„Iezuit, spaniol, cunoscut de cei mai multi ca o persoana afabila dar ferma în pozitiile sale, de orientare „conservatoare”, Mons. Luis Ladaria Ferrer este noul prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, unde din 2008 desfasoara rolul de secretar, prin vointa Papei Benedict al XVI-lea. Asadar, o succesiune naturala, dupa Cardinalul bavarez în vârsta de 69 de ani, Gerhard Müller, care duminica, 2 iulie 2017, si-a încheiat perioada de cinci ani la conducerea fostului Sfânt Oficiu. Comunicarea oficiala a numirii prelatului spaniol trebuia sa fie facuta publica luni, 3 iulie, dar a fost confirmata sâmbata, 1 iulie, printr-o nota a Biroului de Presa a Vaticanului, de la ora 12, probabil datorita anticiparilor care circulasera deja pe internet cu privire la lipsa reînnoirii mandatului Cardinalului Müller.
În Congregatia care se ocupa de pastrarea ortodoxiei credintei, Mons. Ladaria lucreaza asadar de circa un deceniu, dupa ce a luat locul Cardinalului salezian Angelo Amato, promovat de Papa Benedict al XVI-lea ca prefect al Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor. Figura foarte rezervata si mai putin mediatica, ramasa mereu în spatele biroului de lucru care a fost si al Cardinalului Bertone, prelatul a fost numit de Papa Francisc la 2 august 2016 presedinte al Comisiei care trebuie sa studieze chestiunea delicata a diaconatului femeilor, citim în materialul publicat pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Patrascu.
Nascut la Manacor, al doilea oras, dupa Palma, din insula Maiorca în Baleari, la 19 aprilie 1944, Mons. Ladaria a obtinut licenta în drept la Universitatea din Madrid în 1966, an în care a intrat în Societatea lui Isus. Asa cum a relatat el însusi într-un vechi interviu acordat revistei lunare 30Giorni: „Studiam legea, dar îmi dadeam seama ca nu era ceea ce doream. Voiam sa devin preot si Societatea lui Isus, pe care o cunoscusem, îmi placea. Deci a fost un drum deschis în fata mea pe care l-am întreprins aproape cu naturalete”. A facut studiile de filozofie si teologie la Universitatea Pontificala Comillas din Madrid si la Colegiul de Filozofie si Teologie Sf. Gheorghe, din Frankfurt pe Main, Germania, în timp ce în lume se înteteau revolutiile de tineret din 1968. „A fost un an turbulent si în Spania. Dar eu am depus voturile linistit, fara a ma gândi prea mult la acele turbulente. Îmi placea sa studiez si studiam”.
În 1973, a primit hirotonirea sacerdotala; dupa doi ani a obtinut doctoratul în teologie la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma, unde a devenit în 1984 profesor de teologie dogmatica la Facultatea de Teologie si vice-rector din 1986 pâna în 1994. „Gregoriana m-a învatat sa traiesc într-un mediu international, cu studenti care proveneau din peste o suta de tari, de limbi, rase si culturi diferite. Toate unite de iubirea fata de studiu, dar mai ales fata de Domnul si fata de Biserica Sa”. Prima sa intrare în Congregatia pentru Doctrina Credintei a fost în 1995, când Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit consultant.
În 2004 a primit functia de secretar general al Comisiei Teologice Internationale, al carei membru era din 1992 si despre care îsi amintea „cu placere de discutiile aprofundate care se faceau cu privire la tema raporturilor dintre crestinism si celelalte religii. Interventiile Cardinalului Ratzinger erau mereu foarte precise si profunde si discutia era mereu de nivel înalt. Munca acestei Comisii este foarte interesanta atât datorita temelor tratate, mereu de mare importanta, cât si datorita respiratiei internationale, si catolice, din ea”.
Din iulie 2008 a fost numit secretar al Congregatiei; în aceeasi luna a fost numit Arhiepiscop titular de Tibica. În 2016, Papa Francisc l-a pus în fruntea Comisiei pentru studierea diaconatului femeilor, comisie pentru care prelatul a tinut mereu sa precizeze obiectivele: „Un studiu obiectiv, nu pentru a ajunge la o decizie, ci pentru a studia cum erau lucrurile în primele timpuri ale Bisericii”, a spus imediat dupa numire. „Se doreste sa se dea Sfântului Parinte numai câteva elemente de evaluare si nimic mai mult. O reflectie senina fara presiuni si fara urgenta de a ajunge la o decizie în timp scurt”.
Sursa: http://www.catholica.ro
