Sinodul pentru Sinodalitate – etapa continentală

Adunarea Sinodală de la Praga (5-12 februarie 2023)

 

În perioada 5-12 februarie s-a desfășurat cea de-a doua etapă a Sinodului pentru Sinodalitate, etapa continentală. La întâlnire a participat fizic câte un reprezentant din fiecare Biserică, în timp ce alți reprezentanți ai eparhiilor și diecezelor sinoadelor sau conferințelor episcopale au participat în modalitatea on-line. Din partea Eparhiei de Oradea a participat Pr. Vicar judecătoresc Razvan Iacob VASILE, care este și referentul pentru Sinod al Eparhiei noastre.

În cadrul Adunării sinodale, participanții din fiecare Biserică în număr de 39, au prezentat câteva puncte din sinteza realizată la nivel local. Au avut loc dezbateri și discuții, atât la nivel plenar, cât și în 13 grupuri de discuții, alternate cu momente de rugăciune și de meditație, pentru a asculta în liniște glasul Spiritului Sfânt, și pentru a descoperi împreună ceea ce dorește Isus Cristos astăzi de la Biserica Sa. Rapoartele naționale, împreună cu contribuțiile discuțiilor pe grupuri și a intervențiilor episcopilor prezenți la Sinod, au fost introduse în documentul final, care va constitui contribuția Bisericilor din Europa la redactarea așa numitului Instrumentum laboris al Sinodului. În continuare vom prezenta principalele concluzii prezentate la finalul celor 4 zile de muncă intensă și de rugăciune:

„La finalul celor patru zile de ascultare reciprocă si dialog, plecand de la rezonantele starnite de Documentul de Lucru pentru Etapa Continentala in cadrul Bisericilor din care provenim, ca Adunare Continentala Europeana ne dam seama ca am trait o experienta profund spirituala prin intermediul metodei sinodale. Acesta este darul pentru care mulțumim Spiritului Sfânt care ne-a călăuzit, iar roadele vrem să-l împărtășim aici. Am aprofundat intuițiile profunde pe care comunitățile ecleziale de pe continentul nostru le-au câștigat datorită procesului sinodal, precum și tensiunile și întrebările cu care se confruntă Bisericile europene.

 Mai presus de toate, am simțit din nou durerea rănilor care ne marchează istoria recentă, începând cu cele pe care Biserica le-a provocat prin abuzurile săvârșite de unii oameni în îndeplinirea slujirii sau slujbei lor ecleziale, terminând cu cele provocate de violența monstruoasă a războiului de agresiune care însângerează Ucraina și a cutremurului care a devastat Turcia și Siria.

Această lucrare, care a fost bogată și incitantă, chiar dacă nu fără probleme și dificultăți, ne-a permis să privim în ochi Biserica din Europa, cu toate comorile celor două mari tradiții latine și răsăritene care o compun. Cu o conștientizare care a crescut în timpul Adunării, simțim astăzi că putem afirma că Biserica noastră este frumoasă, purtătoare a unei diversități care este și bogăția noastră. Simțim că o iubim și mai profund, în ciuda rănilor pe care le-a provocat, pentru care trebuie să-și ceară iertare pentru a putea cu adevărat să treacă la reconciliere, la vindecarea memoriei și însoțirea persoanelor care au fost rănite. Suntem convinși că aceste sentimente umplu și inimile tuturor oamenilor care, începând din septembrie 2021, s-au lăsat implicați în călătoria Sinodului 2021-2024. De-a lungul zilelor în care s-a desfășurat Întâlnirea sinodală am trăit o experiență spirituală care ne-a făcut să experimentăm, pentru prima dată, că este posibil să ne întâlnim, să ne ascultăm și să dialogăm plecând de la diferențele noastre și dincolo de numeroasele obstacole, ziduri și bariere pe care le avem. Istoria ne pune pe drum. Trebuie să iubim varietatea din Biserica noastră și să ne sprijinim unii pe alții în stima reciprocă, întăriți prin credința în Domnul și prin puterea Spiritului Său.

Din acest motiv dorim să mergem în continuare într-un stil sinodal: mai mult decât o metodologie, o considerăm un stil de viață al Bisericii noastre, de discernământ comunitar și de discernământ al semnelor timpurilor. Concret, ne dorim ca această Adunare Continentală să nu rămână doar o experiență izolată, ci să devină un model pentru întâlniri periodice, bazate pe adoptarea generalizată a metodei sinodale care pătrunde în toate structurile și procedurile noastre la toate nivelele. În acest stil se vor putea aborda problemele asupra cărora eforturile noastre trebuie să se maturizeze și să se intensifice: însoțirea persoanelor rănite, implicarea tinerilor și femeilor, deschiderea spre a învăța de la persoanele marginalizate.

Stilul sinodal permite, de asemenea, să înfruntăm tensiunile într-o perspectivă misionară, fără a fi paralizați de frică, ci trăgând din acesta energia de a înainta și a merge împreună pe cale. În munca noastră au apărut în special două elemente principale. Primul ne împinge să creăm unitate în diversitate, evitând tentația uniformității. Al doilea leagă disponibilitatea de a-l primi pe celălalt ca mărturie a iubirii necondiționate a Tatălui față de copiii săi de curajul de a proclama adevărul Evangheliei în întregime: Dumnezeu este Cel care promite „Dragostea și adevărul se vor întâlni” (Ps 85,11).

Știm că toate acestea sunt posibile pentru că le-am trăit în timpul acestei Adunări, dar cu atât mai mult pentru că viața Bisericilor din care venim o mărturisește. Ne gândim aici în special la dialogul ecumenic și interreligios, al cărui ecou a rezonat puternic în activitatea noastră. Dar mai presus de toate credem că este posibil pentru că este vorba de har: construirea unei Biserici din ce în ce mai sinodale, de fapt, este o modalitate de a da importanță în mod concret egalității în demnitate a tuturor membrilor Bisericii, întemeiată pe botez care ne configurează ca copiii lui Dumnezeu și mădulare ale trupului lui Hristos, coresponsabili pentru singura misiune de evanghelizare încredințată de Domnul Bisericii sale, dar și a egalității în demnitate a tuturor Bisericilor.

Suntem încrezători că continuarea Sinodului 2021-2024 ne poate sprijini și însoți, în special prin abordarea unor priorități la nivelul Adunării Sinodale:

– aprofundarea practicii, teologiei și hermeneuticii sinodalității. Trebuie să redescoperim ceva care este străvechi și aparține naturii Bisericii și este mereu nou. Aceasta este o sarcină pentru noi. Facem primii pași într-o călătorie care se deschide pe măsură ce o parcurgem;

– a înfrunta sensul unei Biserici în întregime ministerială, ca orizont în care să inserăm reflecția asupra harismelor și slujirilor (hirotonite și nehirotonite) și asupra relațiilor dintre ele;

– explorarea formelor unui exercițiu sinodal al autorității, sau al serviciului de însoțire a comunității și păstrarea unității;

– clarificarea criteriilor de discernământ pentru procesul sinodal și la ce nivel, de la local la universal, urmează să fie luate decizii.

– să ia decizii concrete și curajoase cu privire la rolul femeii în cadrul Bisericii și la o mai mare implicare a acestora la toate nivelele, inclusiv în luarea și luarea deciziilor;

– a lua în considerare tensiunile din jurul liturghiei, pentru a înțelege în mod sinodal Euharistia ca izvor al comuniunii;

– să aibă grijă de formarea în sinodalitate a întregului popor al lui Dumnezeu, cu o atenție deosebită la discernământul semnelor timpurilor în vederea îndeplinirii misiunii comune;

– să reînnoiască simțul viu al misiunii, depășirea rupturii dintre credință și cultură pentru a aduce din nou Evanghelia în inimile oamenilor, găsirea unui limbaj capabil să articuleze tradiția și să actualizeze, dar mai ales a umbla împreună cu oamenii, în loc să vorbească despre ei sau către ei. Spiritul ne cere să auzim strigătul săracilor și al pământului în Europa noastră, și în special strigătul disperat al victimelor războiului care cer o pace dreaptă.

A iubi Biserica, bogăția diversității ei, nu este o formă de sentimentalism, doar de dragul ei. Biserica este frumoasă pentru că așa o vrea Domnul, având în vedere sarcina pe care i-a încredințat-o: să vestească Evanghelia și să invite toate femeile și bărbații să intre în dinamica comuniunii, participării și misiunii care constituie rațiunea ei de a exista, animată de vitalitatea perenă a Spiritului. A iubi Biserica noastră europeană înseamnă, așadar, să ne reînnoim angajamentul de a duce mai departe această misiune, și pe continentul nostru, într-o cultură marcată de numeroasele diferențe pe care le cunoaștem. Încredințam continuarea Adunării noastre sinodale Sfinților Patroni și Martiri ai Europei! Adsumus Sancte Spiritus!”

 

Pr. Răzvan Iacob VASILE

Referent eparhial pentru Sinod