„Poezia „Un rasunet”, scrisa de Andrei Muresanu, a primit drept supratitlu, începutul de vers „Desteapta-te, române!”, devenind cunoscuta ca poezia „Desteapta-te, Române!”. Poezia „Un rasunet”a fost publicata în urma cu 170 de ani, la 21 iunie 1848, în 800 de exemplare, în suplimentul „Foaie pentru minte, inima si literatura”(nr.25), al “Gazetei de Transilvania”, alaturi de prima parte a Proclamatiei de la Islaz, ocazionata de Revolutia de la 1848. Tineretul brasovean a copiat-o în mii de exemplare, fapt deosebit pentru participantii la revolutiile de la 1848 din Tara Româneasca si Transilvania.
Poetul face un apel la trezirea constiintei nationale, invocându-se virtutile înaintasilor pentru dinamizarea energiilor revolutionare ale contemporanilor. Supratitlul „Desteapta-te, Române” este un imperativ social, care a putut fi inspirat de poezia lui Vasile Alecsandri, “Catre români”, devenita „Desteptarea României”. Poezia lui Andrei Muresanu poate fi considerata un ecou, un raspuns sau „un rasunet” ardelean al poeziei lui Alecsandri. Nicolae Balcescu aprecia ca poezia este „una din faptele cele mai minunate ale acestui minunat al XIX-lea veac. De asemenea, titlul e posibil sa fi fost inspirat de articolul-program al „Gazetei de Transilvania”, care cuprindea acest îndemn: „(…) desteapta-te si tu, române, paseste împreuna cu noi, primeste si cultiva în inima ta iubirea de dulcea noastra patrie”.
Poezia a intrat în fondul de aur al liricii patriotice românesti, alaturi de Hora Unirii, Scrisoarea III, Limba noastra s.a. si cuprinde idei de redesteptare, de chemare la o noua viata, fiind adoptata ca imn al revolutionarilor români de la 1848. Nicolae Balcescu a numit-o Marseilleza românilor (N.Balcescu, „Miscarea românilor din Ardeal la 1848”, vol. „Scrieri istorice”, Craiova, „Scrisul Românesc”, pag.113). „Desteapta-te, Române”, a devenit un cântec care ne-a însotit istoria în momentele cele mai însemnate. Poezia, comparata cu Marseilleza lui Rouget de Lisle, a fost considerata la început, ca specie literara, mars. George Cosbuc scria în 1897, un articol intitulat “Cele trei marsuri”, în care facea o comparatie între „Marsul ostirii române”, de Vasile Cârlova, „Desteptarea României”, de Vasile Alecsandri si „Un rasunet” , de Andrei Muresanu. Numele de mars a fost înlocuit, fiind mai potrivit de cel de Imn. Ca si marsul, imnul în varianta lui de Imn National este de inspiratie patriotica. În poezie, mândria nationala este evidentiata de maretia trecutului: „Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”. Poezia exprima nazuintele de viata ale natiunii, cum ar fi libertatea: „Dar noi patrunsi la suflet de sfânta libertate”; unitatea nationala: ”O mama vaduvita de la Mihai cel Mare / Pretinde de la fiii-si, azi mâna d-ajutori”. Astfel, reiese valoarea deosebita a poeziei din faptul ca ea arata marile idealuri nationale: libertatea si unitatea nationala dar si capacitatea de mobilizare. Comparatia facuta de Cosbuc între cele trei poezii mentionate mai sus, dovedeste faptul ca toti cei trei poeti cer întâi de toate unire, astfel ca, Muresanu cere unirea în cuget si simtiri a românilor din patru unghiuri (George Cosbuc, Cele trei marsuri, în „Tribuna poporului”-Arad, an II, 1897, nr.6, pg.3). Poezia evoca patriotismul si dragostea de limba: „Când patria sau mama, cu inima duioasa/va cere ca sa trecem prin sabie si foc /…/”; „Acum se-ncearca cruzii în oarba lor trufie/Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam”. Poezia are caracter de proclamatie, de manifest care se evidentiaza prin imperativele si conjunctivele: desteapta-te, uniti-va; sa dam, sa piara. În poezie exista imperativele sociale ca juramânt, legamânt: „Dar noi patrunsi la suflet de sfânta libertate/ Juram ca vom da mâna sa fim pururi frati”. Caracterul de ultimatum, tonul de alarma al imperativului social este subliniat prin antiteza: „acum ori niciodata”.
Poezia este complementara discursului de la Blaj al lui Simion Barnutiu, rostit în 2 Mai 1848, în Catedrala greco-catolica a Blajului, care reprezinta o exceptionala aparare a intereselor nationale si ambele sunt opere fundamentale ale literaturii din Transilvania de la 1848. Simion Barnutiu a spus: „(…) tineti cu poporul toti, ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura (…) nu va abateti de la cauza nationala de frica luptei (…) aduceti-va aminte atunci cu câta însufletire si barbatie s-au luptat strabunii nostri din Dacia pentru existenta si onoarea natiunii noastre (…) ramâneti credinciosi numelui si limbii noastre!”. Andrei Muresanu si Simion Barnutiu, au anticipat cu 70 de ani, cu clarviziune, realizarea unitatii noastre nationale la 1 Decembrie 1918. Imnul „Desteapta-te, Române!” se încheie cu îndemnul la actiune hotarâta.
Mihai Eminescu îl caracterizeaza astfel pe poetul Andrei Muresanu: „Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet”(Mihai Eminescu, Epigonii) iar Iosif Vulcan vede în acest poem un program national si îl considera “testamentul sfânt al apostolilor nostri si evanghelia nationala scrisa cu litere de aur”. „Glasul lui a rasunat neîntrerupt în sufletul neamului. Cuvântul lui a fost cuvânt de nadejde”, spunea Episcopul Martir Iuliu Hossu.
Despre geneza poeziei se spune ca momentul creatiei ar fi avut loc într-o dimineata din luna mai a anului 1848. Legenda spune ca poetul, „împins de o putere nevazuta spre vârful muntelui Tâmpa din Brasov, urca potecile piciorului de munte ca târât de o vraja (…). Sosit pe cea mai înalta culme a Tâmpei … se hotarî ca, precum Moise odinioara a dat poruncile Decalogului (trimitere la faptul ca initial poemul a avut zece strofe, similar celor Zece Porunci si George Baritiu i-ar fi propus lui Andrei Muresanu sa scrie si cea de-a XI –a strofa), tot astfel sa întocmeasca si el pentru români niste «legi» de reînnoire, de redesteptare, de chemare la o noua viata”. Asa s-ar fi nascut poezia „Un rasunet”.
Adevarul este ca, înapoiat de la Blaj, Andrei Muresanu a stat la masa de scris o noapte întreaga, inspirat, scriind „Un rasunet – Desteapta-te, române!”.

Bibliografie:
Pompiliu Comsa, <<Imnul National al României „Desteapta-te, Române!” – Semnificatii>> (Jurnalul Bucurestiului, 7 noiembrie 2015)
Prof. Otilia Balas, “Andrei Muresanu, autorul Imnului national al României – 200 de ani de la nastere”. (Crisana, 27 noiembrie 2016)