„Vasile Suciu s-a nascut la 13 ianuarie 1873 în comuna Copacel, judetul Fagaras, într-o familie de tarani fruntasi. Prima cunostinta cu Blajul a facut-o ca elev de liceu, fiind unul dintre elementele de exceptie ale liceului blajean. Îndeosebi s-a evidentiat la matematici. Rezolva ecuatii mental. La examenul de maturitate, presedintele comisiei, delegat al Ministerului maghiar de învatamânt, profesor la un institut politehnic din Budapesta, vazând usurinta cu care se descurca în cele mai grele probleme de matematica, l-a invitat sa urmeze o facultate inginereasca la Budapesta, asigurându-i-se în acest scop o bursa. Dar chemarea spre preotie a fost mai puternica si a urmat teologia. Reîntors de la Roma, dupa 6 ani de studii, doctor în Teologie, Sematismul arhidiecezan din 1900 îl prezinta ca profesor la Seminarul teologic din Blaj si prefect de studii, profesor de religie la liceul de baieti si bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane. Din tinerete si-a îngrijit figura cu frumoasa barba, crescuta în voie, traditionala îndrumatorilor de suflete românesti. Intrat în politica militanta, ca membru al Partidului National Român, a obtinut biruinte în circumscriptia Vintul de Jos, judetul Alba. În anul 1912, fiind deja canonic, a fost trimis la Roma de catre mitropolitul Victor Mihali de Apsa, unde a petrecut trei saptamâni, înaintând memoriul de protest al Bisericii Române Unite si staruind pe lânga dicasteriile papale pentru a împiedica realizarea înfiintarii episcopiei greco-catolice maghiare a Hajdu-Doroghului. Când mitropolitul ortodox Vasile Mangra, „de repudiata amintire” s-a vândut cu totul ungurilor, Vasile Suciu „s-a închis în chilia de anahoret al cartii lânga voluminoasele sale manuscrise de dogmatica fara pasare daca numele sau este sau nu trecut în cartea neagra a tradatorilor de tara alcatuita cu multa grija de organele Ministerului de Interne Ungar”.
În ianuarie 1918, dupa moartea mitropolitului Victor Mihali de Apsa, canonicul dr. Vasile Suciu a fost ales vicar general capitualar. În calitate de girant al Arhiepiscopiei de Alba Iulia si Fagaras, cu toate riscurile unei slujbe atât de înalte, a primit presedintia Consiliului National de la Blaj si a luat juramântul tuturor subalternilor sai. Aceasta s-a întâmplat în catedrala din Blaj, „când înca, armatele lui Mackensen se aflau la Bucuresti, si pribegia de la Iasi nu luase sfârsit”. Primul avion al Marelui Cartier Român a fost trimis de generalul Prezan la Blaj, fiindca aici s-a gasit cel mai sigur loc de aterizare, sub scutul garzii nationale, al carei comandant spiritual era vicarul Vasile Suciu însusi. Si tot aici, în castelul mitropolitan, „s-au conturat pentru întâia data proportiile si hotarîrile Adunarii Nationale de la Alba Iulia… în sfatul de canonici si ofiteri ai regelui românesc”.
Sinodul electoral mitropolitan, convocat la data de 9 mai 1918, pentru completarea scaunului mitropolitan vacant, l-a desemnat pe primul loc pe vicarul general Vasile Suciu, pe locul al doilea fiind tânarul episcop al Gherlei, Iuliu Hossu. Guvernul maghiar s-a opus numirii lui Vasile Suciu. De aceea, numirea si confirmarea lui se vor amâna si abia la 1 ianuarie 1920 va fi hirotonit arhiereu si instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia si Fagaras si Mitropolit al Bisericii Române Unite.
Este primul mitropolit român unit investit de regele României întregite, Ferdinand I, caruia, cu ocazia investirii, mitropolitul i-a raportat ca porunca data de la Bucuresti întâiului Episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de catre Patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a savârsi slujbe bisericesti numai în limba „elineasca sau slovineasca” a fost calcata, nu a fost tinuta si în Biserica Româna Unita s-a slujit numai în limba româna.
În viata particulara mitropolitul Vasile Suciu a fost de o austera modestie si simplitate. Se spune despre el ca s-a multumit cu un singur slujitor în întregul castel mitropolitan.
Om de vasta cultura teologica, a lasat cele patru volume de teologie dogmatica, doua de Teologie dogmatica fundamentala si doua de Teologie dogmatica speciala, a caror actualitate are caracter de permanenta, doar stilizarea lingvistica va mai necesita revizuire în editiile viitoare, pentru a tine pas cu evolutia si perfectionarea limbii române.
Calitatea de bun gospodar, la fel, i-au eternizat numele în istoria Blajului si a Bisericii Române Unite. A început cu ocrotirea orfanilor de razboi, înfiintând orfelinatul din Obreja si atelierele de arte si meserii din Blaj. Urmarea crearea unei clase mijlocii românesti, dar în acelasi timp, si buna crestina.
Mitropolitul urmarea în mod deosebit educatia fetelor. În acest scop a înfiintat la Blaj Congregatia de surori „Sfânta Maria” si a ridicat Institutul Recunostintei, cu liceu de fete, scoala normala de învatatoare, scoala comerciala superioara de fete, internat în acelasi complex si, mai târziu, scoala de menaj. Toate aveau scopul refacerii vietii morale, punând mare nadejde ca aceste fete, prin educatie, vor deveni mâine adevarate sotii si mame. În acelasi scop, o parte dintre surorile calugarite din Blaj le-a trimis la Cluj si le-a dat putinta sa înceapa si aici cu un camin de studente, opera continuata de un alt titan al Bisericii Române Unite, dupa 1930, prin înfiintarea episcopiei de Cluj-Gherla cu resedinta în Cluj, episcopul Iuliu Hossu. Aproape de inima mitropolitului au fost si scolile de baieti. A largit Seminarul teologic, a facut sa se înalte noua cladire a Scolii Normale de baieti si frumoasa cladire a Scolii comerciale superioare de baieti.
Cu toata sanatatea subrezita ce i-au adus-o ultimii ani ai vietii, obligat sa se supuna unei grele operatii chirurgicale, pierzând un picior, mitropolitul Vasile Suciu traia o viata sufleteasca foarte echilibrata, rod al celei mai desavârsite convingeri religioase. „Rar suflet atât de împacat cu sine si cu hotarîrile Providentei” Rugaciunile si Sfânta Euharistie i-au fost pâinea zilnica.
Reculegerile anuale pentru preotime, exercitiile spirituale, au devenit obligatorii. Se tineau în catedrala, cu meditatii la care erau adusi cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitana. Dupa una din serii, tinuta de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditatiile sa fie adunate si publicate în volum. Asa a aparut Stiinta mântuirii de veci, cu douazeci de meditatii în 275 pagini, în tipografia Seminarului din Blaj în anul 1928.
Grija pentru românii secuizati i-a creat mitropolitului zile si nopti de zbucium, care nu l-au parasit pâna la moarte, pentru ca românii de acolo au ajuns în prag de disparitie.
„O figura de sfânt si de ostas” i-a spus Nicolae Iorga, iar Ioan Bianu, fost elev al scolilor Blajului, venerabilul fost presedinte al Academiei Române, contemplând din vârful unei coline cu priveliste de ansamblu noile palate scolare din Blaj, a exclamat:
„- Da, da, omul fara picior de colo, din chilia de schimnic al vechiului castel princiar, a facut adevarate minuni”.
Viata lui, realizarile spirituale, ca si zidirile pompoase, toate caracterizeaza o epoca eroica de 15 ani pe tronul arhipastoresc al lui Inochentie Micu Clain.
S-a stins din viata la 25 ianuarie 1935.
Sursa: http://e-communio.ro
