„Dumnezeu este în acțiune, în modul unei mici semințe bune, care în mod silențios și lent încolțește. Și, încet-încet, devine un copac mare, care dă viață și răcorire tuturor.” Astfel a explicat Papa Francisc astăzi, după rugăciunea Îngerul Domnului, referindu-se la lecturile de astăzi din ritul latin. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Parabolele pe care ni le prezintă astăzi liturgia – două parabole – se inspiră chiar din viața obișnuită și revelează privirea atentă a lui Isus, care observă realitatea și, prin mici imagini zilnice, deschide ferestre asupra misterului lui Dumnezeu și asupra vieții umane. Isus vorbea în mod ușor de înțeles, vorbea cu imagini din realitate, din viața zilnică. Astfel, ne învață că și lucrurile de fiecare zi, cele care uneori par toate egale și pe care le ducem înainte cu distragere sau trudă, sunt locuite de prezența ascunsă a lui Dumnezeu, adică au o semnificație. Așadar, avem nevoie și noi de ochi atenți, pentru a ști „să îl căutăm și să îl găsim pe Dumnezeu în toate lucrurile”.

Isus aseamănă astăzi împărăția lui Dumnezeu, adică prezența Sa care locuiește în inima lucrurilor și a lumii, cu grăuntele de muștar, adică sămânța cea mai mică: este foarte mică. Și totuși, aruncată în pământ, ea crește ajungând să devină cel mai mare copac (cf. Mc 4,31-32). Așa face Dumnezeu. Uneori, zgomotul lumii, împreună cu multele activități care umplu zilele noastre, ne împiedică să ne oprim și să observăm în ce mod conduce Domnul istoria. Și totuși – asigură evanghelia – Dumnezeu este în acțiune, în modul unei mici semințe bune, care în mod silențios și lent încolțește. Și, încet-încet, devine un copac mare, care dă viață și răcorire tuturor. Și sămânța faptelor noastre bune poate să pară puțin lucru; și totuși, tot ceea ce este bun, aparține lui Dumnezeu și prin urmare cu umilință, lent aduce rod. Binele – să ne amintim – crește mereu în mod umil, în mod ascuns, adesea invizibil.

Iubiți frați și surori, cu această parabolă Isus vrea să reverse în noi încredere. De fapt, în atâtea situații ale vieții se poate întâmpla să ne descurajăm, pentru că vedem slăbiciunea binelui față de forța aparentă a răului. Și ne putem lăsa paralizați de neîncredere atunci când constatăm că ne-am angajat, însă rezultatele nu vin și lucrurile par să nu se schimbe niciodată. Evanghelia ne cere o privire nouă asupra noastră și asupra realității; cere să avem ochi mai mari, care știu să vadă dincolo, în special dincolo de aparențe, pentru a descoperi prezența lui Dumnezeu care ca iubire umilă este mereu în acțiune în terenul vieții noastre și în cel al istoriei. Aceasta este încrederea noastră, aceasta ne dă forță pentru a merge înainte în fiecare zi cu răbdare, semănând binele care va aduce rod. Cât de importantă este această atitudine și pentru a ieși bine din pandemie! A cultiva încrederea că suntem în mâinile lui Dumnezeu și în același timp să ne angajăm cu toții pentru a reconstrui și a reîncepe, cu răbdare și statornicie.

Și în Biserică poate să apară neghina neîncrederii, mai ales când asistăm la criza credinței și la eșecul diferitelor proiecte și inițiative. Dar să nu uităm niciodată că rezultatele semănatului nu depind de capacitățile noastre: depind de acțiunea lui Dumnezeu. Nouă ne revine să semănăm și să semănăm cu iubire, cu angajare și cu răbdare. Însă forța seminței este divină. Isus explică aceasta în cealaltă parabolă de astăzi: agricultorul aruncă sămânța și apoi nu își dă seama cum aduce ea rod, pentru că însăși sămânța crește în mod spontan, ziua, noaptea, când el se așteaptă mai puțin (cf. v. 26-29). Cu Dumnezeu chiar și în terenurile mai aride există mereu speranță de noi vlăstare.

Maria Preasfântă, slujitoarea umilă a Domnului, să ne învețe să vedem măreția lui Dumnezeu care acționează în lucrurile mici și să învingem ispita descurajării. Să ne încredem în el în fiecare zi!

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Sunt deosebit de aproape de populația din regiunea Tigray, în Etiopia, lovită de o gravă criză umanitară care expune la foamete pe cei mai săraci. Astăzi există foametea, este foamea acolo. Să ne rugăm împreună pentru ca să înceteze imediat violențele, să fie garantată tuturor asistența alimentară și sanitară, și să se refacă armonia socială cât mai curând. În această privință, mulțumesc tuturor celor care lucrează pentru a alina suferințele oamenilor. Să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru aceste intenții. Bucură-te Marie…

Ieri a fost celebrată Ziua Mondială împotriva Muncii Minorilor. Nu este posibil să închidem ochii în fața exploatării copiilor, privați de dreptul de a se juca, de a studia și de a visa. Conform estimărilor Organizației Internaționale a Muncii, copiii exploatați astăzi pentru muncă sunt peste 150 de milioane: o tragedie! 150 de milioane: mai mult sau mai puțin ca toți locuitorii din Spania, împreună cu Franța și împreună cu Italia. Aceasta se întâmplă astăzi! Atâția copii care îndură aceasta: exploatați pentru muncă a minorilor. Să reînnoim cu toți împreună efortul pentru a elimina această sclavie din timpurile noastre.

În această după-amiază se va desfășura la Augusta, în Sicilia, ceremonia de primire a restului bărcii naufragiate la 18 aprilie 2015. Acest simbol al atâtor tragedii din Marea Mediterană să continue să interpeleze conștiința tuturor și să favorizeze creșterea unei umanități mai solidare, care să dărâme zidul indiferenței. Să ne gândim: Mediterana a devenit cel mai mare cimitir din Europa. Mâine este Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Mulțumesc din inimă voluntarilor și îi încurajez să continue opera lor, mărturisind valorile generozității și gratuității. Multe mulțumiri, mulțumesc!

Și vă salut cordial pe voi toți, veniți din Roma, din Italia și din alte țări; îndeosebi, pe pelerinii veniți cu bicicleta din Sedigliano și din Bra, pe credincioșii din Forli și pe cei din Cagliari. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: Ercis.ro