Vestirea Evangheliei cere un spirit de unitate, înculturare și libertate. La cateheza audienței generale de miercuri, 25 octombrie a.c., papa a continuat seria exemplelor de evanghelizare și a vorbit despre sfinții frați Ciril și Metodiu, „apostolii slavilor”. Născuți în Grecia în secolul al IX-lea, ei au devenit călugări și au fost trimiși ca misionari în Moravia, iar principele ținutului le-a cerut să explice credința creștină în limba poporului. În acest sens, cei doi frați au inventat un alfabet specific, au tradus Biblia și textele liturgice, astfel încât lumea a început să simtă că acea credință creștină nu mai era o realitate străină, dar devine credința lor, vorbită în limba maternă. „Gândiți-vă”, a îndemnat papa cu admirație, la faptul că „doi călugări greci au dat slavilor un alfabet! Această deschidere a inimii a înrădăcinat credința în rândul lor. Nu erau fricoși cei doi, erau curajoși”.
Când au apărut contrastele cu partea latină a Bisericii, Ciril și Metodiu au spus că, în realitate, Dumnezeu poate să fie preamărit nu numai în cele trei limbi scrise pe crucea lui Isus – ebraică, greacă și latină – căci Dumnezeu vrea ca toate popoarele să-l preamărească în limba proprie. Făcând apel la papa, ei primesc aprobarea pentru textele pe care le-au pregătit în limba slavă. Mai mult, papa le așază pe altarul bisericii Santa Maria Maggiore și cântă împreună cu ei laudele Domnului urmând cărțile lor. Ciril avea să moară câteva zile mai târziu, iar relicvele sale sunt venerate și astăzi la Roma, în bazilica Sfântul Clement, în timp ce Metodiu s-a întoars la popoarele slave, unde a avut mult de suferit și chiar ținut la închisoare.
Mărturia celor doi evanghelizatori, pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea i-a proclamat co-patroni ai Europei și le-a dedicat enciclica Slavorum Apostoli, aduce în timpurile noastre câteva trăsături pe care papa Francisc le-a definit „importante” în ceea ce privește vestirea Evangheliei. Mai întâi, unitatea, prin care grecii, papa și slavii constituiau în Europa o „creștinătate nedespărțită” și colaborau la evanghelizare. În al doilea rând, chestiunea înculturării, pentru a evangheliza cultura și a încultura Evanghelia, pentru că ”nu se poate predica o Evanghelie abstractă, distilată”. În fine, libertatea, căci ”în predicare e nevoie de libertate, dar libertatea are nevoie întotdeauna de curaj. O persoană este liberă în măsura în care este curajoasă și nu se lasă încătușată de lucrurile care îi răpesc libertatea”.
„Să cerem Sfinților Ciril și Metodiu, apostolii slavilor”, a fost îndemnul final al papei, „să fim instrumente de libertate în caritate pentru ceilalți, să fim creativi, stăruitori și umili, prin intermediul rugăciunii și al slujirii”.
Saluturi adresate pelerinilor
După cateheză, salutând pelerinii din diferite țări, papa a menționat faptul că în Polonia, în această Săptămână misionară, se înalță rugăciuni speciale pentru numeroșii misionari și misionare polonezi care, „cu o inimă arzătoare, vestesc Evanghelia pe toate continentele. Străduiți-vă”, a fost îndemnul papei, „să faceți în așa fel încât avântul și angajarea pentru misiune să nu se diminueze în comunitățile voastre”.
La salutul în limba italiană, papa a menționat grupurile de pelerini din diferite dieceze, ofițerii și militarii din Garda Financiară a Italiei, membrii mai multor asociații și mai multe grupuri parohiale. La nelipsitul salut adresat ca de obicei tinerilor, bătrânilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a îndemnat pe toți „să se roage zilnic sfântul Rozariu, învățând de la Fecioara Maria să trăiască orice eveniment în uniune cu Isus”.
După rugăciunea „Tatăl Nostru”, cântată în limba latină la finalul audienței generale din Piața San Pietro, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.