„13 aprilie 2014, o zi cu o semnificatie deosebita pentru Eparhia Greco-Catolica de Oradea, pentru ca în urma cu 100 de ani, într-o zi de luni, în Vintere, o mica localitate de la poalele Muntilor Codru-Moma, s-a nascut Iuliu Hirtea, episcopul chemat de Domnul sa-l marturiseasca în perioada comunista. Drumul început atunci l-a descris în cuvinte simple, mai târziu, în poezia „Chemarea Scripturilor”: „Azi Scripurile ma cheama,/Cu credinta sa pornesc/Înspre-al Sarpelui de-arama /Tainic Tron Dumnezeiesc./Vrând sa iau la ele-aminte,/ Pe cât pot si ma pricep,/ Calea Crucii Tale Sfinte/ Bune Doamne o încep”.
Duminica Floriilor si-a împlinit rostul de a fi arc peste timp: de la leaganul unui prunc din Vintere, la mareata Catedrala episcopala din Oradea; de la umila rugaciune de multumire a parintelui, la Rugaciunea Euharistica a Arhiereului pentru poporul drept credincios; o Sfânta Liturghie pentru Episcopul ce n-a urât niciodata pe nimeni si care a împlinit chemarea Pastorului pentru turma sa: „Biserica e plina/ Si slujba e în toi,/Cucernic se închina,/Poporul Legii Noi.” (Prefacerea Darurilor)
„Divina Liturghie”, cum însusi Preasfintitul Iuliu Hirtea o definea, celebrata de urmasul sau, PS Virgil Bercea, ne-a îndreptat atentia spre Sfântul Altar si inimile spre Cruce, rugându-ne împreuna pe versul poeziei scrise de blândul Episcop: „Divina Liturghie/Cu rostul ei marit,/E Jertfa pururi vie/Ce eu am prevestit./În ea Christos se frânge,/De-a pururi si deplin/Sub forme fara sânge/De pâine si de vin.” (Prefacerea Darurilor)
Predica Arhiereului nostru a fost un cuvânt sincer de învatatura despre umilinta Domnului Isus la intrarea în Ierusalim si bucuria momentana a multimii extaziate. A continuat cu o scurta evocare despre Episcopul Iuliu Hirtea, în care imaginile l-au readus printre noi pe iubitul Parinte al carui testament ramâne valabil astazi si mâine pentru toti crestinii: „Pe mine nu ma mai pot închide în celula cu gratii, faptele mele sunt bine puse la punct si tainic ascunse în sufletele urmasilor mei, a credinciosilor greco-catolici si al neamului meu. […] Las ca testament, haitei de lupi atei, iertarea, iar voua iubitilor mei, binecuvântarea si sa-mi urmati sfaturile. Sa nu uitati niciodata, sa fiti buni crestini, sa va iubiti tara si neamul ca pe voi însiva, sa va educati copiii în dragoste si iubire, sa nu uitati ca faceti parte din Biserica Greco-Catolica, întemeiata de Petru pe temelia Romei.” (Testamentul Episcopului Iuliu Hirtea)
La slujba Parastasului cei care l-au cunoscut si i-au fost alaturi, atât în temnitele comuniste, cât si în libertate (Dl. Cornel Onaca, familia Pr. Alexandru Muntean s.a.), au înaltat un gând si-o rugaciune la lumina unei lumânari ce arde azi în inimile noastre pentru cel care ne-a învatat demnitatea de a fi crestin: „Azi, marele Crez/Cu vrednic Botez/De sânge-l sfintesc;/Pe-al Crucii Altar,/Viata în dar/Cu drag mi-o jertfesc.” (Martirul)