„Rolul preotului într-o societate în schimbare” a fost titlul cursului de formare desfășurat în perioada 14-16 aprilie a.c. la Hotel President din Băile Felix, la care au participat preoți greco-catolici din Eparhia de Oradea însoțiți de soțiile lor, preoți romano-catolici slovaci din Dieceza de Oradea și pastori luterani slovaci de la Nădlac. Cursul formativ a fost organizat de Biroul Pastoral EGCO și Vicariatul pentru Preoți al EGCO, cu binecuvântarea Preasfinției Sale Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, dorind a fi „ocazie fundamentală pentru explorarea temelor esențiale pentru misiunea noastră în lumea de astăzi”. Întâlnirea a cuprins momente de socializare, discuții în grupuri și ateliere de bune practici, în care participanții au avut prilejul să împărtășească propria experiență și totodată să învețe noi metode pastorale de la  don Francesco Fiorino din Sicilia (Italia), invitat să susțină conferințele acestei întâlniri. Don Francesco a spus că „se simte deja acasă, găsind aici mulți frați în credință și prieteni, dornici să lucreze tot mai bine în Via Domnul!”.

Participanților greco-catolici, romano-catolici și luterani slovaci, relatorul a dorit să le transmită că nu sunt singuri, căci prin Harul Învierii Domnului „preotul este chemat să fie o ‘prelungire’ a misiunii lui Cristos în lume, care nu nu este o prezență absentă, căci Domnul este cel care ghidează Biserica, iar noi trebuie să fim mărturisitori ai Săi cu mult curaj și bucurie”. Acesta este rolul preotului în societate, în general, chemat fiind să conlucreze pentru a anima comunitatea, a asculta Poporul Lui Dumnezeu, a-l însoți și a se face însoțit, o misiunea în care nu poate merge înainte de unul singur. „Preotul – subliniază preotul italian – este pur și simplu structurat ca dar, dar pentru a se dărui trebuie să fie cu ceilalți, pe cale”.

În contextul Bisericilor Catolice de rit bizantin în cadrul cărorara preoții pot să așeagă calea celibatului sau să își întemeieze, don Francesco consideră că nu este neaparat vorba de ceva diferit, ci de o a fi părtași în același timp la două Haruri – sacramentul Căsătoriei și al Preoției – mărturisind că în cei  35 ani de preoție, a fost în mod personal foarte importantă mărturia familiilor cu care a lucrat în diferite parohii, simțind afecțiune, apropierea, chiar și tandrețea vieții de familie, „pentru că este extrem de important să ai pe cineva care să te însoțească pe drumul atât de complex al vieții, dar și pe drumul credinței”.

Despre provocarea cea mai marea a preotului astăzi don Francesco Fiorino consideră că „este aceea de a nu fi preoți de unii singuri, de a păși împreună. Este vorba de un stil sinodal, al ascultării, al fraternității și totodată al discernământului comunitar – de a asculta nevoile, așteptările persoanelor, mai ales ale ceror care au mai multe dificultăți în drumul credinței – precum tinerii – pentru că doar ascultând cu adevărat putem crește ca Biserică!”.

În împărtășirea unor metode pastorale sau bune-practici, totul trebuie să înceapă de la a asculta persoanele și a asculta Cuvântul Domnului. „Dacă ascultăm persoanele putem după aceea cu adevărat să ne îmbunătățim pe noi înșine, încercând să-i ajutăm pe credincioși la o schimbare mai atentă și concretă. Suntem preoți pentru a iubi, pentru a ajuta persoanele, pentru a le alina. Lumea are nevoie de companie, de exemple bune și de apropiere, căci Dumnezeu este proximitate fiecăruia dintre noi.”

Despre numărul tot mai scăzut al vocațiilor la preoție în lumea contemporană, don Francesco opiniază că este vorba în prezent de o fragilitate tot mai accentuată în viața tinerilor și a adulți. „Lipsește o soliditate. Vedem tot mai puține persoane care înfruntă viața cu seninătate, cu angajare și chiar cu bucurie, nereușind să considere viața ca pe un dar prețios. Apoi, este tentația, dintotdeauna prezentă, de a urma diferiții «idoli» ai societății (unii rămân aceeași de mii de ani), în loc să ne încredințăm Dumnezeului Păcii și a Iubirii: atașamentul exagerat față de sine, egoismul, cultul banilor și al puterii, lipsa de încredere sau frica de a înfrunta viața, de a se dărui celuilalt. Sunt încă multe persoane care simt frică – încheie don Francesco. Iată de ce trebuie să le stăm aproape oamenilor, să nu lăsăm pe nimeni singur în drumul vieții!”.

La final, mulțumindu-i părintelui italiano Francesco Fiorino pentru prezență și învățătură, precum și tuturor participanților la curs, organizatorii au transmis salutul eparhului de Oradea și comuniunea de rugăciune, alături de o profundă recunoștință pentru susținerea acordată de domnul deputat Adrian Merca, prezent de asemenea la inițiativă. Alături de discuții și conferințe, cursul formativ a cuprins în fiecare zi și momente comunitare de rugăciune, toți cei prezenți participând în zilele de 15-16 aprilie a.c. la Sfânta Liturghie celebrată în biserica greco-catolică din stațiunea Băile Felix.

Biroul de Presă EGCO