„

De Cristina Uguccioni

Dupa ce va vizita Myanmarul, papa Francisc – de la 30 noiembrie la 2 decembrie – va merge în Bangladesh. Aceasta tara, nascuta în 1971, este una cu cea mai mare densitate de populatie din lume: 160 de milioane pe un teritoriul mare cât jumatate din Italia. Catolicii constituie o minoritate neînsemnata: mai putin de 400 de mii de persoane. Sunt apoi protestanti (mai putin de 300 de mii), budisti (circa 700 de mii) si hindusi (mai putin de opt milioane). Marea majoritate a populatiei practica credinta islamica.

Asteptarea musulmanilor

"Toate organele de informatie au anuntat vizita pontifului, populatia musulmana mi se pare curioasa si interesata si pentru ca papa Francisc a rezervat o atentie speciala marilor suferinte îndurate de musulmanii Rohingya, care, fugiti în masa din Myanmar, au fost primiti în lagarele de refugiati pregatite de guvern aici în sud. În tara nu toti au ideile clare: exista unii care m-au întrebat în ce parte a lumii se afla Vaticanul sau daca Vaticanul este nu stat mai mare decât Italia". Asa povesteste la Vatican Insider parintele Franco Cagnasso: 74 de ani (dintre care 20 petrecuti în Bangladesh), misionar de la PIME (Institutul Pontifical Misiuni Externe), traieste în capitala, la Dhaka, unde slujeste într-o parohie de periferie, preda si însoteste formarea unui grup de tineri care sunt în cautare vocationala.

Misionarii de la PIME

Misionarii de la PIME au ajuns în acest teritoriu, care pe atunci apartinea Indiei, în 1855. Au ramas pâna când, în 1947, a fost întemeiat Pakistanul si în 1971 când, dupa un razboi sângeros, a aparut Bangladeshul. Astazi misionarii si misionarele (Surorile Misionare ale Neprihanitei) de la PIME sunt 22 si respectiv 54 (dintre care numai 15 straine). Prezenti în orase si în diferite zone rurale locuite de aborigeni, la evanghelizare si la activitatea pastorala alatura angajarea în domeniul educativ, sanitar si social, cu scoli, spitale, dispensare medicale, centre de asistenta si promovare umana.

Bucuria catolicilor

Pentru clerul catolic local (constituit în mare parte din bangladesheni) si pentru comunitatile mici prezente în teritoriu, venirea papei Francisc este motiv de mare bucurie, spune parintele Franco. "Credinciosii sunt fericiti si recunoscatori: asteapta ca pontiful sa le ofere gânduri bune si încurajatoare, sa-i întareasca în credinta facându-i sa se simta parte a marii familii a Bisericii. Daca, asa cum îmi imaginez ca se va întâmpla, catolicii se vor simti si mândri, orgoliosi si luati în considerare în sfârsit exact cu s-a întâmplat în 1986, cu ocazia calatoriei lui Ioan Paul al II-lea, când populatia musulmana a privit cu simpatie pe catolici si politia i-a elogiat public pentru comportamentul admirabil avut în timpul vizitei".

Terorismul

Din pacate si Bangladeshul, în acesti ani, a fost lovit în mod repetat de terorism: cel mai grav atentat recent, în care si-au pierdut viata si noua italieni, a avut loc la Dhaka la 1 iulie 2016. "Aici populatia islamica, în marea majoritate este pasnica si practica un islam deschis si moderat, a condamnat dur acest atentat precum si celelalte atentate sustinând ca executorii nu pot sa se numeasca adevarati musulmani pentru ca, se afirma, «islamul este religie a pacii». Guvernul se angajeaza mult pentru a combate terorismul si a demarat si controale în sate", afirma sora Annamaria Panza, 53 de ani (dintre care 13 petrecuti în Bangladesh), responsabila a comunitatii provinciale a Surorilor Misionare ale Neprihanitei. "Deocamdata, la Dhaka, situatia este linistita, dar exista multa frica si ramâne starea de alerta: politia vegheaza cu mare atentie".

Principalele probleme

Printre problemele care chinuiesc Bangladeshul cea principala, sustine sora Annamaria, "este suprapopularea. Exprimare exemplara este Dhaka, unde traiesc 16 milioane de persoane si casele se ridica în ritm continuu: a devenit un oras extrem de haotic, aproape inuman. Economia nationala a avut o crestere tumultuoasa, datorata în larga masura numeroaselor fabrici de textile aparute în ultimii ani, dar asta a determinat puternice dezechilibre si noi forme de saracie. Foarte multi din Bangladesh, incapabili sa-si întretina familiile, decid sa emigreze asa încât cele mai mari intrari economice ale tarii sunt constituite de remiterile lor".

Saracie si coruptie

Misionarii si misionarele de la PIME au urmarit procesul de urbanizare început în anii optzeci din secolul trecut stabilindu-se în orase si promovând initiative în sprijinul populatiei: de exemplu, la Dhaka au deschis doua structuri pentru a le oferi muncitorilor însotire spirituala si asistenta. "Suprapopularea a devenit o problema sociala: saracia este raspândita, persoanele bogate sunt în crestere dar o multime imensa cu greu supravietuieste muncind adesea în conditii inumane", subliniaza parintele Franco, care adauga: "O alta problema care chinuieste aceasta tara, de care se plâng chiar cei din Bangladesh, este coruptia: cred ca aceasta plaga explica raspândirea în rândul populatiei musulmane a cererii de a instaura legea islamica sau sa se dea legi care sa se inspire din ea. Tin sa subliniez: desi în Bangladesh exista o minoritate radicala si violenta, cererea nu trebuie sa fie considerata ca o adeziune la pozitia radicala: ea manifesta o convingere crescânda ca islamul poate sa fie solutia cea mai buna pentru a organiza societatea si, prin urmare, pentru a elimina fenomenul coruptiei".

Minoritatile religioase

În Bangladesh, unde islamul este religie de stat din 1988, exista libertate de cult, nu sunt împiedicate nici practica religioasa nici construirea de noi locuri de cult: legile ocrotesc minoritatile si nu prevad discriminari explicite, afirma sora Annamaria si parintele Franco: "Pe de alta parte, în realitate, minoritatile religioase, la fel ca si cele etnice, sunt adesea penalizate". Adauga parintele Franco: "N-as vrea sa atribui islamului ca atare vina pentru aceasta: asa cum se întâmpla si în alte tari, când o comunitate este majoritara si în acelasi timp puternica si unita poate ajunge sa penalizeze minoritatile fara sa-si dea seama de asta. Însa nu se poate nega ca acte de samavolnicie, adesea motivate de ratiuni economice, au loc în dauna minoritatilor, mai usor de lovit".

Dialogul interreligios

Biserica catolica locala a instituit Comisia pentru dialogul interreligios care lucreaza cu multa angajare; pentru a promova cunoasterea reciproca în fiecare dieceza se tin întâlniri si dezbateri, la care participa si sora Annamaria si parintele Franco: "Avem impresia ca dialogul interreligios nu este o tema deosebit de simtita de populatie, dar exista initiative laudabile sustinute de mici grupuri de persoane doritoare sa se cunoasca si sa ofere o contributie la dezvoltarea tarii si la coeziunea sociala". De exemplu, în capitala se tine în fiecare an un pelerinaj la locurile de cult ale diferitelor religii. La universitatea din Dhaka a fost instituit departamentul de stiinta a religiilor, cu profesori crestini, musulmani, hindusi si budisti. În afara de asta, cu ocazia urgentelor grave, de exemplu o inundatie, grupuri de credinciosi din diferitele religii se reunesc pentru a concorda interventiile si ajutoarele.

Un popor, multe calitati

Dupa multi ani petrecuti în Bangladesh, parintele Franco si sora Annamaria au învatat sa cunoasca acest popor ale carui particularitati le apreciaza: "Cei din Bangladesh au un puternic simt al familiei, un deosebit spirit de primire si o harnicie admirabila: aici nimeni nu sta cu mâinile încrucisate, nimeni nu dispera: chiar si în situatiile cele mai dificile toti cauta cu rabdare si încapatânare modul de a se descurca si de a merge înainte". Adauga sora Annamaria: "Admir mult si simtul lor artistic care-i face sa creeze picturi, melodii, cântece de o frumusete rafinata. O alta particularitate a acestui popor care m-a uimit mereu este simtul divinului: în Bangladesh se poate spune ca nu exista ateismul: toti cred în existenta lui Dumnezeu si sunt siguri de apropierea sa. În aceasta tara femeile conteaza putin dar eu sunt foarte respectata tocmai pentru ca, fiind calugarita, sunt, pentru toti, «o femeie a lui Dumnezeu»: persoanele pe care le întâlnesc – la orice religie ar apartine – îmi cer sa ma rog pentru ele si sa le binecuvântez. În Bangladesh binecuvântarea – cea a parintilor asupra copiilor, a batrânilor asupra tinerilor, a celor religiosi asupra tuturor – este foarte importanta, într-un anumit fel indispensabila pentru a trai".

(Dupa Vatican Insider, 22 noiembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Patrascu