Textul biblic
47Aşadar, arhiereii şi fariseii, adunând Sinédriul, au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? 48Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni románii, ne vor lua pe noi [şi vor distruge] şi sanctuarul nostru, şi neamul”. 49Unul dintre ei, Caiáfa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. 51Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru popor.  52Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. 54De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii. 55Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paşte, ca să se purifice. 56Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?”. 57De fapt, arhiereii şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă ştie cineva unde este, să-l denunţe, ca să-l aresteze.

Meditaţie
În fața miracolului învierii lui Lazăr cei prezenți sunt chemați să dea un răspuns, astfel o parte din iudei încep să creadă în Isus, dar mai marii poporului își închid ochii, și în loc să creadă celor întâmplate, în loc să se lase interpelați de minunea învierii, preferă mai degrabă să îl omoare pe Isus. În loc să creadă în Cel care dăruiește viața, în izvorul vieții, ei hotărăsc să îi omoare. Caiafa în calitate de mare preot spune că este mai de folos să piară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. De fapt acest „Om” a ales El în mod liber să moară pentru popor, a ales să își dăruiască viața pentru popor, pentru ca astfel omul să fie eliberat de păcat și de moarte, pentru ca fiecare om să poată să învieze din moartea păcatului la viața harului. Astfel Cristos ne descoperă adevăratul chip al lui Dzeu, care nu este un stăpân rău și răzbunător, ci un Dzeu iubitor, care merge atât de departe în dragostea lui față de om încât să își pună însăși viața Sa pentru mântuirea omului. Jertfindu-și viața Sa, El ne dăruiește viața Sa; pe cruce ne lasă Spiritul Său.

Textul ne spune să mai lipseau 6 zile până la Sărbătoarea Paștilor, când va avea loc de fapt moartea lui Isus, adică mai sunt doar 6 zile până când Isus se va întoarce la Tatăl. Și ni se povestește tot ceea ce urmează să aibă loc, ce va face Isus în acest paște al Său: atât de mult va iubi lumea încât își va da și viața Sa pentru ea, adică viața sa o va dedica slujirii fraților. Va fi ultimul Paște al lui Isus, Paște care celebrează Exodul, ieșirea din sclavie spre libertate, biruința asupra morții, biruința lui Dzeu asupra răului și a păcatului din sufletul omului.

Mulți urcă la Ierusalim în aceste zile pentru a se purifica. Aceste persoane care urcă la Ierusalim pentru a se purifica ca să celebreze Paștile vor descoperi că vor fi purificate nu de riturile lor, ci de sângele Mielului, vor fi purificate și curățate de izvorul de apă curgătoare care va izvorî din coasta străpunsă a Mântuitorului, din coasta Sa va ieși această apă care îi va purifica pe toți. În acest timp ni se spune că toți îl căutau pe Isus. Unii îl căutau pentru că îl admirau și erau entuziasmați de ceea ce făcea, iar alții în schimb îl căutau să îl omoare. Tocmai a redat viața unui om, cine nu ar dori să îl caute? Doar că căpeteniile religioase îl caută ca să îl omoare. În acest punct ne-am putea întreba, noi cu ce scop îl căutăm pe Isus? Pentru că suntem entuziasmați de minunile pe care le-a făcut? Ca să îi facem rău? Sau pentru că credem cu adevărat că orice dar și binecuvântare vine numai de la El care este izvorul vieții?

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare pr. Răzvan Iacob VASILE