„Cu o Sfânta Liturghie solemna, prezidata duminica, 15 octombrie 2017, la ora 10.00 în Piata Sfântul Petru, papa Francisc a celebrat ceremonia de canonizare a 35 de Fericiti, dintre care 30 de martiri brazilieni, trei martiri mexicani si doi preoti europeni (un spaniol si un italian). Este vorba de Sfintii Andrei de Soveral, preot, Ambroziu Francisc Ferro, preot, Matei Moreira, laic, si alti 27 de însotitori, martiri în Brazilia în 1645; de Sfintii Cristofor, Anton si Ioan, adolescenti martiri în Mexic între anii 1527-1529; si de sfintii europeni Faustin Miguez, preot spaniol (1831-1925), apostol al educatiei, si Anghel din Acri, preot italian, calugar capucin (1669-1739), înflacarat predicator al misiunilor populare. Ceea ce uneste profilul noilor Sfinti, spunea cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregatiei pentru cauzele sfintilor, este pasiunea pentru vestirea mesajului crestin pe care l-au oferit si pentru care au platit cu viata.
La ceremonia de canonizare si la solemna Sfânta Liturghie de astazi au luat parte zeci de mii de pelerini din diferite tari, precum si mai multe delegatii oficiale din tarile de origine a noilor Sfinti, numerosi cardinali, episcopi si preoti, alaturi de membri ai Corpului Diplomatic acreditat pe lânga Sf. Scaun. Printre delegatiile oficiale se aflau locotenentul Marelui Maestru al Ordinului de Malta, Fra’ Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto, ministrul francez pentru Afacerile Economice, Nathalie Loiseau, ministrul italian de Interne, Marco Minniti, ministrul brazilian al Avocaturii Generale a Statului, Grace Maria Fernandes Mendonça, secretarul general al Spaniei pentru Administratia Justitiei, Antonio Dorado Picon, si directorul general adjunct al Afacerilor Religioase din Mexic, Roberto Herrera Mena. Pontiful a salutat sefii delegatiilor oficiale în Capela statuii ”La Pietà” înainte de celebrarea euharistica.
Pentru un scurt profil biografic al noilor sfinti, puteti citi un articol special pe pagina noastra web dedicat marturiei eroice a acestor ”prieteni ai lui Dumnezeu” si mijlocitori ai crestinilor.
La omilia Sfintei Liturghii, papa Francisc a prezentat un comentariu la evanghelia duminicii (Mt 22,1-14), a 28-a din timpul liturgic de peste an, în care Isus prezinta parabola invitatilor la ospatul de nunta si prezenta unui invitat care nu venise cu haina de nunta. Asemenea sfintilor canonizati astazi, a spus papa la finalul predicii, avem nevoie sa ne îmbracam zi de zi cu iubirea lui Dumnezeu si sa reînnoim în fiecare zi optiunea noastra pentru Dumnezeu.
Va prezentam în continuare, în traducerea noastra de lucru, omilia papei Francisc:
«Parabola pe care am ascultat-o ne vorbeste de Împaratia lui Dumnezeu ca de o sarbatoare de nunta (cf. Mt 22,1-14). Protagonistul este fiul regelui, mirele, în care este usor sa-l întrevedem pe Isus. În parabola, însa, nu se vorbeste niciodata de mireasa, ci de numerosii invitati, doriti si asteptati: ei trebuie sa îmbrace haina de nunta. Acei invitati suntem noi, noi toti, pentru ca Domnul doreste ”sa celebreze nunta” cu fiecare dintre noi. Nunta inaugureaza o comuniune pe toata viata: este ceea ce Dumnezeu doreste cu fiecare dintre noi. Raportul nostru cu El, atunci, nu poate sa fie doar cel al supusilor devotati fata de un rege, al servilor credinciosi fata de un stapân sau al unor elevi sârguinciosi fata de un dascal, dar este mai întâi de toate cel al unei mirese iubite fata de mirele ei. Cu alte cuvinte, Domnul ne doreste, ne cauta si ne invita, nu se multumeste ca noi sa îndeplinim bunele datorii si sa-i respectam legile, dar vrea sa aiba cu noi o adevarata comuniune de viata, o legatura bazata pe dialog, încredere si iertare.
Aceasta este viata crestina, o poveste de iubire cu Dumnezeu, în care Domnul, în mod gratuit, ia initiativa si în care nimeni dintre noi nu se poate lauda cu exclusivitatea invitatiei: nimeni nu este privilegiat fata de ceilalti, dar fiecare este privilegiat înaintea lui Dumnezeu. Din aceasta iubire gratuita, blânda si privilegiata se naste si se renaste mereu viata crestina. Putem sa ne întrebam daca, cel putin o data pe zi, îi marturisim Domnului iubirea noastra fata de El; daca ne amintim, printre multele cuvinte, sa-i spunem în fiecare zi: ”Te iubesc, Doamne, Tu esti viata mea!”. Pentru ca, daca se pierde iubirea, viata crestina devina sterila, un trup fara suflet, o morala imposibila, un manunchi de principii si legi de pus cap la cap fara motiv. În schimb, Dumnezeul vietii asteapta un raspuns de viata, Domnul iubirii asteapta un raspuns de iubire. Adresându-se unei Biserici, în cartea Apocalipsului, El îi face un repros precis: ”Ai parasit iubirea ta cea de la început” (2,4). Iata pericolul: o viata crestina de rutina, în care unul se multumeste cu ”normalul”, fara elan, fara entuziasm si cu memorie scurta. Sa revigoram, în schimb, memoria primei iubiri: suntem cei iubiti, cei invitati la nunta, si viata noastra este un dar pentru ca fiecare zi este o sansa minunata de a onora invitatia.
Dar Evanghelia ne pune în garda: invitatia poate fi refuzata. Multi invitati au spus ”nu” pentru ca erau luati de interesele lor: ”ei nu au luat în seama si s-au dus care la ogorul lui, care la negustoria lui” (v. 5). Un cuvânt se repeta: ”al lui”. Este cheia prin care se întelege motivatia refuzului. Invitatii, într-adevar, nu se gândeau ca nunta ar fi trista sau plictisitoare, ci pur si simplu ”nu au luat în seama”: erau distrati de interesele lor, preferau sa aiba ceva decât sa se expuna, dupa cum cere iubirea. Iata cum unul începe sa se distanteze de iubire, nu din rautate, ci pentru ca prefera ce este ”al lui”: siguranta, auto-afirmarea, comoditatea… Atunci, se tolaneste în fotoliul câstigului, al placerilor, al unui hobby care îl face sa se simta un pic vesel, dar în acest fel îmbatrâneste grabnic si rau, pentru ca îmbatrâneste pe interior: când inima nu se dilateaza, se închide. Si când totul depinde de ”eu” – de ceea ce îmi place, de ceea ce îmi trebuie, de ceea ce vreau – unul devine si rigid si rau, se reactioneaza cu rautate la nimicuri, ca invitatii din Evanghelie care ajung sa-i batjocoreasca si chiar sa-i ucida (v. 6) pe cei care aduceau invitatia, numai pentru ca îi deranjau.
Evanghelia, asadar, ne cere sa alegem de ce parte vrem sa stam: de partea unde sta ”eu” sau de partea în care sta Dumnezeu? Pentru ca Dumnezeu este contrarul egoismului, al autoreferentialitatii. El, ne spune Evanghelia, în fata refuzurilor repetate pe care le primeste, în fata închiderii fata de invitatiile sale, merge mai departe, nu amâna sarbatoarea. Nu se resemneaza, ci continua sa invite. În fata acelor ”nu”, el nu trânteste usa, ci include si mai mult. Dumnezeu, în fata nedreptatilor îndurate, raspunde cu o iubire si mai mare. Noi, când suntem raniti de nedreptati si refuzuri, deseori alimentam insatisfactie si ranchiuna. Dumnezeu, în timp ce sufera din cauza acelor ”nu” pe care le spunem, continua sa relanseze, merge înainte ca sa pregateasca binele chiar si pentru cel care face raul. Pentru ca iubirea asa face, pentru ca numai asa se învinge raul. Astazi, acest Dumnezeu, care nu pierde niciodata speranta, ne cuprinde ca sa facem ca El, sa traim dupa iubirea adevarata, sa depasim resemnarea si mofturile eu-lui nostru rautacios si lenes.
Mai este un ultim aspect pe care Evanghelia îl subliniaza: haina invitatilor, care este indispensabila. Nu este îndeajuns sa raspunzi o data la invitatie, sa spui ”da” si gata, dar este necesar sa îmbraci haina, este nevoie de obisnuinta de a trai iubirea zi de zi. Pentru ca nu se poate spune: ”Doamne, Doamne” fara sa traiesti si sa pui în practica vointa lui Dumnezeu (cf. Mt 7,21). Avem nevoie sa ne îmbracam zi de zi cu iubirea lui, sa reînnoim zi de zi alegerea lui Dumnezeu. Sfintii canonizati astazi, mai ales numerosii martiri, ne arata aceasta cale. Ei nu au spus ”da” iubirii cu vorba si pentru un scurt timp, dar cu viata si pâna la sfârsit. Haina lor de fiecare zi a fost iubirea lui Isus, acea iubire nebuna care ne-a iubit pâna la sfârsit, care si-a lasat iertarea si camasa celor care îl rastigneau. Si noi am primit la Botez haina alba, haina de nunta pentru Dumnezeu. Sa-i cerem Lui, prin mijlocirea acestor frati si surori sfinti, harul sa alegem si sa îmbracam zi de zi aceasta haina si sa o pastram curata. Cum sa facem? Mai întâi de toate, mergând sa primim fara teama iertarea Domnului: este pasul hotarâtor pentru a intra în sala de nunta ca sa celebram sarbatoarea iubirii împreuna cu El.».
La rugaciunea ”Angelus”, recitata la finalul Sf. Liturghii în Piata Sfântul Petru, papa Francisc a anuntat convocarea unei adunari speciale a Sinodului Episcopilor în 2019.
«Primind dorinta unor Conferinte episcopale din America Latina, precum si vocea mai multor Pastori si credinciosi din alte parti ale lumii, am hotarât sa convoc o Adunare speciala a Sinodului Episcopilor pentru regiunea Amazonului, ce se va desfasura la Roma în octombrie 2019. Scopul principal al acestei convocari este sa gasim noi cai pentru evanghelizarea acelei portiuni a Poporului lui Dumnezeu, mai ales a indigenilor, deseori uitati si fara perspectiva unui viitor senin, inclusiv din cauza crizei padurii amazonice, plamân de importanta capitala pentru planeta noastra. Noii sfinti sa mijloceasca pentru acest eveniment bisericesc pentru ca, în spirit de respect fata de frumusetea Creatiei, toate popoarele pamântului sa-l preamareasca pe Dumnezeu, stapânul universului, si fiind iluminate de El, sa mearga pe drumuri de dreptate si pace».
(rv – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
