Biserica monumentală din Vintere a fost construită între anii 1881-1887, de meșteri italieni, în stil baroc, fiind a doua ca mărime după catedrala Sfântul Nicolae din Oradea.

În perioada comunistă, au fost executate anumite lucrări la tavanul bisericii, fără un proiect și autorizație de construcție, lemnul fiind subdimensionat în raport cu dimensiunile lăcașului de cult. În perioada de după anul 2000, acest factor, cumulat cu lipsa unui drenaj corespunzător al apelor pluviale, a condus la fisurarea Bisericii în zona absidei altarului. Parohia Ortodoxă Vintere, care utiliza la acel moment Biserica, a solicitat întocmirea unei expertize tehnice. În anul 2011, aceasta a fost întocmită, iar concluzia expertizei a fost următoarea: ”Situația de astăzi a bisericii din Vintere impune măsuri urgente de înlocuire a subansamblelor – planșeu de pod și șarpantă cu structuri noi, dimensionate corespunzător. ”

După șase ani de la întocmirea acestei prime expertize de către Parohia Ortodoxă, Parohia Greco-Catolică, intrată în posesia lăcașului de cult în anul 2012, a efectuat o nouă expertiză și a demarat procedura de întocmire a  proiectului tehnic și emiterea autorizației de construcție în vederea reparării Bisericii.

La finalul anului 2018, tavanul a dat semne tot mai clare că nu mai rezistă, motiv pentru care s-a decis demararea efectivă a lucrărilor. Preotul paroh Florin Jula, conducerea Episcopiei, împreună cu comunitatea din Vintere nu au putut asista pasivi la prăbușirea Bisericii. Costul ridicat al acestor lucrări a necesitat obținerea unui sprijin guvernamental, prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Pe parcursul anului trecut a început demontarea tavanului interior, demontarea acoperișului, turnarea unei centuri de beton, montarea de tiranți și refacerea șarpantei.

Complexitatea lucrării a fost similară, dacă nu mai complexă, decât cea executată la Palatul Episcopal din Oradea, datorită riscului iminent de degradare a bisericii în momentul demolării tavanului și a acoperișului, operațiuni în plus efectuate față de cele de la palat.  De asemenea, riscul unor accidente a fost major.

Începând cu luna iulie, acoperișul a fost demontat, biserica fiind descoperită total. În fața acestei imagini tulburătoare, comunitatea s-a mobilizat, și a început postul Sfântului Anton, cu credința vie că la finalul postului se vor finaliza și lucrările de refacere a șarpantei. Și, într-adevăr, pe parcursul postului lucrările de refacere a șarpantei au fost finalizate, iar în ultima zi a postului a fost finalizată montarea unei  folii provizorii care să protejeze acoperișul pe parcursul iernii, până la acoperirea cu tablă, semn că rugăciunea și postul comunitar au fost benefice.

               Pentru finalizarea în întregime a reabilitării Bisericii mai sunt necesare următoarele lucrări:

  • Acoperirea cu tablă
  • Refacerea tavanului
  • Cămășuirea și subzidirea fundației
  • Repararea fisurii de la absida altarului
  • Zugrăvirea exterioară
  • Realizarea unui drenaj corespunzător al apelor pluviale.

Ne punem speranța că lucrările vor continua odată cu venirea primăverii, astfel încât, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, să fie finalizată această lucrare complexă.

 Pr. Dr. Florin Jula