„La 13 februarie, acum 80 de ani, trecerea la cele vesnice academicianul Ion Bianu, eruditul cercetator al cartilor vechi românesti. Cu aceasta ocazie, compartimentul „Colectii Speciale” din cadrul Bibliotecii Judetene „Gheorghe Sincai” Bihor veniseaza o expozitie comemorativa de carti vechi românesti din secolele XVII-XIX. Expozitia poate fi vizionata începând de vineri, 13 februarie ora 13.00 pâna joi 19 februarie 2015 în sala mare a Bibliotecii. Vizitatorii vor avea ocazia sa vada câteva raritati cum sunt „Cazania lui Varlaam” (Iasi, 1643), „Elementa Lingua Daco-Romanea Sive Valachica” a lui Gheorghe Sincai si Samuil Micu (Viena, 1780), „Gramatica lui Ioan Alexi” (Viena, 1826) si editii ale „Liturghierului” tiparite la Blaj si Râmnic.

*********************************************************************************

Ion Bianu are deja o stea în „pantheonul” carturarilor români ce au dat culturii noastre nationale lucrari de o valoare istorica si literara deosebita. Formatia sa intelectuala si spirituala este legata de Scolile Blajului. Bucurestiul este a doilea loc de formare, urmând apoi sa se perfectioneze si la scolile superioare de la Milano, Madrid si Paris. Profesia de filolog îi va veni ca o manusa pentru ca, desi numit profesor de limba romana la Liceul „Sf. Sava”, s-a preocupat mai mult cu cercetarea cartilor vechi, dorind sa redea posteritatii cartile vechi si manuscrisele folosite de români de pe întreg cuprinsul tarii. Si acest demers s-a transformat într-o „Opera Magna”, numite „Bibliografia Româneasca Veche” editate între anii 1903-1936 în 3 volume. Al patrulea volum, realizat de urmasul sau, Dan Simionescu, îl are ca autor, în semn de pretuire pentru devotamentul si dragostea fata de cartea veche. Nici manuscrisele vechi nu sunt lasate deoparte de Bianu, cercetarea sa fiind valorificata într-un alt volum.
Urmas al corifeilor „Scolii Ardelene”, ca cercetator dornic sa redea românilor partea de trecut ce lipsea din istoria noastra, si anume cea legata de literatura noastra veche, Ion Bianu a fost – dupa cum spunea pr. dr. Vasile Aftenie la înmormântarea sa – „o carte deschisa pe care o putea citi oricine si oricât, fara teama si fara greseala”.