„Atunci când vorbim despre miracolele euharistice, ne gândim imediat la secolele trecute, în special la perioada medievala, caracterizata de un mare numar de episoade de o asemenea natura. Cum putem sa nu ne aducem aminte, de exemplu, de miracolul euharistic de la Lanciano din jurul anului 750, când dubiul cu privire la prezenta reala a lui Cristos în Euharistie îl cuprinde pe un calugar care celebra Sfânta Liturghie, iar apoi vede pâinea transformându-se în carne? Sau miracolul care a avut loc la Ferrara cu putin înaintea anului 1200 si ale carui urme ramân vizibile si astazi pentru credinciosi?

Aceste miracole evidentiaza dogma transsubstantierii, adica – folosind cuvintele Conciliului de la Trento – „acea minunata si unica transformare a întregii substante a pâinii în trup si a întregii substante a vinului în sânge, ramânând însa speciile pâinii si a vinului”. Transformarea în Trupul si Sângele lui Cristos are loc prin consacrarea pâinii si a vinului de catre un preot.

Cu toate acestea, miracolele euharistice nu reprezinta doar o mostenire a trecutului. În ultima vreme s-a înregistrat o crestere progresiva a acestor atestari miraculoase, care devin si mai importante în lumina progresului stiintific. Astazi, stiinta joaca un rol important în validarea episoadelor care depasesc întelegerea umana si legile naturale.

Într-un articol recent aparut pe Aleteia, au fost prezentate patru miracole euharistice care au avut loc în ultimii 20 de ani. Doua dintre acestea au avut loc în Polonia: primul, 12 octombrie 2008, în biserica parohiala din Sokolka; al doilea, pe 25 decembrie 2013, în dieceza de Legnica.

Un alt miracol a avut loc în Mexic, la Tixla, în timpul unei reculegeri spirituale parohiale: o ostie consacrata care urma sa fie distribuita, a emanat o substanta rosiatica. În plus, pe 28 aprilie 2001, în biserica parohiala „Sfânta Maria” din Chirattakonam (India), parohul a observat o imagine extraordinara – o figura umana – care a aparut pe o ostie consacrata, expusa pentru adoratie.

Putem adauga la aceste miracole euharistice – fara nicio intentie de a depasi judecata Bisericii în aceasta privinta – si recenta descoperire a celor 40 de ostii intacte sub darâmaturile cutremurului de la Arquata del Tronto (Italia).

De ce oare în ultima vreme au loc atât de multe miracole euharistice? Pentru a raspunde la aceasta întrebare, este interesant sa privim scopul pe care Biserica îl atribuie acestor evenimente exceptionale: pe de-o parte, confirmarea în credinta a credinciosilor si a prezentei pe pamânt a Domnului, dupa cum putem citi si în Evanghelia dupa Matei: „Unde sunt doi sau trei, adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (18,20); pe de alta parte, „rechemarea” persoanelor îndepartate, care îsi pun întrebari profunde cu privire la Isus Cristos.

În aceasta perioada în care traim, marcata de o îndepartare generala si progresiva de la credinta, nu este oare nevoie urgenta de un semnal clar de speranta si de o rechemare la credinta în unicul Mântuitor?

Traducere: Liviu Ursu
Sursa: http://www.e-communio.ro