„Papa Francisc a spus miercuri ca momentele de tacere de la Liturghie trebuie sa fie timpi intentionati de rugaciune, de reculegere si de comuniune cu Dumnezeu, nu timpi de simpla tacere, în care nimeni nu vorbeste nimic. „Tacerea nu se reduce la lipsa de cuvinte, ci este disponibilitatea de a asculta alte glasuri: pe cel al inimii noastre si, mai ales, glasul Duhului Sfânt”, a spus el pe 10 ianuarie. În tacere descoperim „importanta ascultarii sufletului nostru si apoi deschiderea lui catre Domnul”.
Continuând seria de audiente generale pe tema Liturghiei, Papa Francisc a reflectat asupra naturii diferitelor momente de tacere pe care le gasim în celebrare, în special când se ajunge la „rugaciunea denumita ‘colecta’ […]. Cu invitatia ‘sa ne rugam’, preotul îndeamna poporul sa se reculeaga cu el într-un moment de tacere, cu scopul de a constientiza ca sta în prezenta lui Dumnezeu si de a face sa reiasa, fiecare în propria inima, intentiile personale cu care participa la Liturghie. Preotul spune ‘sa ne rugam’; si dupa aceea vine un moment de tacere si fiecare se gândeste la lucrurile de care are nevoie, pe care vrea sa le ceara, în rugaciune.”
Diversele momente de tacere din Liturghie, a mai explicat Papa, au diverse meniri: „În timpul actului penitential si dupa invitatia la rugaciune, ajuta reculegerea; dupa lectura sau predica, este o chemare de a medita pe scurt ceea ce s-a ascultat; dupa Împartasanie, favorizeaza rugaciunea interioara de lauda si de implorare”, a spus el, citând de fapt din „Principiile si normele pentru utilizarea Liturghierului Roman”. Adresându-se explicit preotilor, le-a indicat astfel: „Recomand cu putere sa respecte acest moment de tacere si sa nu se grabeasca: ‘sa ne rugam’ si sa se faca tacerea. Recomand aceasta preotilor. Fara aceasta tacere, riscam sa neglijam reculegerea sufletului.”
Si a continuat: „Preotul recita aceasta implorare, aceasta rugaciune de colecta, cu bratele întinse; este atitudinea celui care se roaga, asumata de crestini înca din primele secole – asa cum dau marturie frescele din catacombele romane – pentru a-l imita pe Cristos cu bratele întinse pe lemnul crucii. Si acolo, Cristos este Cel care se roaga si este în acelasi timp rugaciunea! În Rastignit noi îl recunoastem pe Preotul care îi ofera lui Dumnezeu cultul placut lui, adica ascultarea filiala.” Si a încheiat invitând la a se medita pe marginea rugaciunilor liturgice. „A medita la aceste texte, si în afara Liturghiei, ne poate ajuta sa învatam cum sa ne adresam lui Dumnezeu, ce sa îi cerem, ce cuvinte sa folosim. Fie ca Liturghia sa devina pentru noi toti o adevarata scoala de rugaciune.”
Sursa: http://www.catholica.ro
