„Nu voi M-ați ales pe Mine,

 ci Eu v-am ales pe voi

și v-am rânduit să mergeți

 și roadă să aduceți,

și roada voastră să rămână”.

 (In 15,16) 

Preasfințiile Voastre,

Preacucernici Părinți,

Dragi Surori și dragi invitați,

Vă adresez tuturor salutul specific al acestei perioade liturgice: CRISTOS   A ÎNVIAT!

Întreaga Congregație a Surorilor Maicii Domnului trăiește astăzi cu mare bucurie sărbătoarea binecuvântării Casei comunității, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Templu”, de aici, din frumoasa Eparhie Greco-Catolică de Oradea. Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în templu are pentru persoanele consacrate o semnificație cu totul aparte, deoarece, acest moment din viața Sfintei Fecioare Maria reprezintă primii ei pași în viața consacrată, este momentul care a marcat începutul unei vieți dedicate total lui Dumnezeu și împlinirii voinței Lui. Copila Maria este „pusă deoparte întru Cele Sfinte”, în Cortul sfințit – așa cum spune imnografia acestei sărbători, citez: Preasfânta Fecioară Maria este „chivotul cel însuflețit” care „pe Cuvântul cel neîncăput l-a încăput”. Ea fusese deja rânduită să devină „Chivotul viu”, „Izvorul vieții”, „cea mai cuprinzătoare decât cerurile”, „cea mai mărită decât heruvimii și serafimii”, am încheiat citatul. Încă de la înființarea primelor filiale ale Congregației exista obiceiul de a pune fiecare comunitate sub ocrotirea Maicii Preacurate și de a avea ca sărbătoare patronală a casei, o sărbătoare mariană.  Asta și pentru că spiritualitatea, carisma și trăirea valorilor consacrării noastre se inspiră din modelul ei de viață, din credința, speranța și iubirea Maicii Domnului.

Așadar, modelul prin excelență de urmare a lui Cristos pentru surorile CMD este viața Preacuratei Fecioare Maria, iar carisma Congregației este legătura profundă ce unește surorile între ele în această stare de viață, astfel încât, prin tot ceea ce sunt și fac, fiecare se străduiește: să primească misterul lui Cristos în propria existență – asemenea Mariei, și respectiv să-l dăruiască aproapelui – după modelul ei de slujire.

În felul acesta, Congregația își poate împlini misiunea ce i-a fost rânduită în Biserică și în societate, încă de la întemeierea ei de către Mitropolitul Fondator Vasile Suciu, și anume: de a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul, prin credință vie, prin apostolatul împlinit în sprijinul celor bolnavi, săraci și neînvățați, așa cum este prevăzut în Regulile noastre de viață.

Pe lângă consacrarea prin cele trei voturi : ascultarea, castitatea și sărăcia, mai există alte trei dimensiuni esențiale ce definesc, structurează și angajează existența oricărei surori care face parte din această Familie călugărească: viața de rugăciune, viața comunitară și viața de apostolat. De aceea, această Casă – binecuvântată astăzi prin mila și bunătatea lui Dumnezeu, îndeplinește toate cerințele prin care surorile să poată trăi pe deplin exigențele consacrării.

Evenimentul sărbătoresc ce ne-a reunit astăzi, constituie pentru Congregația Maicii Domnului, un semn de speranță, deoarece, atunci când misiunea noastră în această Eparhie părea că se încheie, Dumnezeu a deschis o nouă perspectivă, o nouă fereastră spre viitor.

Ce ne determină să afirmăm acest lucru?

În anul 2018, conducerea Congregației făcea un discernământ cu privire la continuarea sau încheierea activității comunității de la Carei, respectiv închiderea ei. Citind semnele timpurilor înțelesesem că misiunea acesteia – după cei 13 ani de rodnică activitate -, se încheia. Tocmai în acea împrejurare, Dumnezeu ne-a oferit un semn evident, prin Oamenii Săi rânduiți de Biserică și astfel ne-a făcut cunoscută voința Sa cu privire la misiunea Congregației pe teritoriul acestei eparhii: eram chemate să continuăm slujirea după modelul Maicii Domnului, dar într-un context nou, aici la Oradea.

Evenimentul de astăzi reprezintă un semn de speranță și din perspectiva vremurilor pe care le trăim:

 – așa cum știm, întreaga omenire, biserica și viața consacrată, resimt profund zbaterea între viață și moarte, între aparentul triumf al spiritului lumesc și al secularismului, în contrast cu spiritul lui Cristos și cu valorile evanghelice.

     – apoi, în contextul scăderii evidente a numărului vocațiilor și a așa-numitei „ierni a vieții consacrate”  a deschide o nouă comunitate și o nouă misiune reprezintă, fără „doar și poate”, un act de totală încredințare, de abandonare în voința lui Dumnezeu și o mărturie de speranță, o mărturie profetică, după cum repetă adesea Papa Francisc.

Orice operă săvârșită în Biserică, oricât de mică ar fi aceasta, are la bază speranța că Dumnezeu o cere, și că tot El o va duce la îndeplinire. Această speranță purtătoare de curaj și aducătoare de viață, nu se bazează nici pe numărul persoanelor implicate, nici pe operele mărețe pe care le pot realiza, ci pe totala încredințare în Puterea lucrării harului lui Dumnezeu, conform cuvântului evangheliei: „la Dumnezeu nimic nu este cu neputință!”

Așadar, (…) toate conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu  (Rm. 8,29-30), iar în contextul aniversării Anului Centenar al existenței Congregației Surorilor Maicii Domnului – an de har, mulțumire și recunoștință, acest moment reprezintă pentru noi și un semn de binecuvântare din partea bunului Dumnezeu.

Preasfinția Voastră, Părinte Virgil,

Astăzi, la ceas de sărbătoare, Vă mulțumesc, în numele tuturor surorilor, că  ați oferit Congregației posibilitatea de a-și împlini misiunea și de a-și trăi carisma  specifică, mai întâi la Carei în 2006, iar în prezent, în “inima” Eparhiei pe care o păstoriți, aici la Oradea. Vă mulțumesc pentru grija părintească cu care ați vegheat pașii surorilor care au primit această nouă misiune, oferindu-le o primire deschisă și caldă și implicându-le în acțiunile educative și pastorale ale marii Familii a Eparhiei de Oradea.

Preasfinția Voastră, Părinte Claudiu, doresc să Vă mulțumesc pentru prezența la acest eveniment sărbătoresc al CMD. De asemenea, Vă mulțumesc pentru buna colaborare și pentru toată susținerea oferite în acțiunile dedicate Anului Centenar.

Preasfinția Voastră, Părinte Ioan Călin, îmi exprim și față de Preasfinția Voastră recunoștința pentru că V-ați alăturat nouă în acest moment binecuvântat și sărbătoresc. Sunteți un apropiat al Congregației noastre și ani de-a rândul ați îndrumat și însoțit spiritual pe multe surori, iar cu unele din ele ați avut o colaborare rodnică. Vă mulțumesc!

O caldă mulțumire adresez și Preasfinției Voastre, Părinte László Böcskei, pentru că ne onorați prin prezența la sărbătoarea noastră. Ne este cunoscută prețuirea pe care Preasfinția Voastră o nutrește față de persoanele consacrate, precum și dragostea fraternă manifestată față de Biserica Greco-Catolică. Vă mulțumesc!

Expresia recunoștinței noastre și un gând de mulțumire se îndreaptă către Pr. Mihai Vătămănelu – Vicarul general al Eparhiei de Oradea, un vechi și bun colaborator al nostru, care a însoțit primii pași ai surorilor în Eparhia de Oradea, fiindu-le alături și implicându-se în demersurile de început ale comunității. S-a îngrijit atât de integrarea surorilor în activitățile apostolice, cât și în găsirea unei case adecvate pentru o comunitate religioasă. Vă mulțumim!

Un cuvânt de aleasă prețuire și recunoștință adresez Părintelui Capelan al comunității surorilor, Pr. Alexandru Fiț, precum și tuturor binefăcătorilor, colaboratorilor și celor care susțin misiunea surorilor noastre. De asemenea, mulțumesc tuturor acelora care v-ați implicat în pregătirea acestei frumoase sărbători. Vă asigurăm pe fiecare în parte că sunteți prezenți în rugăciunile noastre împreună cu familiile și toți cei dragi ai dumneavoastră, implorând pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului, să vă binecuvânteze cu belșugul harurilor Sale și  mereu să vă însoțească cu iubirea Sa.

­­­­­­­­­­­

În final, doresc să mă adresez surorilor acestei comunități, – fiica cea mai tânără a Congregației noastre: Dragi surori, sr. Claudia, sr. Vincenția, sr. Patricia și sr. Ana, vă mulțumesc că ați răspuns “DA” acestei noi chemări a Domnului, adresată vouă prin conducerea Congregației și ați îmbrățișat cu multă bunăvoință și cu inimi deschise misiunea nouă ce v-a fost încredințată.

Mă rog lui Dumnezeu pentru voi, în fiecare zi, cerându-I să vă dăruiască înțelepciune, tărie și bucuria slujirii pentru a deveni tot mai mult, în inima Bisericii, IUBIREA, așa cum exprima Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Cer acest har de la Domnul pentru fiecare soră a Congregației, deoarece numai în felul acesta ne vom putea împlini misiunea încredințată de Dumnezeu, în aceste timpuri deloc ușoare.

Fie ca această sărbătoare să atragă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra întregii Congregații a Maicii Domnului și asupra Bisericii!