„Un om
nu poate face un lucru mai mare
decât să dea credincioșilor
Trupul și Sângele lui Cristos
și să le ierte păcatele!”
Papa Benedict al XVI-lea
În urmă cu vreo 7 ani, în timp ce mă rugam la un Sanctuar, mi-a ajuns în mână un bilețel ce conținea un fragment dintr-o scrisoare scrisă de Cardinalul de Milano, Carlo Maria Martini și adresată poporului lui Dumnezeu pe care îl păstorea, în data de 24 iunie 2002, chiar cu două săptămâni înainte de a deveni emerit.
Cuvintele Cardinalului Martini m-au marcat deoarece se refereau la vocația la preoție. Era o scrisoare adresată părinților din acele vremuri, invitându-i să redescopere frumusețea și importanța de a avea copii preoți sau persoane consacrate. Într-o Italie ușor secularizată și într-o Europă desacralizată, scrisoarea Cardinalului atinge o coardă sensibilă a familiei. Familia modernă are din ce în ce mai puțini copii și, dintre aceștia, tot mai puțini urmează calea preoției. Astăzi seminarele și mănăstirile se închid din lipsă de vocații. Oare Dumnezeu nu mai cheamă azi?
Orice om se bucură să găsească un preot sau un călugăr bun la care să se spovedească și la care să găsească alinare dar… se gândește oare că acești preoți buni provin din familii bune? Acești preoți buni trebuie să fi ales preoția în detrimentul unei meserii bănoase care să-ți asigure un anumit statut social. Toți își doresc preoți devotați dar se străduiesc oare să crească copii pentru asta? Se gândesc oare să-i îndrepte spre seminar? Unora le este frică și, oarecum, se rușinează dacă unicul lor copil dorește să devină preot.
Putem trăi fără preot? Mult și bine (pe pământ)! Dar trebuie să fim conștienți că preotul a fost ales de Cristos ca să deschidă omului poarta spre Cer. Întreaga viața umană este marcată de prezența și existența preotului. Preotul este cel care ne botează. El este cel care ni-l dă pe Cristos în Sfânta Euharistie, ne dezleagă de păcate și de uneltirile celui rău, el este cel care ne căsătorește și tot el este cel care ne înmormântează. Viața noastră este strict legată de ceea ce face preotul, ca instrument al mântuirii oferite de Dumnezeu.
Omul trebuie să știe că dincolo de viața aceasta trecătoare este viața eternă. Oricât am încerca să ne îngrijim de sănătate și să trăim după sfatul medicului, odată și odată vom muri. Pentru că trupul este muritor iar sufletul este veșnic. Preotul este cel care se ocupă de sufletul nostru care trebuie să ajungă să trăiască veșnicia alături de Dumnezeu, de Creatorul Său.
Dragi părinți, vă scriu…
Așa este intitulată scrisoarea Cardinalului Martini care îi invită pe părinți să nu le fie frică deoarece un preot nu este un ratat al societății! Preotul nu este o persoană singură și nerealizată! Preotul este o persoană cu multe relații. Este o persoană înconjurată tot timpul de oameni pentru care își dă viața și pe care le ajută. Este o persoană iubită și împlinită. Așadar, primii care sunt responsabili de o anumită pastorație vocațională sunt părinții. Dragi părinți, Sf. Padre Pio spunea că nu există o bucurie mai mare pentru o familie decât aceea de a avea un fiu preot!
Mulțumesc!
Este momentul să adresez mulțumiri calde tuturor acelor părinți care și-au educat fiii lor în spirit creștinesc și i-au îndrumat spre seminar. Este timpul să mulțumesc tuturor acelor mame care colaborează la planul de mântuire a lui Dumnezeu, susținându-i pe fiii lor în seminar. Este o bucurie să avem în seminar mai mulți fii de preoți, fapt ce demonstrează că în familia lor au înțeles că este important să asculți glasul Domnului. Dacă Dumnezeu te cheamă, nu te cheamă să fii nefericit. Te cheamă la fericire! Preotul este o persoană fericită deoarece este un Alter Christus! Mulțumesc tuturor acelor familii care au înțeles acest lucru și i-au lăsat pe copiii lor să vină la seminar ca să devină preoți… ca să fie fericiți. Mulțumesc acelora care au înfruntat orice frică și provocare și au venit la seminar pentru a deveni preoți! Le mulțumesc pentru că se străduiesc să deslușească planul divin și să-l dăruiască pe Dumnezeu celorlalți!
În țara noastră, tot mai greu bătută de soartă, avem nevoie de oameni de caracter, avem nevoie de specialiști pe diferitele domenii, avem nevoie de politicieni buni… dar, mai mult ca oricând, avem nevoie de PREOȚI! Avem nevoie de preoți după inima lui Dumnezeu! Dumnezeu are un plan frumos cu umanitatea! Dumnezeu are un plan deosebit de frumos și important cu România și cu Biserica noastră Greco-Catolică. I-a oferit darul martiriului, a lăsat-o să fie umilită dar a scos-o triumfătoare după toate ororile comunismului ateu. A făcut-o să învingă deoarece… este Biserica Lui! Și are un plan cu ea! Biserica Greco-Catolică a avut dintotdeauna și are în continuare are capacitatea să cultive vocații la preoție și la viață consacrată, iar acest lucru, după cum spunea Papa Benedict al XVI-lea, este un semn al unei biserici sănătoase. Este un semn al Bisericii lui Cristos!
Dragii mei, vă scriu…
Avem nevoie de preoți! Dumnezeu are nevoie de instrumente pentru a-și arăta iubirea lui imensă! Dumnezeu are nevoie de preoți! Dumnezeu are nevoie de voi! Vă cheamă să-L urmați! Aveți curaj și veniți să-l urmăm împreună!
Pr. Anton CIOBA
Rector al Seminarului Teologic Greco-Catolic Oradea
