„Mons. Gualtiero Sigismondi, Episcop de Foligno, este de putine saptamâni asistent eclezial general al Actiunii Catolice Italiene. Pe birou are cartile publicate de Editura Ave si notitele scrise în timpul interventiei Pontifului, pe 27 aprilie 2017, în Aula Sinodala din Vatican, la adunarea FIAC (Forumul International al Actiunii Catolice). „M-a uimit entuziasmul cu care ne-a vorbit Papa”, destainuie el pentru agentia SIR. „Era în ajunul calatoriei sale în Egipt, cine stie ce preocupari avea Sfântul Parinte. Si totusi cu noi a fost asa de cordial…” Iata interviul, tradus de pr. Mihai Patrascu pentru Ercis.ro.

– Excelenta, sa pornim chiar de la discursul lui Bergoglio la FIAC. Ce idei v-a transmis?

– A fost o interventie într-adevar bogata, articulata. As sublinia patru expresii, în mod deosebit, care declina acea „sfânta extrovertire” cu care i-a incitat pe laicii din AC. Înainte de toate, Papa a invitat sa „se ajunga la periferiile gândirii” umane: este o adnotare care se adauga la invitatiile sale de a parcurge periferiile existentiale, de a fi „Biserica în iesire”. Mi se pare si o subliniere referitoare la îngrijirea asa-zisilor „îndepartati”. În al doilea rând a amintit de o rugaciune care „priveste la misiune”. Este vorba de a tine urechea aplecata spre inima lui Dumnezeu, fara a neglija sa stam în ascultarea timpului nostru: mi s-a parut o recitire a „alegerii religioase”, atât de îndragita de AC. Al treilea: Papa ne-a spus ca asociatia nu trebuie sa fie un satelit al parohiei, care ramâne în orbita, care se învârte în jur, dezlipita… Trebuie în schimb sa fie mereu inserata în viata comunitatii parohiale si diecezane.

– Si a patra expresie care v-a uimit?

– Papa a spus ca AC nu este o „vama”. Mi-a amintit o expresie a pr. Primo Mazzolari: Biserica, spunea parohul de Bozzolo, nu are „granite de aparat sau teritorii de ocupat, ci numai o maternitate de extins”. Asadar, o asociatie deschisa, eventual capabila sa faca zvelta o suprastructura care risca sa îngreuneze actiunea misionara. Atentia prioritara trebuie rezervata în schimb vietii spirituale, care permite sa fim fideli fata de Evanghelie, curajosi, niciodata clericalizati.

– Laici în Biserica si în lume. O tema asupra careia Papa revine de multe ori. Ce parere aveti?

– Am reflectat mult în aceasta perioada, de la numirea mea în AC, la „alegerea religioasa” si m-am oprit asupra cuvintelor din evanghelie: „Fiti sare a pamântului si lumina a lumii”. Aici mi se pare ca se afla profilul si rolul laicatului. Sarea se topeste, nu se vede, dar daca lipseste, mâncarea îsi pierde gustul. Asa este pentru candela: nu trebuie ascunsa ci trebuie pusa sus pentru ca sa poata face lumina. În aceasta privinta simt o puternica sintonie cu Papa Benedict, care îi chema pe laici sa traiasca credinta nu ca o haina de îmbracat în privat. Si, la fel, Papa Paul al VI-lea invita sa fie prezenti ca laici în Biserica si ca niste crestini în lume, deci cu o vocatie primara la familie, la munca, la societate (sa ne gândim la Evangelii nuntiandi, de mai multe ori amintita de Papa Francisc).

Acelasi Papa Bergoglio insista asupra faptului ca laicii crestinii nu trebuie sa se opreasca în sacristii. Iata, mie îmi place sa spun ca laicatul trebuie sa iasa din umbra clopotnitei pentru a merge sa sune soneriile de la case. Nu mai este timp – as adauga cu o alta imagine – de o pastoratie de ploaie, ci mai degraba de o pastoratie „de picatura”. Eu vin din lumea agricola si stiu bine ca irigatia de odinioara, de ploaie, era mai putin productiva, irosea energii vitale cu rezultate scazute. Asadar trebuie avuta o atentie la fiecare persoana, la exigentele fratelui, la viata sa. Si, la fel, la lumea care ne înconjoara.

– Un semnal pentru AC ca sa se dedice în realitatea de fiecare zi?

– Papa în aceasta privinta a fost clar. La adunarea FIAC a exprimat dorinta ca Actiunea Catolica sa fie prezenta în lumea politica, antreprenoriala, profesionala „pentru a sluji mai bine” Evanghelia. A amintit si închisorile, spitalele, strazile, fabricile. Dar nu întâmplator a vorbit, in primis despre politica, în sensul cetatii, al societatii. A spus textual: „Vreau o AC printre oameni, în parohie, în Dieceza, în tara, în cartier, în familie, în studiu si la locul de munca, în locurile proprii ale vietii”. Un mesaj puternic!

– Adunarea care se desfasoara la Domus Pacis din Roma, pâna la 1 mai, este prima Dvs Adunare nationala ca asistent general, în timpul careia AC îl va întâlni din nou pe Papa în Piata San Pietro, duminica, 30 aprilie. Cum ati primit numirea ca asistent al AC?

– I-am exprimat Papei imensa recunostinta pentru acest dar. Între altele a fost primita cererea mea de a putea ramâne Episcop de Foligno. Eu nu reusesc sa îmi imaginez un Episcop fara dieceza. Si aceasta o învat chiar de la laici, care se angajeaza în AC mentinând rolul lor în familie, la locul de munca, în voluntariat. De altfel, Actiunea Catolica m-a învatat atâtea lucruri.

– De exemplu?

– AC ne aminteste noua preotilor ca nu suntem în centru, pentru ca în centru este Domnul. În afara de aceasta, AC este o mare scoala de sinodalitate, care cere discernamânt comunitar, participare responsabila si spirit misionar. Ea arata, comunitatilor noastra ca „regula de aur” nu este majoritatea, ci convergenta. Apoi, din discursul Papei m-a uimit referinta sa la AC drept loc de întâlnire pentru miscari. AC este oglinda parohiei si a ministerialitatii ei, miscarile întrupeaza diferite carisme. Mi se pare o invitatie de a merge înainte împreuna.

– Imediat ce ati aflat despre numirea în AC Dvs ati mers la Casa „Sfântul Ieronim”, la Spello, situata în Dieceza de Foligno. Astazi este cunoscuta ca „plamânul spiritual al AC”. Acolo a trait atâtia ani si acolo este înmormântat Carlo Carreto, crescut în AC…

– Când Carretto era în plinatatea „stralucirii” sale, eu eram înca tânar. Dar m-am nascut în acele parti, textele sale au fost pretioase pentru formarea mea si simt o referinta puternica fata de Casa „Sfântul Ieronim”. Carretto învata acolo acel „ora et labora”, care este o alta formula pentru a spune alegerea religioasa. Cu vizita la Spello am voit sa reafirm alegerea de a ramâne Episcop de Foligno în pofida noii angajari la Roma. În afara de aceasta, cu vizita la „Sfântul Ieronim” am voit sa confirm ca îngrijirea vietii interioare ramâne în centrul slujirii mele de preot si de Episcop. Asemenea lui Carretto, trebuie sa scrutam lumea asa cum încercam sa scrutam Scripturile.
Sursa: http://www.ercis.ro