Pe 21 mai, se Biserica răsăriteană îi sărbătorește pe Sfinții împărați Costantin și mama sa Elena. Constantin (Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus), împărat roman din anul 300 d.C., a rămas în conștiința creștinismului pentru ordinul său de a fi încetată persecuția creștinilor și credința în Isus să devină una dintre religiile oficiale ale Imperiului.

Constantin a fost unul dintre împărații romani care au asistat la persecuția creștinilor încă de la început. Dar el a fost unul dintre puținii aleși care au primit un semn divin, iar atitudinea sa s-a schimbat radical. Povestea este și mai lungă, nefiind lipsită de aventuri.

Constantin avea simpatie, înțelegere și milă pentru credincioși, dar el nu știa cum să-i ajute. Astfel, a început să se roage lui Dumnezeu pentru a fi sprijinit în efortul său îndrăzneț. Răspunsul primit a fost viziunea Crucii. În lumina zilei, Crucea i s-a arătat împăratului într-un semn, având gravate cuvintele: „cu acest semn veți câștiga”.

Astfel, a invoca Sfânta Cruce în mijlocul zilei înseamnă manifestare a credinței creștine, aceasta reprezentând semnul Lui Dumnezeu trimis oamenilor de pe Pământ. Viziunea Crucii a apărut împăratului Constantin chiar și în timpul nopții. Datorită rugăciunilor și credinței sale, Isus i-a apărut acestuia în vis, spunându-i că, dacă va purta semnul Crucii pe steaguri și scuturi în luptă, soldații săi vor fi întotdeauna victorioși. Profeția a devenit reală, căci acționând ca atare, Constantin a ieșit victorios în lupta cu Maxentius, tiran al Romei. După victorie, dorind o nouă Romă, el a mutat capitala imperiului bizantin, care va fi numită de acum înainte, Constantinopol.

Sfânta Elena este mama împăratului Constantin. Ea a avut o mare credință în Dumnezeu. După Conciliul de la Nicea, din 325, Constantin a trimis-o la Ierusalim, unde a descoperit Golgota, Muntele Sfântul și lemnul Sfintei Cruci.

În ceea ce privește tradiția populară, există convingerea că odată cu această sărbătoare începe vara, iar în această zi păsările își învață puii să zboare.

„Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Sfânta Fecioară Maria, voi sunteţi speranța noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă, neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la Sfânta Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin!”