„Sfântul Parinte a primit în audienta în ziua de sâmbata, 25 noiembrie 2017, în Sala Clementina din Palatul Apostolic, participantii la cursul de formare pentru clerici si laici organizat de Tribunalul apostolic Rota Romana pe tema „Noul proces matrimonial si procedura Super Rato„. Cursul a fost promovat în vederea punerii în aplicare a noilor proceduri stabilite de Papa Francisc prin cele doua documente motu proprio „Mitis Iudex Dominus Iesus” si „Mitis et misericors Iesus”. Ambele documente, a remarcat Pontiful, „au izvorât dintr-un context sinodal, sunt expresia a unei metode sinodale si punctul de sosire al unui serios parcurs sinodal”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Întorcându-va în comunitatile voastre, straduiti-va sa fiti misionari si marturisitori ai spiritului sinodal, care sta la originea acestora, precum si ai consolarii pastorale, care este scopul acestei noi legislatii matrimoniale, pentru a întari credinta poporului sfânt al lui Dumnezeu prin intermediul caritatii. Spiritul sinodal si consolarea pastorala sa devina forma actiunii voastre în Biserica, mai ales în acel domeniu atât de sensibil cum este familia aflata în cautarea adevarului cu privire la starea conjugala a sotilor. Cu aceasta atitudine, fiecare dintre voi sa fie un colaborator loial al Episcopului sau, caruia noile norme îi recunosc un rol determinant, mai ales în procesul scurt (sau ‘abreviat’), întrucât Episcopul este ‘judecatorul nativ’ al Bisericii particulare”.
Sfântul Parinte a subliniat mai departe ca în slujirea lor, ei sunt „chemati sa fie aproape de solitudinea si suferinta credinciosilor care asteapta de la justitia bisericeasca ajutorul competent si faptic pentru a putea regasi pacea constiintelor si vointa lui Dumnezeu cu privire la reprimirea lor la Împartasanie”. Exprimându-si dorinta ca alte cursuri asemanatoare sa fie organizate si în diferite parti ale Bisericii, Papa a spus ca noile norme canonice privind procesul matrimonial sunt „expresie a Bisericii care este capabila sa primeasca si sa îngrijeasca pe cel ranit în diferite feluri de viata” si, în acelasi timp, „rechemare la angajarea pentru apararea sacralitatii legaturii matrimoniale”.
La doi ani de la promulgarea noilor norme canonice, Papa Francisc, „în virtutea oficiului de Episcop al Romei si Succesor al lui Petru”, a precizat în mod „definitiv” cu aceasta ocazie câteva aspecte fundamentale ce tin de aplicarea noilor proceduri. „1. Episcopul diecezan, în virtutea oficiului sau pastoral, este judecator personal si unic în procesul abreviat (brevior). 2. Prin urmare, figura Episcopului diecezan – judecator este arhitrava, principiul constitutiv si elementul caracteristic al întregului proces abreviat, instituit prin cele doua motu proprio.”
„3. În procesul mai scurt se cer ‘ad validitatem’ doua conditii inseparabile: episcopatul si faptul de a fi capul unei comunitati diecezane de credinciosi (cf. can. 381 § 2). Daca lipseste una dintre cele doua conditii, procesul abreviat nu poate avea loc. Instanta trebuie sa fie judecata printr-un proces normal. 4. Competenta exclusiva si personala a Episcopului diecezan, pusa în criteriile fundamentale ale procesului mai scurt, face referinta directa la eclesiologia Conciliului Vatican II care ne aminteste ca numai Episcopul are deja, prin consacrare, plinatatea întregii puteri care este ad actum expedita, prin intermediul unei missio canonica.”
„5. Procesul abreviat nu este o optiune pe care Episcopul diecezan o poate alege, ci o obligatie care îi revine din consacrarea sa si din missio pe care a primit-o. El are competenta exclusiva în cele trei faze ale procesului mai scurt: instanta trebuie întotdeauna adresata Episcopului diecezan; instructoria… Episcopul trebuie sa o conduca ‘întotdeauna ajutat de vicarul judecatoresc sau de un alt instructor, chiar laic, de asesor si întotdeauna în prezenta aparatorului legaturii’. Daca Episcopul nu are clerici sau laici canonisti, caritatea, care distinge oficiul episcopal, a unui Episcop din vecinatate poate sa îi vina în ajutor pentru timpul necesar. În plus, amintesc ca procesul mai scurt trebuie sa se încheie de obicei într-o singura sesiune, cerându-se drept conditie necesara evidenta absoluta a faptelor care dovedesc nulitatea unirii, pe lânga consimtamântul celor doi soti; în fine, decizia care trebuie pronuntata coram Domino este întotdeauna si numai a Episcopului diecezan.”
„6. A încredinta procesul mai scurt tribunalului interdiecezan (fie celui mai apropiat, fie al mai multor Dieceze) ar duce la denaturarea si diminuarea figurii Episcopului ca parinte, cap si judecator al credinciosilor sai la un simplu semnatar al sentintei. 7. Milostivirea, unul dintre criteriile fundamentale care asigura mântuirea, cere ca Episcopul diecezan sa faca cât mai devreme procesul mai scurt: în cazul în care nu s-ar considera pregatit în prezent sa îl faca, trebuie sa trimita cauza la un proces normal, care oricum trebuie sa fie condus cu solicitudinea cuvenita.”
„8. Apropierea si gratuitatea, dupa cum am spus de mai multe ori, sunt cele doua nestemate de care au nevoie cei saraci, pe care Biserica trebuie sa îi iubeasca mai presus de toate. 9. Cu privire la competenta în a primi recursul împotriva sentintei afirmative în procesul mai scurt, a Mitropolitului sau a Episcopului indicat în noul canon 1687, se precizeaza ca noua lege a conferit decanului Rotei Romane o potestas decidendi noua si, prin urmare, constitutiva în ce priveste respingerea sau admiterea recursului. În fine, tin sa afirm în mod clar ca aceasta are loc fara a cere permisiunea sau autorizatia vreunei institutii sau a Signaturii Apostolice”.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va