Bazilica "Sfântul Petroniu" (Bologna)

Duminica, 1 octombrie 2017

Iubiti frati si surori,

Ce bucurie sa va vad asa de multi în aceasta casa! Este chiar precum casa Mamei noastre, casa milostivirii, Biserica ce-i primeste pe toti, în special pe cei care au nevoie de un loc.

Sunteti în centrul acestei case. Biserica va vrea în centru. Nu pregateste un loc oarecare sau diferit: în centru si împreuna. Biserica este a tuturor, îndeosebi a celor saraci. Suntem cu totii invitati, numai prin har. Este un mister de iubire gratuita a lui Dumnezeu care ne vrea ai sai, aici, nu prin merit, ci prin iubirea sa.

În aceasta casa în mod normal se celebreaza misterul Euharistiei, masa pe care este depusa pâinea si vinul care devin Trupul si Sângele lui Isus, frânt si varsat pentru multitudinea de oameni pe care El îi iubeste. Ce stranie este matematica lui Dumnezeu: se înmulteste numai daca se împarte! Sa pregatim mereu o masa de iubire pentru cel care are nevoie.

Caritatea nu este niciodata în sens unic, este întotdeauna circulara si toti daruiesc si primesc ceva. Toti primim si toti stim si putem sa daruim mult. Isus nu respinge pe nimeni, nu dispretuieste. Lui îi este sete si ne cere sa-i dam sa bea pentru ca merge cu noi si sufera cu noi. Si chiar noi avem acea galeata, eventual un pic uzata, care poate sa-i dea apa, care este inima noastra! Viata noastra este mereu pretioasa si toti avem ceva de dat altora.

La sfârsit vi se va da hrana cea mai pretioasa, Evanghelia, Cuvântul acelui Dumnezeu pe care toti îl purtam în inima, care pentru noi crestinii are fata buna a lui Isus. Este pentru voi! Este adresata chiar celui care are nevoie! Luati-o toti si purtati-o ca semn, sigiliu personal de prietenie a lui Dumnezeu care se face pelerin si fara loc pentru a-l pregati tuturor.

Toti suntem calatori, cersetori de iubire si de speranta, si avem nevoie de acest Dumnezeu care se face apropiat si se reveleaza în frângerea pâinii.

Aceasta pâine de iubire pe care astazi o împartasim purtati-o si voi altora. Daruiti tuturor simpatie si prietenie. Este angajarea pe care o putem avea cu totii. Este o mare nevoie de asta. Voi aveti o sensibilitate deosebita în a percepe dimensiunea umana pentru ca stiti ce este fragilitatea, nevoia de a întinde mâinile, de a se lasa ajutat punând deoparte orgoliul.

"Tatal nostru" pe care-l vom recita la sfârsit este cu adevarat rugaciunea saracilor. De fapt, cererea de pâine exprima încredintarea în mâinile lui Dumnezeu pentru necesitatile primare ale vietii noastre. Ceea ce Isus ne-a învatat cu aceasta rugaciune exprima si cuprinde glasul celui care sufera datorita precaritatii existentei si datorita lipsei de cele necesare. Discipolilor care îi cereau lui Isus sa-i învete sa se roage El a raspuns cu cuvintele saracilor care se adreseaza unicului Tata în care toti se recunosc ca frati. "Tatal nostru" este o rugaciune care se exprima la plural: pâinea care se cere este "a noastra", si asta comporta împartasire, participare si responsabilitate comuna. În aceasta rugaciune toti recunoastem exigenta de a depasi orice forma de egoism pentru a avea acces la bucuria primirii reciproce.

Astazi putem sa împartasim pâinea noastra cea de toate zilele. Si toti vrem sa-i multumim lui Dumnezeu.

[Tatal nostru]

Sa ne binecuvânteze Domnul, pe noi toti, sa binecuvânteze mâncarea, sa-i binecuvânteze pe cei care au pregatit-o si sa ne ajute sa mergem înainte pe drumul vietii. Si pofta buna!

Sursa: http://www.ercis.ro