„Fundatia Corneliu Coposu a prezentat, duminica, Testamentul lui Corneliu Coposu, liderul opozitiei anticomuniste, scris în 1994 pe patul de spital, document în care fostul lider taranist arata ca ”politica nu poate fi acceptata ca mijloc de promovare al intereselor proprii” si îi ierta pe tortionarii comunisti, spunând ca nu trebuie pedepsiti, ci internati în ospicii.
Documentul a fost gasit dupa 23 de ani de la trecerea în eternitate a Seniorului de reprezentantii Fundatiei Corneliu Coposu, în arhiva acesteia. Testamentul este structurat în trei parti: primul fragment contine date testamentare private, cea de-a doua contine schita calitatilor de care un om politic adevarat are nevoie, iar a treia parte este construita ca un cod etic politic.
Testamentul politic al liderului PNTCD, Corneliu Coposu, îndeamna generatia tânara sa se implice în apararea valorilor democratiei si sa nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru ca doar în acest mod România va reusi sa depaseasca traumele lasate de perioada comunista.
Alte idei care transpar din testamentul politic al lui Corneliu Coposu sunt: credinta în Dumnezeu, în familie si faptul ca restaurarea Monarhiei ar fi singura masura care sa asigure salvarea României. Printre principiile enuntate enuntate de Seniorul PNTCD se mai numara patriotismul dovedit prin fapte, nu prin vorbe si puterea exemplului personal care sa educe tinerii în spiritul valorilor universale.
Testamentul a fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, de pe patul de spital. Corneliu Coposu urma ca în dimineata zilei de 25 iulie sa fie supus unei interventii chirurgicale pe care, cu câte ceasuri înainte, o simtea ca fiind sfârsitul: “S-ar putea ca interventia chirurgicala sa-mi fie fatala ”.
Continutul Testamentului a fost prezentat integral într-un eveniment special dedicat acestui moment, de Ion Gherasim, presedintele Fundatiei Corneliu Coposu, alaturi de personalitati precum: Costin Borc, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Dan Grigore, Doru Maries, Tudor Dunca dar si în prezenta a sute de simpatizanti si cunoscuti ai Seniorului. Prezent la eveniment a fost si Preasfintia Sa Mihai Fratila, episcop greco-catolic de Bucuresti.
Testamentul Seniorului
În momentele de rascruce, care învedereaza scadentele inevitabile si rigoarea fara exceptii a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schita intentii sau dorinte care sa supravietuiasca disparitiei lor.
Neavând nici o avere sunt scutit de obligatia de a da destinatie unor “bunuri”. Tot ce am, aproape nimic, ramâne la dispozitia surorilor mele dragi, Flavia Balescu si Rodica Coposu, care vor sti cui si cum sa faca parte de amintiri din obiectele ce mi-au apartinut.
Îmi reprosez ca sub presiunea continua a evenimentelor si obligatiilor, nu am reusit sa exhum osemintele tatalui meu de la Coslar si sa le reînhumez lânga mama, la Bucuresti. Deasemenea nu am reusit sa organizez micro-cimitirul de lânga biserica din Bobota, unde odihnesc stramosii familiei. Sper ca surorile mele vor reusi sa faca fata acestei pioase obligatii.
Doresc sa fiu înmormântat fara pompa, fara cuvântari, în cimitirul din Bucuresti.
Conducerea Partidului National Taranesc trece sub jurisdictia lui Ion Diaconescu, primul vicepresedinte. Nadajduiesc sincer ca toti prietenii politici sa-i dea concursul, sa-l sprijineasca si sa contribuie la consolidarea Partidului. Blestemul lui Iuliu Maniu si al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, sa-si valorifice veleitatile.
Generatia veche, din care fac si eu parte, si-a facut cu prisosinta datoria. Ultima ei obligatie este, ca prin seninatate si întelepciune, sa predea stafeta generatiilor viitoare. Îmi pare rau ca nu am ajuns sa conduc eu aceasta operatiune fireasca. Sper ca se va realiza fara convulsiuni.
Framântarile din trecut ale generatiilor apuse trebuie sa ne serveasca drept învatamânt. Au fost multi orgoliosi care au experimentat desprinderea din Partid, în ideea ca vor realiza înfaptuirile visate (Vaida, Stere, Iunian, Lupu, Calinescu). I-a înghitit pe toti istoria, iar partidul a ramas. Soarta dizidentilor si a fripturistilor e pecetluita. Din pacate, oamenii nu tin seama de experientele din trecut.
Am încredere ca Partidul National Taranesc Crestin Democrat va fi cel mai puternic partid politic al României de mâine.
Am încredere în viitorul României.
Cred ca aceasta catastrofa a ultimelor decenii, comunismul, s-a prabusit iremediabil. Cred ca în România se vor instaura institutiile democratice.
Cred ca restaurarea monarhiei este salvarea noastra.
24/25/VII 1994
Corneliu Coposu
Ma socotesc obligat sa adaug câteva rânduri din inima:
Recunostiinta mea fara margini pentru scumpii mei parinti, care m-au învatat sa deosebesc binele de rau, sa fiu cinstit, sa urasc minciuna si fatarnicia, sa lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus, sa înfrunt toate vicisitudinile pentru idealul pe care-l servesc.
Gratitudine surorilor mele, care s-au sacrificat pentru mine, care mi-au fost suport moral, care n-au precupetit nici osteneala, nici sacrificii, în interesul meu. O calda si ferma adiere de curaj de dincolo de mormânt pentru Uchi si Rodi.
Afectiune deplina si pretuire pentru prietenul bun de bucurii si necazuri Nelu Diaconescu. Îi urez norocul si prestigiul cu care îl îndreptatesc calitatile si onestitatea lui.
Printre cei mai apropiati, mai sinceri si mai loiali prieteni, de care ma leaga un trecut plin de afectiune si sinceritate, cel dintâi este Bani Ghica, gentlemenul prezent în toate momentele grele, omul de temei pe care te poti sprijini.
Nu poate fi uitat din însemnarea gratitudinii Misu Barcan, prieten sincer si devotat care mi-a facut infinite servicii.
Doctorul Michael Baican din Germania a fost alaturi de mine în cele mai grele împrejurari. Ajutorul lui este de nepretuit. Cred ca a cheltuit o avere cu “reparatiile capitale” spre care m-a îndrumat. Eterna recunostiinta.
Nu pot sa nu mentionez devotamentul sincer, corectitudinea si loialitatea celor de la secretariat, oameni de temei, care m-au sprijinit efectiv, prin munca, încredere si afectiune: Mihaela, Cristina, Cristinica, Nadia, Felicia, Mircea, Costica. Tuturor recunostiinta.
Desigur ca prietenia, aprecierea si simpatia mea se îndreapta catre zeci si sute de persoane apropiate, pe care nu le mai enumar.
Leg mari sperante de activitate politica viitoare de tinerii mei prieteni, de a caror cariera viitoare am încercat sa fiu preocupat: Costin Borc, Ionut Muntean, Ionut Gherasim. Le prevad un viitor bun.
Simpatia mea pentru tânara generatie de parlamentari, a caror promovare a fost benefica pentru Partid: Lepsa, Muresan, Dunca, Ionescu, Opris si ceilalti. Multa încredere în rodajul si afirmarea supleantilor nostri.
Cred ca fortele partidului trebuie împrospatate prin integrarea unor valori de necontestat, care vor fi benefice pentru dezvoltarea ulterioara a formatiei noastre. Ma gândesc la Emil Constantinescu, George Serban, Laurentiu Ulici, Doctor Nae Constantinescu, Romulus Rusan.
Corneliu Coposu
EPILOG
S-ar putea ca interventia chirurgicala sa-mi fie fatala.
Câteva concluzii finale:
Cred ca mi-am facut datoria fata de tara, fata de constiinta mea. Nu cred ca am sa-mi reprosez vinovatii majore. Am cautat sa-mi respect principiile, angajamentul ideologic si toate actiunile nascute din dragoste de Patrie si de neamul românesc. Daca ar fi sa o iau de la capat, as proceda la fel, chiar tinând seama de perspectiva anilor de puscarie, de suferintele îndurate.
Sunt convins ca politica este o activitate morala si nu poate fi delimitata de etica si de onestitate. Am pretuit întotdeauna oamenii cinstiti si leali si am avut strângere de inima atunci când prin forta împrejurarilor am fost obligat sa lucrez sau sa fiu în preajma lichelelor si a oamenilor fara caracter. Am detestat pe cei care negociaza principiile, deoarece cred ca nu este îngaduit sa faci compromisuri care schimba esenta obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptata ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie sa serveasca poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut si detestat, din prima tinerete, materialismul istoric si dialectic, conceptiile marxiste, tezele lui Engels, ispravile lui Lenin. Cred ca era comunista, impusa tarii noastre dupa al doilea razboi mondial, a fost cea mai mare catastrofa din istoria româneasca. Nu stiu în câta vreme vom recupera stagnarea malefica pe care ne-a impus-o. Daca as fi întrebat în ziua judecatii despre urmele pe care le lasa straduintele mele de o viata, as raspunde fara ezitare ca ma socot cel putin co-ostenitor la supravietuirea Partidului National Taranesc, peste cele aproape cinci decenii de teroare; ca ma felicit pentru integrarea (cu câte riscuri) Partidului în Internationala Crestin-Democrata (1987) într-o epoca de cumplita persecutie si supraveghere politieneasca; în noaptea Revolutiei din decembrie am relegalizat Partidul, scriptic desfiintat în iulie 1947 (în realitate functionând clandestin chiar si în puscarii); am redeschis, cu dificultate, ajutat de un manunchi de oameni vrednici pe care suferintele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu si Mihalache , peste un hau de patruzeci si cinci de ani, plin cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitura rusa-comunista; (Partidul National Taranesc, cu definitia pe care i-am adaugat-o “Crestin-Democrat” a fost înscris primul, cu nr. 1 la Tribunalul Bucuresti, în registrul formatiunilor politice); prin eforturi sustinute si osteneli necântarite, prin deplasari obositoare si demersuri repetate, am reusit sa integrez Partidul în conclavul formatiunilor politice respectate si respectabile ale Occidentului, marcând o prezenta europeana cu doi ani înaintea încercarilor oficiale de adeziune la civilizatia continentala; am stabilit legaturi de colaborare cu cele mai importante personalitati de decizie din apus si am obtinut pretuirea si ajutorul moral si material al acestora.
Partidul nostru este în prezent factor important în Uniunea Europeana Crestin Democrata, în Internationala Crestin Democrata, în Uniunea Partidelor Populare – iar organizatiile noastre speciale (de tineret, muncitori, femei) fac parte din organismele internationale ale categoriilor respective. Am avut satisfactia de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu sefii de stat si prim-ministrii statelor occidentale, cu sefii electivi si exponentii de capetenie ai tarilor democrate din Europa si Statele Unite. În toate actiunile întreprinse am militat nu numai pentru interesele subiective ale Partidului pe care-l reprezentam, ci si pentru prestigiul si interesele tarii.
Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate ca mi-am etalat, dintr-o decenta explicabila, patriotismul, nici nu am facut parada demagogica de nationalism.
Am avut satisfactii si deceptii. Îmi pare bine ca deceptiile, cauzate de lichelismul, lipsa de loialitate si incorectitudinea unor oameni apropiati nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice si morale ale caror tinta am fost vreme de o jumatate de secol, probabil ca mi-au consolidat rezistenta si facultatea de a trece, cu oarecare întelepciune, peste dovezile de ingratitudine si “lucraturile clandestine” încropite cu viclesug împotriva mea. Cred ca am fost cel mai calomniat om politic din zilele post-revolutionare. Intransigenta mea, refuzul compromisurilor anti-morale si fermitatea unor atitudini devotate intereselor tarii, nu au facut casa buna cu practica aproape generalizata a poltroniei, a complexului relei credinte, a coruptiei si a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de capetenie al încercarilor de “restaurare nostalgica a epocii de dinainte de evenimente.” Nu cred ca actiunea viguroasa de demonetizare, întreprinsa pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate. De altfel, ce le-as putea reprosa celor pe care însasi existenta mea îi proiecteaza spre bancile acuzarii? Repros îndreptatit as putea avea doar celor racolati pentru aceasta murdara deprindere, din rândul prietenilor proprii. Daca pâna cândva se va face procesul comunismului( înteleg procesul celor care au contribuit, în concret, la dezastrul tarii, rândurile de fata ar putea servi ca argument în instanta, în favorul celor încriminati. Anume: oamenii (sau sub-oamenii) care s-au pretat la actiunile degradante ce li se vor pune în sarcina( teroare, asasinate, tortionari, persecutii criminale) nu trebuie sa fie pedepsiti, ci internati în ospicii. Din partea-mi i-am iertat pe toti, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizica si morala, de toate crimele si pacatele pe care le-au facut. I-am iertat si pe cei care s-au întrecut într-o condamnabila competitie a calomniei si defaimarii. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperati de societatea onesta a României viitoare. Ispasirea actiunii lor mercenare se va solda cândva prin remuscari tardive.
Cred ca am facut tot ce mi-a stat omeneste în putere sa îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. (“Eu nu voi supravietui. Voi, care veti scapa de iadul comunist, aveti datoria sa duceti mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!“)
Cu sentimentul ca am cautat sa duc la îndeplinire acest legat, chiar si în conditii deosebit de dificile, îl trec în sarcina generatiei tinere a Partidului National Taranesc Crestin Democrat.
Cu credinta în Dumnezeu si în viitorul neamului românesc, înainte
Corneliu Coposu
Hemer, noaptea de 24/25 iulie 1994
