Dragă preot, nu te supăra, dar chiar trebuie să-ți spun două cuvinte…
Nu mă interesează terenurile de fotbal, cinematografele, teatrele, conferințele, localurile cu jocuri video și biliard, verandele cu mese de ping-pong, mesele de fotbal, vacanțele organizate, taberele de vară, ieșirile la pizza sâmbătă seara…
Într-un cuvânt, tot acest activism efervescent care rulează în jurul parohiilor; le găsesc și afară în lumea „rece” și, poate, mai bine organizate, mai noi, mai strălucitoare, mai eficiente, mai captivante, mai pasionante. Nu există concurență: „lumea” este specializată în divertisment, în distracții, sport, spectacole diverse, pentru care s-au făcut studii și s-au investit energii și bani.
Voi aveți grijă de suflet. Dați-mi un director spiritual care să aibă timp și răbdare în convertirea mea. Dați-mi confesori care să mă ajute să mă împac cu Dumnezeu.
Dați-mi Euharistia pe care să o ador, nu o țineți ascunsă sub cheie în Tabernacole de aur și să așteptați, în timp ce ea arde de iubire.
Astâmpărați-mi setea cu Evanghelia celor simpli, nu îmi explicați prea mult, sunt mic; un singur lucru dar să-l repetați, ca eu să mă pot întoarce acasă cu perla prețioasă.
Învățați-mă acel post pe care toți l-au uitat, dar pe care vreau să-l încerc, nu ca un act de o extraordinară autodeterminare a voinței, ci ca o invocare încrezătoare a harului Spiritului Sfânt.
Arătați-mi sfinții, vreau să mi-i fac prieteni. Filozofii m-au condus pe căi greșite, mi-au poluat mintea, mi-au devorat bucuria. Sfinții sunt fericiți: spuneți-mi de ce-ul, ajutați-mă să descopăr acel fir secret care-i lega de Sfânta Treime.
Rozarul, mi-e foame de rozar. De ce nu îl mai faceți? Până și la priveghiurile funebre, de multe ori vă opriți la trei decade, ca și cum rozarul întreg ar fi prea lung chiar și pentru cel care are în față Eternitatea. Îmbogățiți-mă cu Îndurarea divină, ajutați-mă să gust cu delicatețe rugăciunile, invocările scurte, novenele, binecuvântați-mă și consacrați-mă la Inima Preasfântă a lui Isus și a Mariei.
Încurajați-mă în acțiunile mele de caritate, în altruism, în dorința mea de a mă dedica aproapelui, în numele lui Cristos. Modelați în mine un spirit misionar, ajutați-mă să inhalez dorința de sfințenie.
Rugați-vă pentru mine din când în când. Cât de înălțător ar fi pentru mine să vă găsesc în genunchi înaintea Tabernacolului și să știu că vă rugați pentru mine, pentru mântuirea mea.
Aceasta o doresc, dar toți împreună și în fiecare parohie; nu alegeți doar ceea ce vă convine mai mult, nu alegeți între ceea ce vă pare mai mult sau mai puțin modern, mai mult sau mai puțin adecvat sau aplicabil. Vreau toate instrumentele de mântuire pe care Biserica le-a pregătit pentru mine, mi-e foame de mântuirea deplină, copleșitoare, luminoasă, vreau Adevărul.
Că am 4 sau 100 de ani, nu voi rămâne lângă voi pentru taberele de vară, frumoasele campusuri sau prietenii pe care i-am întâlnit acolo. Voi rămâne pentru acea bancă uzată în care am stat în genunchi și pentru acel preot sfânt pe care l-am întâlnit. Voi rămâne pentru că Cristos, prin intermediul lor, m-a convertit. Iată Cine îmi va mântui sufletul.
Te rog, preotule, întoarce-te să devii ceea ce trebuie să fii pentru ca eu, oaia pierdută și fiul rătăcitor, să mă pot întoarce la Casa Tatălui.
În acest fel, tu îți vei recăpăta demnitatea umană și sacerdotală, iar eu mă voi mântui și toți vom fi impulsionați să-l implorăm pe Stăpânul liturghiilor ca să trimită lucrători, acești lucrători și nu asistenți sociali, ci împărțitori ai misterelor lui Dumnezeu.
Sursa: www.corxiii.org
Traducere din italiană: Pr. Florin Bode