Mesaj al Patriarhului Bartolomeu către Papa Francisc

Din cauza restricţiilor impuse de pandemie, anul acesta patriarhia ecumenică de Constantinopol n-a putut trimite la Roma delegaţia tradiţională cu ocazia solemnităţii sfinţilor Petru şi Paul, celebrată de Papa Francisc la 29 iunie 2020 în bazilica vaticană. Cu această ocazie, Patriarhul Bartolomeu a trimis pontifului scrisoarea pe care o publicăm într-o traducere italiană:

Sanctităţii Sale Francisc, papă al scaunului antic din Roma: salutări în Domnul!

Celebrând cu dumneavoastră comemorarea preasfântă a sfântului Petru, principe al apostolilor, şi a sfântului Paul, învăţător al neamurilor şi „apostol al libertăţii”, care cu bucurie au proclamat Evanghelia universalei economii mântuitoare divine şi şi-au dăruit viaţa ca martiri la Roma, adresăm Sanctităţii Voastre cele mai cordiale urări ale noastre şi Vă salutăm cu îmbrăţişarea sfântă.

Actuala pandemie a noului coronavirus covid-19 a făcut imposibilă numirea şi prezenţa unei delegaţii oficiale a patriarhiei ecumenice la sediul dumneavoastră pentru sărbătoarea patronală a Bisericii din Roma, aşa cum este obicei în ultimele decenii. Participăm de departe la această bucurie festivă şi venerăm aici cu devoţiune sfintele relicve ale lui Petru, întemeietor al Bisericii voastre şi frate al lui Andrei, patronul nostru şi primul chemat dintre apostoli, în timp ce luăm forţă şi inspiraţie din relicvele pe care Dumneavoastră le-aţi dăruit cu generozitate Bisericii din Constantinopol.

Ne rugăm şi ne străduim neîncetat, Frate Preasfânt, pentru progresul dialogului teologic bilateral dintre Bisericile noastre şi pentru drumul spre unitate. Acest proces este îmbogăţit de iniţiativele pe care le împărtăşim şi de declaraţiile noastre comune în faţa marilor provocări contemporane şi a problemelor globale. Avem o abordare comună a acestor probleme, care se sprijină „pe stânca” credinţei şi pe virtuţile creştine fundamentale ale iubirii şi dreptăţii. Crearea omului „după chipul” lui Dumnezeu şi destinul său veşnic în Cristos îi conferă o valoare de nedepăşit.

În toată perioada pandemiei am rămas impresionaţi de suferinţa atâtor fiinţe umane, precum şi de spiritul de jertfă şi de eroismul medicilor şi asistenţilor medicali. Auzim strigătul bolnavilor şi al celor dragi ai lor şi simţim angoasa şomerilor şi a celor care sunt în dificultate din cauza consecinţelor financiare şi sociale ale crizei prezente. În faţa acestei situaţii dureroase, Biserica este chemată să dea mărturia sa cu cuvintele şi cu faptele.

Textele din Noul Testament sunt pline de relatări de vindecare a bolnavilor, o vindecare care se referă la plinătatea existenţială şi la mântuirea umană. Cristos este „medicul sufletelor şi al trupurilor” şi în acelaşi timp Cel care „a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre” (cf. Mt 8,17). În limbajul teologic păcatul este descris ca boală şi se foloseşte mult terminologia medicală pentru a reprezenta încorporarea şi reînnoirea omului în Biserică, ce este infirmeria şi spitalul sufletelor şi al trupurilor. Canoanele Bisericii există şi folosesc „pentru vindecarea sufletelor şi pentru îngrijirea patimilor” (can. 2, Conciliul din Trullo). Pentru noi creştinii terapia şi vindecarea sunt o anticipare a victoriei definitive a vieţii asupra corupţiei, precum şi a transcendenţei ultime şi a abolirii morţii. Nu este întâmplător că Biserica evaluează contribuţia medicului o misiune sacră, subliniind raportul de încredere dintre medic şi pacient şi respingând în mod absolut perceperea bolnavului ca entitate impersonală, ca „obiect” şi „întâmplare”.

Cu acest spirit abordează Biserica şi problemele economice şi sociale, evidenţiind aspectele negative ale actualului model dominant de activitate financiară şi de dezvoltare, care are în centru „maximizarea profiturilor”. Dacă acest principiu va prevala unilateral şi în timpul fazei în care se înfruntă consecinţele economice ale pandemiei, atunci omenirea va fi condusă într-un impas fără precedent. Viitorul nu poate să aparţină economismului şi „producţiei de bani prin bani”, fără referinţă la economia reală. El aparţine unei economii sustenabile, bazate pe principiile dreptăţii sociale şi solidarităţii. Soluţia nu este „a avea” sau „a avea mai mult”, ci „a fi” , ceea ce implică mereu „a fi împreună”. Biserica predică prioritatea „relaţiei” asupra „obţinerii”.

Cu aceste reflecţii şi cu sincere sentimente fraterne, dorim o depăşire rapidă a problemelor pe care pandemia le-a creat chiar şi vieţii Bisericii, precum şi bucurie în ziua lăudată a sărbătorii voastre patronale, în timp ce ne rugăm ca Dătătorul oricărui bine să vă dea Dumneavoastră, frate iubit, prin mijlocirea sfinţilor, glorioşilor şi pretutindeni aclamaţilor apostoli Petru şi Paul, sănătate robustă, mulţi ani şi toată binecuvântarea de Sus, în folosul plinătăţii Bisericii, a mărturiei creştine în lume şi a întregii omeniri. Ne confirmăm cu deosebită stimă şi iubire profundă în Domnul.

29 iunie 2020

Al Sanctităţii Voastre afecţionat frate în Cristos,

Bartolomeu de Constantinopol

(După L’Osservatore Romano, 5 iulie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa: www.ercis.ro