O Sală Mare a Primăriei din Oradea arhiplină, miercuri, 19 decembrie a.c., pentru a marca încheierea „Conferințelor Uniriiˮ, o serie de întâlniri desfășurate pe parcursul anului Centenar pentru a rememora Marea Unire din 1918 și a reflecta asupra contribuțiilor aduse de participanții din județul Bihor. Ciclul de întâlniri a fost organizat de Episcopia greco-catolică de Oradea, împreună cu Biblioteca Județeană „Gh. Șincaiˮ – Bihor, alături de alți parteneri, și a reunit pe parcursul anului contribuția a 17 lectori, în nouă (9) conferințe, multe studii de cercetare și numeroase volume publicate. Ultimele, au fost lansate miercuri, la finalul acestei inițiative centenare: cartea Dr. Vasile Lucaciu (a doua ediție), scrisă de prof. univ. dr. Blaga Mihoc, recent apărută la Editura Primus din Oradea, Conferinţele Unirii, editor dr. Silviu Sana, publicată la Cluj-Napoca, Editura Mega, 2018 și Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (1918-1919), scrisă de istoricul Silviu Sana.

„Din cărţi bune poţi învăţa lucruri extraordinare. Acestea îţi aduc în faţă întregul univers minunat, în toată splendoarea lui; ceea ce nu vei putea vedea în realitate niciodată, cărţile ţi le pune pe toate, prin cuvânt şi imagine, pe masa dorinţei tale de a cunoaşteˮ, a subliniat p. Mihai Vătămănelu, vicar al Episcopiei greco-catolice de Oradea, în cuvântul de deschidere la Conferința Unirii de miercuri, 19 decembrie a.c.. Cu același prilej, pr. Vătămănelu a transmis gândul persoanei care a inițiat acest proiect:

„În numele Preasfinţiei Sale, dr. Virgil Bercea salut cu drag pe toţi cei implicaţi în acest proiect, domnii şi doamnele directori, decani şi profesori, muzeografi, cercetători şi bibliotecari. De asemenea, salut cu drag şi pe cei care au fost prezenţi la fiecare conferinţă, elevii şi studenţii noştri sau pe toate persoanele de bunăvoinţă.

Vă mulţumesc pentru că aţi contribuit la acest proiect, şi după cuvintele Mântuitorului nostru, Isus Christos, „Ca toţi să fie Una”, să ducem mai departe această flacără a Unităţii! La mulţi ani România!ˮ.

La finalul „Conferințelor Uniriiˮ, istoricul Silviu Sana, a oferit un interviu pentru Biroul de Presă EGCO:

  • Nouă (9) întâlniri sub egida Conferințelor Marii Uniri în acest an special pentru istoria României. Cum priviți în urmă derularea acestei serii de întâlniri centenare, am putea spune, ca promotor și inițiator al proiectului, alături de PS Virgil Bercea, după cum ne mărturiseați?

Silviu Sana: Cele 9 întâlniri sub egida Conferințelor Unirii marchează în fapt că ce ne-am propus am dus la împlinire, anume marcarea Anului Centenar cu o serie de evenimente culturale. Scopul acestora a fost unul educativ: pe de o parte, implicarea cercetătorilor și a specialiștilor în istorie, teologie și filosofie – care ne-au prezentat rezultatele cercetărilor în privința istoriei recente a României sau a discursului teologic și filosofic legat de România de ieri și de astăzi. Pe de altă parte, Conferințele Unirii au avut ca și finalitate, familiarizarea elevilor, studenților și a tuturor oamenilor de bunăvoință cu actul cultural, cu istoria, teologia și filosofia. A fost un proiect binecuvântat şi binevenit, pentru că marea majoritate a celor care au conferențiat, au muncit cu drag pentru a scoate în evidența dragostea și fidelitatea fiecărei personalități față de neamul românesc și față de România. De asemenea, acest proiect a implicat coagularea a mai multe instituții de cultură și școlare din oraș, și sub acest aspect, a fost o reușită pentru că fiecare și-a adus contribuția la reușita acțiunii.

  • Cum au răspuns locuitorii orașului Oradea la această inițiativă (seria de întâlniri «Conferințele Unirii») ajunsă la a IX-a ediție? A fost o întâlnire dintre acestea care să fi avut  un impact special?

Silviu Sana: În general, publicul țiință au fost elevii și studenții instituțiilor școlare implicare în proiect: elevii Liceului greco-catolic la care s-au alăturat ulterior și elevi de la Liceul „Don Orione” și de la alte licee. Apoi au fost studenții seminariști din Seminarul greco-catolic și cei de la Universitatea Oradea. Cei mai consecvenți au fost elevii de la Liceul greco-catolic și studenții teologi. Sigur, între cei care au participat la evenimente au fost și persoane din Oradea, credincioși greco-catolici, cititori ai bibliotecii ș.a.. Mass-media și rețelele de socializare au mediatizat evenimentele și așa am ajuns ca unele conferințe (cea susținută de prof. univ.dr. Andrei Marga și cea prof. univ.dr. Marius Bucur despre Cardinalul Iuliu Hossu) să aibă și peste 100 de participanți.

  • Pe lângă întregul aport adus comunității orădene cu această serie de întâlniri, ați lansat miercuri, 19 decembrie a.c., o carte. Aceasta este o coincidență, credem, deloc întâmplătoare. Ce ne puteți spune despre volumul Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (1918-1-1919)?

Silviu Sana: Această carte vine ca o surpriză, atât pentru comunitatea noastră greco-catolică, cât și pentru scrisul istoric românesc. Vă mărturisesc că această carte are un ”destin” aparte. Ideea s-a născut în urmă cu vreo 2 ani și s-a concretizat abia în acest an, în nopțile de după nașterea fiului nostru, Mihail-Antoniu, fiind scrisă ca mulțumire lui Dumnezeu pentru că ne-a binecuvântat căsătoria cu un copilaș. De fapt, cartea îi este dedicată lui.

Volumul vine să clarifice câteva aspecte importante despre Biserica Greco-Catolică în anii 1918-1919, ani de căpătâi pentru români. Cu acest volum se clarifică care a fost situaţia social-politică a vremii, evenimentele şi acţiunile Bisericii Greco-Catolice locale în preajma zilei de 1 decembrie 1918, rolul celor mai importante personalităţi ecleziastice din cadrul Episcopiei. Pe scurt, cartea răspunde la marile întrebări ale istoriei: Cine (ce) a fost? Cum? Din ce cauză?

De asemenea, cartea vine să întărească faptul că în momentele cruciale ale istoriei naţionale, Biserica Greco-Catolică a fost prezentă, şi prin membrii ei a fost implicată fundamental în realizarea Unirii. Ea scoate la lumină documente care arată că în 1918, Biserica Greco-Catolică a fost prezentă alături de Biserica Ortodoxă, şi că participanţii au fost greco-catolici, nu doar ortodocşi, cum se vehiculează astăzi.

  • Cât timp a durat documentarea unei astfel de cărți și ce impedimente ați întâlnit?

Silviu Sana: Tot acest demers a durat circa 2 ani, ultimele 7 luni fiind cele mai „de foc” pentru că o carte științifică se construiește cu multă rigurozitate, iar prelucrarea informațiilor se face cu simț critic, interpretând documentul. Impedimente majore nu am întâmpinat, pentru că subiectele abordare au avut o literatură istorică relativ accesibilă, între acestea, un izvor parțial cercetat fiind documentele din Arhivele Naționale ale României.

  • Care este figura cea mai reprezentativă din Eparhia de Oradea care și-a adus contribuția la Marea Unire?

Există mai multe figuri reprezentative, dar toți au fost implicați în Marea Unire de la 1918, de la vlădică la opincă. Sigur, episcopul dr. Demetriu Radu a fost unul dintre personajele cele mai importante ale Eparhiei. Dar treaba efectivă au făcut-o canonicii, profesorii și preoții din protopopiate. Îi mai amintesc aici pe preoții și profesorii din Oradea dr.Iacob Radu, dr. Gheorghe Miculaș, Dr. Valeriu Hetco, dr. Grigorie Pop, dr. Vasile Chirvaiu etc. Nu-i putem uita nici pe martirii preoți Mihai Dănilă (Djir), Isidor Silaghi (Bicău) și laicii dr.Ioan Ciordaș, Gheorghe Pălcuțiu (Finiș) ș.a.

  • Derulând firul Timpului, ca istoric, v-ați putea imagina Marea Unire din 1918 fără Biserica Română Unită cu Roma și de ce?

Silviu Sana: Întrebarea este retorică. Fără unirea cu Roma, adică fără Biserica Greco-Catolică din Transilvania, nu ar fi existat Unirea de la 1918, pentru că aportul Bisericii unite a fost unul fundamental pentru toți românii. Racordarea la valorile culturale ale Apusului și descoperirea originii latine a poporului român au creat fundamentul luptei naționale pentru românii ardeleni. Această luptă națională, începută de Episcopul Inocențiu Micu Klein și finalizată de laicii și preoții implicați în Memorandumul de la 1892 au creionat drumul spre emancipare și apoi spre realizarea unităţii naționale.

  • Un gând personal adresat cititorilor cărții Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (19181-1919) și a volumuluiConferințele Unirii la finalul anului Centenar?

Silviu Sana: Să se apropie cu încredere nu doar de cele două volume ci de tot ceea ce înseamnă carte sau document care vorbește despre oameni și fapte, dar mai ales despre dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Cât despre cele două volume, îndemn cititorii să le parcurgă cu răbdare și apoi să transmită mesajul către ceilalți. Anume acela de a sădi în suflete unirea între români și între toți oamenii.

Vă mulțumim și vă felicităm pentru întreaga activitate desfășurată pe parcursul acestui an Centenar!