortul nostru cotidian este îndreptat spre construirea unui «ținut roditor, locuit de oameni buni și muncitori, care doresc să crească în fraternitate, în pofida dificultăților»”. Acest lucru se realizează, încheie el, „căutând binele comun, depășind polarizările care ne dezbină și apărând viața în fața culturii morții”.

Înainte de a oferi binecuvântarea solemnă, Papa Leon al XIV-lea îi dăruiește monseniorului Fajardo Bustamante un potir pentru celebrarea Euharistiei, apoi adresează din nou salutul său celor prezenți și se reculege pentru un moment în fața statuii patroanei Uruguayului.

Sursa: Vatican News