„

De M. Chiara Biagioni

"Rugaciunea noastra este foarte importanta pentru crestinii din Orientul Mijlociu. Am vizitat doua lagare de refugiati: în Iordania si în Grecia. Si mi-au spus mereu: nu ne uitati, rugati-va pentru noi. Rugaciunea este un semn de apropiere si solidaritate pentru victimele razboaielor, pentru toti cei care sufera". La câteva zile de la Ziua de reflectie si rugaciune pentru Orientul Mijlociu, convocata la 7 iulie de papa Francisc la Bari, cardinalul Kurt Koch, presedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor, se pregateste sa primeasca în orasul sfântului Nicolae pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe Orientale. Au plecat de la Consiliul Pontifical scrisorile de invitatie scrise personal de papa tuturor patriarhilor.
– Eminenta, ce l-a determinat pe papa Francisc sa promoveze aceasta Zi de reflectie si rugaciune pentru Orientul Mijlociu?
Este o ideea care, în realitate, s-a format de mult timp pentru ca situatia din Orientul Mijlociu se afla multa la inima Sfântului Parinte. Papa a spus: timpul este matur si este important sa se dea acest semn al rugaciunii pentru pace pentru aceasta regiune a lumii si sa se invite toate celelalte Biserici, mai ales pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe, Orientale si Catolice, la Bari pentru a se ruga împreuna pentru pace. Si sa faca aceasta întâlnire publica, pentru a exprima apropiere si solidaritate tuturor crestinilor si tuturor barbatilor si femeilor care traiesc în Orientul Mijlociu.
– Ce-l preocupa mai mult pe Sfântul Parinte?
Desigur razboiul dar mai ales faptul ca multi crestini pleaca din aceasta regiune. Faptul ca în acest tinut au ramas numai lespezi si nu mai sunt oameni si nu mai sunt crestini. Am pierdut mult. Deci papa are la inima faptul de a-i sustine pe crestinii din aceasta regiune pentru ca sa poata gasi conditiile pentru a ramâne si aceasta este si o cerere insistenta a patriarhilor care spune: "Noi suntem foarte recunoscatori ca voi îi primiti pe refugiatii nostri dar nu le spuneti sa vina. Ajutati-i mai degraba pentru ca sa poata ramâne în tara lor".
– La Bari va reiesi cu putere ecumenismul sângelui. Ce raspuns primiti din partea patriarhilor Bisericilor Ortodoxe la aceasta invitatie a papei Francisc?
Multi au raspuns în maniera pozitiva. Sunt foarte recunoscatori papei pentru ca a promovat aceasta initiativa si multi ne-au spus ca vor sa participe personal. Altii nu pot pentru ca îsi luasera deja alte angajamente si au trimis delegati. Toti vor sa fie prezenti si sa dea acest semn de unitate pentru suferintele si persecutiile crestinilor. Acest ecumenism al sângelui este pentru mine un lucru foarte important. În Biserica antica s-a spus ca sângele martirilor avea sa fie samânta de noi crestini. Astazi eu sunt convins ca putem spune ca sângele atât de multor martiri din lume va fi samânta a unitatii Trupului lui Cristos. Crestinii sunt persecutati nu pentru ca sunt ortodocsi, luterani, catolici, penticostali, ci pentru ca sunt crestini. În acest sens papa Francisc a spus odata ca persecutorii au ideea mai buna despre ecumenism pentru ca ei stiu ca suntem deja uniti.
– Vine în minte ceea ce traiesc, de exemplu, crestinii copti-ortodocsi în Egipt si cu ei papa Tawadros al II-lea. Ucisi în biserici în timp ce se roaga, în momentul inertiei lor maxime. Cine sunt crestinii persecutati si ce crestinism marturisesc?
Martirii amintesc ca martiriul nu este o exceptie în viata crestina. Si asta s-a putut vedea din pacate în cursul întregii istorii. Astazi experimentam asta din nou si în maniera foarte mare pentru ca exista o persecutie a crestinilor pe care n-am avut-o niciodata în istorie, chiar si în antichitate. Si în acest sens martirii ne amintesc aceasta realitate a vietii crestine si arata deja unitatea dintre Bisericile noastre pentru ca sângele martirilor nu dezbina ci uneste si acesta este un semn foarte pozitiv, în fata unei situatii tragice.
– În aceasta lume distrusa de teroare, daca sunt intervievati, crestinii spun ca i-au iertat pe agresorii lor. Cum este posibil, dupa parerea dumneavoastra, sa se ierte?
Este o mare provocare. Dar cred ca iertarea este posibila numai daca esti un om religios. Asa cum a facut Isus pe Cruce, când a spus: "Iarta-i, pentru ca nu stiu ce fac". Si acelasi lucru l-a facut sfântul Stefan care, murind, a iertat. Iertarea este posibila numai în lumina suferintei lui Isus pe Cruce. În acest sens este o provocare, o misiune a crestinului: sa dea aceasta marturie preaînalta de iertare în acest mod, în aceste contexte.
– De ce rugaciunea? Ce poate rugaciunea în situatii de distrugere si moarte care nu gasesc cai de iesire, în care si diplomatiile ecleziale au esuat în cautarea lor zadarnica de acorduri si reconcilieri?
Pentru ca rugaciunea este ceea ce au crestinii. În rugaciune se duc toate suferintele si toate persecutiile în fata lui Dumnezeu. Noi ne rugam dar consecintele rugaciunii noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu. Vedem asta în textul din Evanghelie care relateaza nunta din Cana. Maria nu-i spune lui Isus ca trebuie sa faca o minune. Îi prezinta numai problema pentru ca El sa fie cel care decide ceea ce sa faca din cererea sa. Cred ca aceasta imagine de la Cana ne da masura rugaciunii noastre: noi ducem toate provocarile, toate problemele, toate suferintele în fata lui Dumnezeu si lasam ca El sa ia initiativa. Numai El poate converti inimile dictatorilor. Numai El poate converti gândirea politicienilor.
– Ce mesaj vrea sa dea Bari crestinilor din Orientul Mijlociu si comunitatii internationale?
Crestinilor din Orientul Mijlociu vrea sa dea un semn de apropiere si solidaritate. Sunteti în inimile noastre, sunteti în gândurile noastre, sunteti în rugaciunile noastre. Pentru comunitatea internationala întâlnirea de la Bari vrea sa fie un moment public în care sa aratam lumii unitatea noastra si sa marturisim ca sora religiei nu este niciodata violenta ci întotdeauna pacea. Acesta este un mesaj foarte important în aceasta lume în care, din pacate, asistam la un raport între violenta si religie, mai ales în formele de extremism. Trebuie sa dam o contra-marturie acestei derive.

(Dupa agentia SIR, 2 iulie 2018)
Traducere de pr. Mihai Patrascu