„Iubiti frati si surori,

Bine ati venit si multumesc pentru afectul vostru calduros!

Sfântul Ioan Paul al II-lea, vorbind la Prešov în 1995, a împrumutat o frumoasa imagine din natura înconjuratoare pentru a descrie identitatea si misiunea comunitatilor greco-catolice: „În apele transparente se oglindeste maretia maiestuoasa a vârfurilor: acest peisaj […] ne vorbeste despre frumusetea si despre bunatatea Creatorului. De la povârnisurile meridionale ale muntilor Tatra pâna la câmpiile din Zemplín, de secole traiesc umar la umar cu fratii si surorile de rit latin comunitatile de rit oriental, chemate si ele sa reprezinte, ca micile lacuri «plesá», generozitatea transparenta si luminoasa a lui Dumnezeu. Este Domnul însusi care îmbogateste Biserica sa cu varietatea formelor si traditiilor” (Discurs adresat catolicilor de rit bizantin, 2 iulie 1995, 6).

Biserica greco-catolica din Slovacia se poate considera o exprimare a frumusetii varietatii formelor vietii ecleziale, a acelei varietati care „nu numai ca nu dauneaza unitatii Bisericii, ci o manifesta” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Orientalium Ecclesiarum, 2).

Astazi sunteti aici cu papa pentru a sarbatori cei 200 de ani ai înfiintarii eparhiei de Prešov, nascuta din dezmembrarea eparhiei voastre materne de Mukacevo, actualmente în teritoriu ucrainean. Eparhia voastra s-a dezvoltat si a devenit, la rândul sau, mama a unei noi familii ecleziale, generând alte eparhii, dintre care una în Canada, si a devenit în urma cu zece ani sediu al mitropoliei sui iuris.

În aceasta ocazie de astazi pot sa va salut pe toti, începând de la mitropolitul vostru, monseniorul Ján Babjak – care merge în paduri sa adune ciuperci si mi le aduce –, însotit de confratii episcopi, monseniorul Chautur de Košice, monseniorul Rusnák de Bratislava si de noul episcop din Canada, monseniorul Pacák. Iubiti frati, continuati lucrarea voastra de calauze si parinti ai poporului lui Dumnezeu care v-a fost încredintat. Urmati exemplul luminos al fericitilor episcopi martiri Peter Pavol Gojdic si Vasiž Hopko. Raspânditi bunatatea, pacea, generozitatea si blândetea, cu profunda umilinta si simplitate, ramânând mereu pastori dupa inima lui Dumnezeu care este Tata si mergând pe urmele lui Cristos care a venit nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji.

În acest mod sunt sigur ca preotii, primii vostri colaboratori, va vor urma cu tot mai mare bucurie si entuziasm, disponibili la slujirea ecleziala care le este ceruta. Iubiti preoti, va salut pe toti cu vie cordialitate, celibatari si casatoriti, cu familiile voastre, precum si pe calugari. Va multumesc pentru munca voastra în mijlocul sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. Familiile preotilor traiesc o misiune deosebita în ziua de azi, când însusi idealul familiei este pus în discutie daca nu chiar atacat în mod explicit: voi oferiti o marturie de viata sanatoasa si exemplara. Si voi puteti sa luati din exemplele prezente în istoria Bisericii voastre în timpul deceniilor de persecutie din a doua jumatate a secolului trecut, în deportari si în privatiuni de tot felul. Stiu ca monseniorul Babjak a adunat si a publicat multe istorii ale lor. Astazi revine generatiei voastre sa demonstrati aceeasi fidelitate, poate ca nu în fata unei persecutii directe si violente, ci în prezenta dificultatilor si pericolelor de alt gen. Astazi preotii, ca si seminaristii – pe care-i salut la fel – sunt tentati de doua tendinte opuse: de secularism, care îi duce la mondenitate, sau de o adapostire în moduri învechite si chiar non-evanghelice de a întelege propriul rol eclezial, moduri care duc la un clericalism steril.

O viata calugareasca exemplara, atât masculina cât si feminina, precum si apartenenta la unele dintre noile miscari ecleziale, fac parte dintr-un tesut eclezial puternic si sanatos. Va repropun astazi exemplul fericitului Metod Dominik Trcka, martir pentru credinta.

Dragi pelerini din Slovacia,

În prezenta voastra bucuroasa aici, împreuna cu pastorii vostri, vad o fata entuziasta si evlavioasa a unei Biserici tari în credinta, constiente de propria demnitate si mândre de identitatea sa ecleziala. În acest mod sunteti fii demni ai evanghelizarii facute, în fidelitate deplina fata de Scaunul Apostolic, de sfintii patroni ai Europei, Ciril si Metodiu. Continentul european, în Orient ca si în Occident, are nevoie sa redescopere propriile radacini si propria vocatie; si din radacinile crestine nu pot decât sa creasca pomi solizi, care aduc roade de respectare deplina a demnitatii omului, în orice conditie a sa si în orice faza a vietii.

Va încurajez sa pastrati traditia voastra bizantina, pe care si eu înca de tânar am învatat s-o cunosc si s-o iubesc: redescoperiti-o si traiti-o în plinatate – asa cum a învatat Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican –, acordând mare atentie parcursurilor de evanghelizare si cateheza în care, înca înainte de pastori, protagonistii sunt parintii si bunicii, de la care multi am învatat primele rugaciuni si sensul crestin al vietii. Multumesc tatilor, mamelor, bunicilor si tuturor educatorilor prezenti aici, pentru marturia voastra indispensabila!

Iubiti frati si surori, va cer o amintire speciala peste putin timp, când veti celebra dumnezeiasca Liturghie în bazilica „Santa Maria Maggiore”, templu asa de pretios pentru amintirea sfintilor Ciril si Metodiu, asadar pentru istoria voastra. Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, la care privim cu speranta si iubire de fii, sa apere cu mijlocirea sa Biserica în acest timp de încercare si sa vegheze asupra lucrarilor Sinodului tinerilor, pe care l-am început de putin timp. Va multumesc si va binecuvântez pe voi toti, pe cei dragi ai vostri si întreaga comunitate greco-catolica din Slovacia.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Patrascu