„

De Riccardo Benotti

"Prezenta crestina este una care, în lumea digitala, creste tot mai mult; as spune ca trebuie sa intram în ea respectând câteva criterii: a nu judeca a-priori, a se pune în disponibilitatea de a învata si nu numai de a învata pe altii; a veghea asupra continuturilor si – asa cum a amintit recent Sfântul Parinte – a avea grija pentru a nu ceda agresivitatii care uneori caracterizeaza limbajele din web". Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregatiei pentru Cler, vorbeste dupa cea de-a 55-a Zi Mondiala de Rugaciune pentru Vocatii.
În lumea actuala, spatiile digitale s-au marit enorm si social network au devenit un ambient locuit mai ales de tineri. Ne putem gândi la o pastoratie vocationala si în aceste locuri?
Recentul Document pregatitor pentru Sinodul tinerilor afirma ca trebuie constatat cum, uneori, între limbajul eclezial si lumea tineretului s-a creat o distanta greu de umplut; spatiul digital si social network sunt desigur un limbaj privilegiat pe care tinerii îl folosesc astazi pentru a comunica, a se informa, a darâma barierele spatiului si timpului si – de ce nu – si a forma propria constiinta cu privire la anumite aspecte ale vietii, eticii, politicii si religiei. Documentul vorbeste despre asta ca "un loc de viata", adica ceva mai mult decât un simplu instrument; daca pastoratia vocationala vrea sa ajunga la viata tinerilor si sa le propuna frumusetea omenitatii lui Isus si a urmarii, trebuie sa locuiasca si ea în aceasta lume.
Papa Francisc invita sa se caute "moduri pentru a deschide drumuri pentru ca Domnul sa poata vorbi, pentru ca Domnul sa poata chema" fara "a face campanie electorala, nici campanii de tip comercial, deoarece chemarea lui Dumnezeu nu intra în modelele de marketing". Ce este de facut?
As începe spunând ca nu exista retete deja pregatite când tratam tema vocatiei. Înainte de toate cuvântul însusi evoca o actiune care deriva în primul rând de la un "Altul", adica de la Dumnezeu; iata pentru ce noua – afirma papa Francisc – ne revine numai "sa deschidem drumuri" pentru ca El sa poata vorbi. Asta înseamna ca pastoratia vocationala nu se poate limita la a face o propunere, eventual facând-o într-un fel captivanta, ci, mult mai mult, ea trebuie sa gaseasca moduri de întâlnire si de dialog cu tinerii – prin relatia fraterna, cateheza, directiunea spirituala si altele – pentru ca sa poata ajunge la ei Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori este denuntata o criza a credintei si a apartenentei religioase a tinerilor si despre aceasta tema s-a spus si s-a scris mult; totusi, atunci când tinerii sunt pusi în contact cu Evanghelia si cu figura lui Isus, îndeosebi cu libertatea Sa, capacitatea Sa de a iubi gratuit, atentia sa fata de cei mai slabi si forta pe care o are în respingerea raului, ramân adesea fascinati. Asa dar trebuie repornit de aici.
Se vorbeste adesea despre "a fi creativi" în domeniul vocatiilor. Este o pozitie pe care o împartasiti?
Desigur nu trebuie sa ne fie frica de "creativitate". Uneori, frica de a schimba stiluri, obiceiuri si scheme, prevaleaza asupra primirii bucuroase a lucrarii lui Dumnezeu care, în schimb, este noutate vesnica. Cu privire la acest aspect exista ca un fir rosu care leaga începuturile pontificatului cu zilele noastre; amintesc ca în 2013 papa Francisc le-a spus catehetilor: "Dumnezeu este creativ". Astazi a repetat asta tinerilor, într-o carte recenta dedicata lor: "Dumnezeu este social, tânar si iubeste noutatea". Desigur, nu trebuie sa se urmareasca inovatia în mod fortat, sa se schimbe lucrurile fara discernamânt sau pur si simplu sa se urmareasca moda "noului cu orice pret"; trebuie doar abordate, în mod curajos, noi cai, propuneri si instrumente vocationale, alaturi de pastoratia traditionala existenta deja.
Mai exista vocatii care apar în cadrul parohial? Parohii mai sunt prompti sa propuna acest parcurs de viata tinerilor pe care-i considera chemati la slujire?
Cadrul parohiei ramâne mereu un cadru privilegiat pentru a intra în contact cu vocatia sacerdotala sau calugareasca, si pentru ca în el adesea se învata primele initieri ale credintei crestine. Asta nu înseamna ca Domnul nu se poate folosi de alte instrumente si sa existe realitati si grupuri de tineret capabile sa comunice credinta în mod atragator, trezind uneori dorinta unei vieti daruite pentru cauza Evangheliei. Cred ca parohii pot si trebuie sa mai faca aceasta propunere, subliniind responsabilitatea si angajarea pe care ea o cere ca alegere totalizanta a vietii, dar si aratând, mai ales printr-o marturie sacerdotala generoasa si limpede, bucuria care deriva din ea.
Care sunt asteptarile dumneavoastra de al urmatorul Sinod, cu referinta la discernamântul vocational?
Este un semn de importanta deosebita ca Biserica a decis, printr-un instrument special ca Sinodul, sa stea în ascultarea tinerilor, a inimii lor, a întrebarilor si singuratatilor lor si a sperantelor lor. Asteptarea este ca, de aceasta ascultare profunda, pastorii si lucratorii pastorali sa fie stimulati si ajutati sa gaseasca limbaje si instrumente pastorale pentru a-i ajuta pe tineri sa discearna alegerile mai profunde din viata lor. Aceasta este o slujire fundamentala pe care Biserica intentioneaza s-o faca pentru viata tinerilor si pentru viitorul lor, precum si o posibilitate în plus pentru a-i ajuta sa se deschida la glasul Domnului si – de ce nu – la o alegere de viata sacerdotala sau calugareasca.
Dumneavoastra aveti privilegiul de a cunoaste situatia clerului din toata lumea. Sunteti încrezator pentru viitor?
Congregatia lucreaza zilnic în slujba episcopilor si preotilor, fata de care nutreste un afect special, cautând sa însoteasca parcursurile lor si sa-i ajute sa înfrunte dificultatile, care nu lipsesc. Desfasuram aceasta slujire în mod senin pentru ca ne încredem în stapânul viei, care este Domnul, suntem încurajati de cuvântul si de exemplul de viata al papei Francisc, aflam atâtea marturii sacerdotale luminoase si, nu mai putin, ale tinerilor seminaristi plini de entuziasm. Suntem încrezatori în viitor.

(Dupa agentia SIR, 26 aprilie 2018)
Traducere de pr. Mihai Patrascu

Sursa: http://www.ercis.ro