„

Discursul Sfântului Parinte Papa Francisc la audienta acordata Asociatiei Italiene a Învatatorilor Catolici Vatican, 5 ianuarie 2018

Iubiti frati si surori,
Va spun bun-venit voua, reprezentanti ai Asociatiei Italiene a Învatatorilor Catolici, cu ocazia congresului vostru national si îi multumesc presedintelui pentru cuvintele sale.
As vrea sa va propun trei puncte de reflectie si de angajare: cultura întâlnirii, alianta dintre scoala si familie si educatia ecologica. Precum si o încurajarea când faceti asociatie.

Mai întâi, va multumesc pentru contributia pe care o dati angajarii Bisericii pentru a promova cultura întâlnirii. Si va încurajez sa faceti asta, daca este posibil, în maniera si mai capilara si incisiva. De fapt, în aceasta provocare culturala sunt decisive bazele care sunt puse în anii educatiei primare a copiilor. Învatatorii crestini, fie ca lucreaza în scoli catolice fie în scoli statale, sunt chemati sa stimuleze în elevi deschiderea spre celalalt ca fata, ca persoana, ca frate si sora de cunoscut si respectate, cu istoria sa, calitatile si defectele sale, bogatiile si limitele sale. Pariul este acela de a coopera la formarea de tineri deschisi si interesati de realitatea care-i înconjoara, capabili de îngrijire si de duiosie – ma gândesc la fanfaroni -, care sa fie liberi de prejudecata raspândita conform careia pentru a valora trebuie sa fie competitivi, agresivi, duri fata de altii, în special fata de cel care este diferit, strain sau cel care în orice mod este vazut ca obstacol în calea propriei afirmari. Acesta este din pacate un „aer” pe care adesea copiii nostri îl respira si remediul este de a face în asa fel încât sa poata respira un aer diferit, mai sanatos, mai uman. Si pentru acest scop este foarte importanta alianta cu parintii.
Si aici venim la al doilea punct adica la alianta educativa dintre scoala si familie. Eu sunt convins ca pactul educativ este rupt; este rupt pactul educativ dintre scoala, familie si stat; este rupt, trebuie sa-l refacem. Toti stim ca aceasta alianta este în criza de mult timp si în anumite cazuri este complet rupta. Odinioara exista multa întarire reciproca între stimulentele date de învatatori si cele date de parinti. Astazi situatia s-a schimbat, dar nu putem sa fim nostalgici ai trecutului. Trebuie sa luam act de schimbarile care s-au referit fie la familie fie la scoala si sa reînnoim angajarea pentru o colaborare constructiva – adica, sa reconstruim alianta si pactul educativ – pentru binele copiilor si tinerilor. Si din moment ce aceasta sinergie nu mai are loc în mod „natural”, trebuie favorizata în mod de proiectare, si cu aportul expertilor în domeniul pedagogic. Dar si mai înainte trebuie favorizata o noua „complicitate” – sunt constient de folosirea acestui cuvânt -, o noua complicitate între învatatori si parinti. Înainte de toate renuntând sa se creada ca izvoare opuse, învinovatindu-se reciproc, ci dimpotriva punându-se unii în pielea altora, întelegând dificultatile obiective pe care si unii si altii le întâlnesc astazi în educatie si creând astfel o solidaritate mai mare: complicitate solidara.
Al treilea aspect pe care vreau sa-l subliniez este educatia ecologica (cf. Enciclica Laudato si’, 209-215). Desigur nu este vorba numai de a da câteva notiuni, care trebuie sa fie învatate. Este vorba de a educa la un stil de viata bazat pe atitudinea grijii fata de casa noastra comuna care este creatia. Un stil de viata care sa nu fie schizofrenic, adica, de exemplu, sa se îngrijeasca de animalele care sunt pe cale de disparitie dar sa ignore problemele batrânilor; sau sa apere padurea amazoniana dar sa neglijeze drepturile muncitorilor la un salariu just, si asa mai departe. Aceasta este schizofrenie. Ecologia la care trebuie educat trebuie sa fie integrala. Si mai ales educatia trebuie sa insiste asupra simtului de responsabilitate: nu de a transmite sloganuri pe care altii ar trebui sa le realizeze, ci sa trezeasca gustul de a experimenta o etica ecologica pornind de la alegeri si gesturi de viata zilnica. Un stil de comportament care în perspectiva crestina îsi gaseste sens si motivatie în raportul cu Dumnezeu creator si rascumparator, cu Isus Cristos centru al cosmosului si al istoriei, cu Duhul Sfânt izvor de armonie în simfonia creatiei.
În sfârsit, iubiti frati si surori, vreau sa adaug un cuvânt despre valoarea de a fi si a face asociatie. Este o valoare care nu trebuie considerata sigura, ci trebuie cultivata mereu, si momentele institutionale cum ar fi congresul folosesc la asta. Va îndemn sa reînnoiti vointa de a fi si a face asociatie în amintirea principiilor inspiratoare, în citirea semnelor timpurilor si cu privirea deschisa spre orizontul social si cultural. Nu va fie frica de diferentele si nici de conflictele care în mod normal exista în asociatiile laicale; este normal ca sa existe, este normal. Nu le ascundeti, ci înfruntati-le cu stil evanghelic, cautând adevaratul bine al asociatiei, evaluat pe baza principiilor statutare. A fi asociatie este o valoare si este o responsabilitate, care în acest moment este încredintata voua. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al pastorilor Bisericii, sunteti chemati sa faceti sa rodeasca acest talant pus în mâinile voastre.
Multumesc. Va multumesc pentru aceasta întâlnire si va binecuvântez din inima pe voi, toata asociatia si munca voastra. Si voi, va rog, rugati-va pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducator: pr. Mihai Patrascu