„2) Etapa a II-a a asaltului (3-21 octombrie 1948): „INSTRUCTIUNI pentru împuternicitii eparhiali[19]”
Prezentam obiectivele acestei etape, inclusiv câteva subpuncte ale acestora:
a) „Împuternicitii”
Se stabilesc împuternicitii pentru cele cinci mitropolii/episcopii ortodoxe din Transilvania, care urmau sa-i integreze pe fostii greco-catolici (Mitropolia Banatului, Arhiepiscopia Sibiului, Episcopia Clujului, Episcopia de Oradea, Arhiepiscopia Maramuresului).
În mare, în lista împuternicitilor se regasesc împuternicitii de la Etapa I, doar ca acestia au mai fost redistribuiti, avându-se în vedere ca teritoriul jurisdictional al eparhiilor greco-catolice nu corespundea cu cel al eparhiilor ortodoxe.
La sfârsitul listei se mentioneaza relatia dintre împuterniciti si episcopii ortodocsi din cele cinci mitropolii/arhiepiscopii/episcopii: mitropolitul Vasile Lazarescu, episcopii Veniamin Nistor si Andrei Mageru, mitropolitul Nicolae Balan, episcopul Nicolae Colan, episcopul Nicolae Popovici, arhiepiscopul Sebastian Rusan.
„Împuternicitii eparhiali iau legatura cu Mitropolitii si episcopii aratati, pentru a-i informa când e nevoie si a se informa de la ei. Ei vor tine de asemenea mai departe contactul cu comitetele judetene si ramificatiile lor.”

b) „Desavârsirea actiunii de pâna acum”
– „Supravegherea celor ce n-au aderat, în special a sefilor sau a instigatorilor, care ar încerca tulburari sau sa semene îndoiala.”
– „Culegere de informatii cu privire la impresia facuta de adunarea de la Cluj si de festivitatile de la Bucuresti.”
– „Întarirea comitetelor judetene si parohiale si intrarea lor în actiune. Supravegherea activitatii lor, în mod atent, în orice moment.”

c) „Actiunea pentru perioada 3-21 octombrie a.c.”
– Unul dintre elementele acestui punct, aparent banal, dovedeste ca falsificarile „trecerilor” la ortodoxie au fost premeditate. Iata textul:
„Se va citi si se va explica preotilor Comunicatul[20] Ministerului Cultelor, referitor la justa interpretare a articolelor 38 si 39 din legea Cultelor privind trecerile de la un cult la altul”.
E vorba aici de comunicatul Ministerului Cultelor (Dispozitia I), care urma sa fie publicat în timpul „asaltului” în ziarul Scânteia din 6.10.1948, si care introducea, fata de art. 38 si 39 din Legea Cultelor, posibilitatea „trecerii în grup”, pe liste, de la un cult la altul. Prin aceasta, „trecerile” puteau fi mai usor falsificate. Mai trebuie observat ca, înca de la acea data de 6.10.1948, se lansa ideea ca e posibil ca, în fapt, comunitatea locala a cultului parasit, evident cel greco-catolic, sa înceteze de a mai exista (vezi articolul „Desfasurarea pe teren a «lichidarii» Bisericii Române Unite în 1948”).
– Un alt element de la punctul c descrie principala activitate a „comitetelor parohiale de initiativa”, care trebuiau sa asigure trecerea la ortodoxie în anumite zile, dupa liturghie:
„Adunarile parohiale, cu ocazia slujbei la biserica, pentru trecerea credinciosilor greco-catolici la ortodoxie, în fiecare sat, se pregatesc cu grija, izolându-se potrivnicii si organizându-se temeinic ceilalti. Adunarea trebuie sa fie cu buna dispozitie sufleteasca si disciplinata. De preferinta, adunarile se vor face duminica 10 octombrie, joi 14 octombrie (Sfânta Paraschiva) si duminica 17 octombrie. Daca însa terenul e pregatit, se pot face si în alta zi. Se va avea în vedere faptul ca e bine ca, pâna la 21 octombrie [1948], sa se faca toate adunarile.”

d) „Încheierea [etapei] 3-21 Octombrie”
Se arata ca s-au prevazut pentru 21.10.1948 slujbe în toate bisericile din tara pentru „reîntregirea” Bisericii si o adunare într-un oras ardelean (care nu fusese înca stabilit la data redactarii celor trei etape ale planului).

3) Etapa a III-a a asaltului (21 octombrie – 1 decembrie 1948):„DESAVÂRSIREA – Revenirea greco-catolicilor la B.O.R.[21]”
Prezentam obiectivele acestei etape, inclusiv câteva subpuncte ale acestora:
a) Organizarea
– Un serviciu ad-hoc la Minister se va ocupa numai cu reglarea formelor si coordonarea actiunii pe teren. El va tine legatura cu directiunile I, a II-a si de Studii[22] si va tine de dl secretar general Dr. Manu.
Serviciul va avea si un responsabil special pentru presa […]
– „Comitete eparhiale: un reprezentant ortodox al ierarhului ortodox, un fost greco-catolic si un reprezentant al Ministerului. Acestia formeaza biroul comitetului. Biroul poate fi ajutat de un colectiv cât de mare.”
– „Comitete judetene: Un preot fost unit, un protopop ortodox si un laic formeaza biroul. Acesta va fi ajutat de un colectiv, dupa necesitati.”
Urmeaza lista cu nume pentru comitetele judetene Timis, Arad, Caras, Severin, Sibiu, Alba, Hunedoara, Brasov, Târnava Mica, Fagaras, Târnava Mare, Ciuc, Trei Scaune, Odorhei, Cluj, Turda, Mures, Nasaud, Salaj, Satu Mare, Bihor. Exemplificam mai jos doar doua asemenea comitete.
? Comitetul judetean Cluj este format din:
1. Dl Virgil Câmpeanu (responsabil)
2. Pr. Prof. Todoran (ortodox)
3. Pr. Dr. Ion Moldovanu (unit)

? Comitetul judetean Târnava Mica este format din:
1. Protopop Cisteianu [unit]
2. Consilier episcopesc Nanu (ortodox)
3. Pr. Comsa Ion (unit)

– „Comitetele parohiale de initiativa.
Acestea se vor transforma, conform statului B.O.R. în consilii parohiale, incluzând în ele pe acei dintre fostii curatori care au trecut la ortodoxie si care corespund. Consiliile vor trebui sa fie încontinuu cercetate, încurajate si ajutate pentru a fi un instrument de democratizare a Bisericii (5-7-9 persoane).”

b) Actiunea pe teren
– „Lozinci sub care se va duce actiunea”
Printre acestea, mentionam:
? „Traiasca reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal!”
? „Uniti în credinta strabuna, sa luptam laolalta pentru pace, democratie si progres!”
? „Se va alcatui o teza cu principalele puncte de atins de preoti în predici. Se vor prelucra, de asemenea, publicatiile tiparite deja.”
Semnalam cuvântul „teze”, care apare si în procesul-verbal de constituire a unui comitet de initiativa la Marghita (vezi mai sus). Aceste teze prezentau asadar „viziunea” autoritatilor cu privire la „unificarea” celor doua Biserici si ar fi trebuit sa-i convinga pe greco-catolici sa semneze fiecare trecerea la ortodoxie.

– „Cunoasterea situatiei în orice moment”
? „Se va tine un tablou statistic la zi, completat si cu date asupra diferitelor incidente petrecute, precum si asupra persoanelor care sunt prietene sau dusmane.”
? Se dispune „cercetarea tuturor mijloacelor de rezistenta ca: bani si daruri (de unde?), averea de care se mai folosesc si titlul cu care o detin, circulare, excomunicari, bilete, curieri, etc.”
? „Atentie la punctele nevralgice, care trebuie cunoscute si supravegheate mereu (exemplu: Blaj, Cluj, Nasaud, Biserica Romano-Catolica, Manastirile etc.), precum si la persoanele care se agita mai mult pentru rezistenta sau revenire asupra semnaturilor date”.

– „Tactica de urmat”
? „Organizarea, dinamizarea si sprijinirea temeinica a credinciosilor reveniti la ortodoxie; neutralizarea [arestarea] si izolarea elementelor dusmanoase. Afara de cazuri exceptionale, vor fi iertati de diferite vini toti cei ce revin la sentimente mai bune fata de regim, daca se încadreaza în B.O.R. (exemplu, preot Gabor din Bazna).”

? Se insista în continuare pe fortarea listelor de treceri, astfel încât sa se ajunga la preluarea tuturor bisericilor. Dezvoltam putin aceasta tema.
În Legea Cultelor, la art. 37 se prevedeau, printre altele, urmatoarele:
„Daca cei care parasesc comunitatea locala alcatuiesc majoritatea, biserica (locasul de închinaciune, casa de rugaciuni), cum si edificiile anexe, apartin de drept comunitatii locale a cultului nou adoptat […]. Daca cei trecuti de la un cult la altul reprezinta cel putin 75% din numarul credinciosilor comunitatii locale a cultului parasit, întreaga avere se stramuta de drept în patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat […].”
Formularea ordinul dat la acest subpunct este urmatoarea:
„Se continua înscrierea celor ce trec la ortodoxie: cei cu peste 75% [sa ajunga] pâna la 100%, cei cu peste 50%, pentru a atinge mai întâi 75% si a prelua toata averea parohiala, cei sub 50%, pentru a atinge 50%, spre a lua biserica si apoi a continua. Cea mai mare grija la parohiile care nu au trecut înca în numar suficient, pentru a avea cel putin 50% si apoi 75%.”
Se vede, asadar, foarte clar ca obiectivul „operatiunii de unificare” era preluarea tuturor bisericilor greco-catolice, concomitent cu obligarea fiecarui credincios greco-catolic de a semna „trecerea”. Cu privire la aceste semnaturi de trecere, se stie ce consecinte are pentru psihicul unei persoane semnarea unui angajament cu Securitatea.

? Se cere apoi „mobilizarea de preoti [ortodocsi] voluntari care sa mearga pentru un timp în satele unde lipsesc preoti sau în punctele mai grele”.
Pe teren, lucrurile s-au întâmplat chiar asa. Ca exemplu, exista un raport al Securitatii (din 2.11.1948), bazat pe o nota informativa, dupa care Patriarhul Justinian s-a întâlnit personal cu Ministrul Cultelor pentru a stabili lista a 100 de preoti ce trebuiau trimisi în parohiile greco-catolice vacante, mai ales în urma arestarii preotilor greco-catolici care au refuzat sa semneze actul de revenire la ortodoxie.
Se poate vedea în mod repetat în cele cinci articolele care trateaza tema persecutiei ca pentru unele verigi ale desfasurarii „lichidarii” nu s-au pastrat ordinele propriu-zise, în schimb s-au pastrat note informative corelate cu actiunile în desfasurare. Poate ca unele ordine nici n au existat sub forma scrisa, ci s-au dat verbal. Într-adevar, exista rezolutii manuscrise pe unele documente prin care un sef al Securitatii cheama în mod explicit un grad subordonat pentru „convorbiri”.

– „Momente importante în desfasurarea actiunii”
? „1 Decembrie – actiunea comitetelor definitiv încheiata, cu toata consecinta legala.” Asta, deoarece la 1.12.1948 urma fie emis Decretul nr. 358 care „constata” încetarea existentei Bisericii Unite.

c) „Presa si publicatii”
d) „Masuri administrative”
Conceptul de „masuri administrative” se referea la faptul ca anumite „obiective” ale „asaltului” împotriva Bisericii Române Unite urmau sa se obtina prin decrete sau dispozitii ale Ministerului Cultelor, adica pe cale asa-zis „legala”, nu prin violenta pe întreg teritoriul. Vom mentiona doar doua asemenea „masuri”, care au avut urmari deosebit de nefaste:
– „Aplicarea articolelor 37, 38, 39 din legea [Cultelor], prelucrarea comunicatului dat de M[inisterul] C[ultelor] si a adresei catre M.A.I. – Instructiuni precise.”
Textul pare neclar, dar se va vedea în continuare (vezi articolul „Desfasurarea pe teren a «lichidarii» Bisericii Române Unite în 1948”) ca se facea referinta la Dispozitia a IV-a a Ministerului Cultelor, asa cum urma ea sa fie emisa pe teren în ultimele zile ale „asaltului”. Prin aceasta Dispozitie a IV-a s-a afirmat, printre altele, ca trecerile într-un procent de cel putin 75% dintre credinciosii greco-catolici ai unei comunitati la ortodoxie „fac sa dispara comunitatea greco-catolica locala chiar si daca exista credinciosi izolati. Actul unirii în sine, ca urmare a unei miscari de mase, poate constitui un element de fapt al constatarii disparitiei cultului greco-catolic.”

– „Reglarea situatiei Episcopatului, cu administratia lui bisericeasca si averile”
Ca „masura administrativa”, se stabileste, asadar, arestarea episcopilor si preluarea catedralelor în timpul Etapei a III-a a asaltului – într o perioada în care Biserica Româna Unita era înca perfect legala – folosindu-se formula eufemistica: „Reglarea situatiei Episcopatului […]”.
Arestarea episcopilor nu putea fi justificata prin mecanismul trecerilor de la un cult la altul. În procesul verbal din 27.10.1948 în care s-a dat ordinul de arestare al tuturor episcopilor greco-catolici sunt mentionate urmatoarele motive pentru aceasta arestare simultana:? „Fostii [sic] episcopi duc o activitate febrila, creând o stare de încordare periculoasa […].”
? „Este momentul prielnic sa se treaca la lichidarea focarelor de agitatie si propaganda dusmanoasa, deoarece enoriasii si bisericile trecând la ortodoxism, nu mai pot functiona catedralele, sau resedintele episcopale”.

– „Reglarea situatiei ordinelor si congregatiilor”
– „Crucea comemorativa”
Probabil ca materializarea acestei masuri este marele panou de marmura aflat în stânga intrarii din Catedrala Ortodoxa din Alba Iulia, pe care scrie si astazi: „Aici – dupa 250 de ani – s-au regasit în aceeasi lege în Biserica strabuna fratii despartiti prin silnicie si viclene promisiuni – 21 octomvrie 1948”.

D. Marturiile confirma trecerea prin cele trei etape ale „asaltului”

Semnalam în continuare doua ample marturii în care se pot identifica etapele „Planului concret pentru revenirea Bisericii greco-catolice la ortodoxie”:

1) Marturia preotesei Georgina Aldea, sotia parintelui Isidor Aldea, paroh la Coslariu / Alba – înregistrare dupa 1990, realizata de Aurora Sasu.
În Arhiva Blajului s-au pastrat mai multe documente privitoare la evenimentele desfasurate în Coslar (azi Coslariu) la 30 septembrie (Etapa I) si în zilele de 8-10 octombrie 1948 (Etapa II a asaltului împotriva Bisericii Unite). Documentele arata ca parintele Isidor Aldea, aflat într-o carcera a Securitatii, a semnat la 30 septembrie 1948 delegatia pentru „conferinta” de la Cluj. Întors acasa, la 8 octombrie 1948 el a refuzat, în fata unei comisii, „sa treaca” la ortodoxie. La 9 octombrie, datorita unor mari presiuni, a trecut. În orele urmatoare, a mers la Blaj, la Episcopul Suciu (asa cum arata marturia preotesei). La 10 octombrie 1948 parintele a retractat în scris semnatura de trecere si a suportat apoi, cu întreaga familie, pâna în ziua mortii (19 decembrie 1988), persecutia Securitatii.
Dupa 45 de ani, marturia preotesei Georgina Aldea dezvaluie perplexitatea si suferinta care se afla în spatele documentelor.

2) Raportul protopopului de Reghin, parintele Alexandru Todea, adresat Nuntiului Apostolic (9.02.1949)
La data redactarii raportului sau, protopopul Todea (viitorul cardinal) era ascuns la familia Macarie, dupa ce evadase de la Securitate la 14.10.1948. Evenimentele descrise în raport încep din 19.09.1948 (când se pregatea declansarea asaltului). Sunt parcurse toate etapele asaltului, ajungându-se pâna la Etapa a III a, a „lichidarii”. Pentru a dovedi cele afirmate, parintele Todea a inserat în raportul sau fragmente din corespondenta oficiala de la pretura (subprefectura) aduse în copie de fiica gazdelor, Ana Macarie, functionara la pretura. Fara curajul Anei Macarie, care a fost ulterior condamnata la 25 de ani de temnita grea, n am fi avut o asemenea dovada a falsificarilor produse în Etapa a III-a.
Iata un pasaj elocvent din raportul protopopului Todea (documentele oficiale sunt evidentiate în marturie cu font italic; sublinierile apartin autorului):
„La 29 octombrie 1948, notarul îi trimite pretorului urmatorul proces-verbal:
«Proces-verbal redactat azi 29 octombrie 1948, la primaria comunei Filpisul Mare, în adunarea generala:
Obiectul: Explicarea trecerii credinciosilor de la cultul greco-catolic la cultul ortodox.
Al. I. La adunarea generala tinuta în aceasta seara (…) din partea cetatenilor din aceasta comuna au fost prezenti doar o singura persoana.
De unde – si aceasta e convingerea noastra – rezulta ca locuitorii acestei comune nu vor în niciun fel sa se supuna directivelor si ordinelor guvernului nostru democratic, desi au fost de nenumarate ori anuntati prin sunetul trompetei.»

În ciuda acestei minunate atitudini a credinciosilor, urmeaza falsa concluzie:
În timpul desfasurarii acestei drame spirituale, preotul Damian Emil a fost aruncat în închisoare si, la sfârsit, în urma procesului-verbal vazut deja la biroul pretorului, secretarul acestui organ administrativ împreuna cu protopopul [ortodox] Ciceu au redactat un proces-verbal de predare-primire a bisericii, în care au scris:
«[…]În acelasi timp constatam ca toata parohia, cu toata populatia, au trecut la cultul ortodox si anume într-un procent de 100%.»
Apoi au semnat, falsificând numele membrilor [comitetului de lamurire], care, cu toata decaderea lor morala, nu îndraznisera sa redacteze minciunile incalificabile. Am copia falsului si a falselor procese-verbale si sunt si martori oculari.”

Consideratii finale
În încheiere, reamintim ca „Planul concret pentru revenirea Bisericii greco-catolice la ortodoxie” (Etapele I, II si III) a fost redactat de „specialisti” ai Ministerului Cultelor si ai Securitatii, sub controlul consilierilor sovietici. Era un plan care a pornit de la premisa ca existau preoti „favorabili revenirii la ortodoxie”.
Pe teren însa, autoritatile s-au lovit de realitatea faptului ca nici preotii, nici poporul, în covârsitoarea lor majoritate, nu erau favorabili „unificarii”. În consecinta, desfasurarea „operatiunii” a fost aplicata, înca din prima etapa a planului, cu mijloace violente. Or, aceasta prima etapa fusese gândita sa asigure o fatada de legitimitate întregului curs al evenimentelor! Mai mult, în timpul „asaltului” a existat si o rezistenta activa a Episcopatului, a preotilor si a poporului, interpretata de autoritati drept „contraofensiva catolicilor”. În aceasta situatie, au fost emise noi dispozitii ale Ministerului Cultelor si noi ordine circulare ale Securitatii care au paralizat întreaga Biserica.
În articolul care urmeaza: „Desfasurarea pe teren a «lichidarii» Bisericii Române Unite în 1948” vor fi descrise elementele agravante ale procesului care a dus la suprimarea prin lege a Bisericii Greco-Catolice Române.

Citeste si : Martiriul celor sapte episcopi greco-catolici – argumentare
Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie

Emanuel Cosmovici, în colaborare cu Pr. Cristian Langa

________________________________________
[1] Cercetatorii care au identificat aceste patru arhive si le-au comunicat Postulaturii sunt: Sergiu Soica, Ilarion Tiu, Alexis Dimcev, ing. Cornel Pop (†).
[2] O explorare sistematica a Arhivelor Vaticanului pe tema Bisericii Române Unite a fost facuta de P. Cristian Arinel Sabau.
[3] Plasa: subdiviziune a unui judet, în vechea împartire administrativa a României.
[4] Bohdan Rostyslav Bociurkiw, The Greek Catholic Church and the Soviet State (1939-1950), Canadian Institute of Ukrainian Studies Press, Edmonton – Toronto, 1996, p. 104.
[5] Bohdan Bociurkiv foloseste termenul „reunion” (în engleza), pe care l-am tradus prin „reunificare”. De exemplu: „The «reunion» of the Greek-catholics with the Russian Orthodox Church”. În România, Securitatea a folosit termenul de „unificare”, „operatiunea de unificare”.
[6] MGB – Politia politica – textual „Ministerul Securitatii Statului”, fostul NKGB.
[7] B. R. Bociurkiw, The Greek Catholic Church and the Soviet State, p. 229.
[8] Uniatie, uniatism = termen cu conotatie peiorativa, utilizat de adversarii unirii Bisericilor Orientale cu Biserica Romei.
[9] Aceste doua teme staliniste vor aparea de-a lungul anilor (de exemplu, în 1966, 1968, 1973), în declaratiile autoritatilor comuniste române, ca argumentare pentru imposibilitatea de a se reda libertate Bisericii Române Unite (v. articolul „Persecutia împotriva Bisericii Române Unite dupa Decretul nr. 358/1948 si pâna la moartea ultimului Serv al lui Dumnezeu – 1970”).
[10] Termenul folosit în cele trei documente este „faza”; cu toate astea, Securitatea a folosit în continuare termenul de „etapa”, pe care l-am adoptat si noi în aceasta expunere.
[11] Pentru expresia „plan general”, iata un fragment dintr-un ordin dat la 15.10.1948 de catre Comisia CC al PMR, care a coordonat „operatiunea de unificare”: „În ziua de 21 octombrie s-a initiat în planul nostru general o serbare pentru sarbatorirea actului reîntoarcerii la Biserica Stramoseasca, fiindca chiar în aceasta zi, cu 250 de ani în urma, s-a facut unirea cu Biserica Romei.”
[12] Pentru întelegerea termenului „asalt”, citam o formulare în acest sens a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 25.02.1948: „În actiunea de expropriere, Partidul nostru a pus pentru prima oara piciorul la sate si a început ofensiva de democratizare de jos, asaltul pentru curatirea aparatului administrativ, prin înlocuirea primarilor etc. […]”.
[13] ANIC, fond Ministerul Cultelor – Directia Studii, Dos. 3/1948, ff. 124-127.
[14] E vorba de toate cele cinci eparhii greco-catolice, care urmau sa fie suprimate.
[15] Acest cinic „deocamdata” arata ca se stia foarte bine, înca de la început, ca opozitia preotilor la acest proces în desfasurare nu putea opri planul autoritatilor.
[16] Nu insistam aici asupra Consfatuirii de la Cluj si a prezentarii delegatilor la Patriarhie, care sunt în general cunoscute.
[17] Arhiva CNSAS, Dos. D 1222, vol. 2, f. 115.
[18] Pretor: În vechea organizare administrativa a României, reprezentant al conducerii centrale într-o plasa, având atributii administrative si de politie.
[19] Ibidem, ff. 128-130.
[20] Sublinierile din acest articol figureaza în documentele originale.
[21] Ibidem, ff. 131-136.
[22] Directii din Ministerul Cultelor.

Sursa:http://www.e-communio.ro