Textul biblic
34 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 36 Despre ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl. 37 Cum a fost în zilele lui Nóe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: 38 căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, [când oamenii] mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Nóe a intrat în arcă 39 şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; 41 două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. 42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!

Meditație
«Vegheaţi, aşadar», le spune Isus ucenicilor, care îl întreabă «când» va avea loc sfârşitul lumii şi «care sunt semnele» ce vor vesti judecata lui Dumnezeu. Putem spune că momentul, clipa, răspunsul la întrebarea «când» e întotdeauna «banalul cotidian»; aici are loc judecata lui Dumnezeu. În munca noastră de zi cu zi se hotărăşte mântuirea sau pierzarea, binecuvântarea sau blestemul, veşnicia împreună cu el sau departe de el. Viaţa sau moartea depind de împlinirea sau neîmplinirea «Cuvântului» pe care Domnul ni l-a pus înainte (cf. Deuteronom 30,15-20). Până la urmă, fiecare culege ceea ce a semănat (cf. Galateni 6,8).

Creştinismul nu e un anestezic menit a ne face să uităm răul prezent prin iluzia unui bine viitor, ci e o iluminare ce ne ajută să vedem realitatea şi să o asumăm cu inteligenţă şi responsabilitate, în vederea unei finalităţi pozitive. Conştienţi de clipa prezentă, ne trezim din somn şi trăim ca fii ai luminii (cf. Romani 13,11-14).

În necazurile descrise anterior, cel care are discernământ îl vede pe cel ce va veni (vv. 32-33). Misterul crucii şi măririi sale (v. 34) se împlineşte în «această generaţie», la fel ca în oricare alta. Cuvântul său se adevereşte cu siguranţă, însă nu spune ziua şi ceasul, întrucât pentru cel care ţine ochii deschişi, el vine în fiecare zi şi în fiecare ceas (vv. 35-36).

Seria de parabole ce încheie capitolul 24 şi îl deschid pe cel de-al 25-lea al Evangheliei după Matei descriu care trebuie să fie atitudinea noastră. Trebuie să fim vigilenţi, pentru că venirea sa şi judecata mântuirii au loc în clipa prezentă. În acest timp şi ocupându-ne de treburile zilnice putem, asemenea lui Noe, să construim arca mântuirii sau să aşteptăm să fim înghiţiţi de potop (vv. 37-42). Doi bărbaţi sau două femei lucrează împreună pe câmp sau la moară, dar cu finalitate diferită: cel care e luat se mântuieşte iar cel lăsat e pierdut (vv.40-41). Motivul este clar: abordarea diferită a timpului prezent. Pentru a-l vedea pe Emanuel, care e mereu prezent alături de noi, avem nevoie de discernământ şi vigilenţă. Cel care îl aşteaptă şi îl recunoaşte, cu fapta, nu doar cu cuvântul, îl întâlneşte ca pe mirele ce vine la nuntă, altfel, e asemenea tâlharului ce pradă casa (vv. 42-44).

În loc să ne prezică viitorul, Isus ne îndeamnă să citim prezentul în lumina trecutului, a istoriei. Prin el ni se oferă posibilitatea de a trăi pe deplin prezentul. De fapt, judecata lui Dumnezeu asupra mea depinde de ceea ce eu împlinesc aici şi acum prin a-l recunoaşte sau nu în aproapele meu.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Matteo
traducere: pr. Adrian Fabian BOTEA
revizuire text: pr. Titus Antoniu CHIFOR