Astăzi, 19 mai 2020, se împlinesc 29 de ani de la reintrarea credincioșilor greco-catolici în Catedrala „Sfânta Treime”. Atunci părinte Ioan Fărcaș, parohul ortodox al Catedralei, cu un rol determinant în reprimirea Catedralei românilor uniți mărturisea: „ceea ce fac acum, nu o fac din oportunism, ci din pură convingere pe care am avut-o și am primit-o de la înaintașii mei, în mod deosebit de la bunici, părinți sau de la toți aceia care au vrut să pună în inima mea ceva bun”.

Astfel părintele își mărturisea în luna mai, luna Sfintei Fecioare, crezul de atâția ani primit de la părinți și bunici. Părintele Fărcaș și-a mărturisit public credința catolică, primind binecuvântarea Înalt Preasfinției Sale Alexandru Todea, care cu brațele deschise și cu respectul purtat de mulți ani îl primea ca preot greco-catolic.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma și monument istoric clasat în grupa „A”, „monumentele istorice de valoare națională și universală”.

Istoric

Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci. În 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele.

Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756.

Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj.

Pictura și iconostasul

Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea

 Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari. Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picioarele apostolului Simon. Seria celor opt portrete de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.

În registrul al doilea este reprezentată Liturghia Îngerească.

Registrul al treilea redă ciclul praznicelor: Nașterea Fecioarei Maria, Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, Buna Vestire, Nașterea lui Isus, Botezul lui Isus, Întâmpinarea Domnului, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea la Cer, Sfânta Treime, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului.

Registrul al patrulea evocă de asemenea scene din viața Mântuitorului.

Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”

În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evangheliști.

Masa altarului și iconostasul au fost sfințite la 14 septembrie 1765  de episcopul Atanasie Rednic.

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org