„În seara de sâmbata, 22 aprilie 2017, Sfântul Parinte a prezidat la ora 17.00, în bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula din Tibru, o celebrare liturgica în memoria ”Noilor martiri” din secolele XX si XXI, organizata de Comunitatea Sfântul Egidiu. Slujba a cuprins proclamarea lecturilor biblice si a Sfintei Evanghelii, predica papei Francisc, Rugaciunea credinciosilor, recitarea rugaciunii ”Tatal Nostru” si binecuvântarea apostolica finala. Dupa celebrare, pontiful a mers în capelele laterale unde se pastreaza amintiri de la ”Noii martiri”, printre acestea fiind si paramanul arhimandritului ortodox român Sofian Boghiu. La final, Sfântul Parinte a avut o întâlnire cu un grup de refugiati, mai multe femei care au fost victime ale traficului cu fiinte umane si cu un grup de minori neînsotiti de care se ocupa Comunitatea Sf. Egidiu.
Emotionante, marturiile oferite de rudele si prietenii ”Noilor martiri” dupa lecturile biblice. Una dintre marturii a fost data de Roselyne Hamel, sora parintelui Jacques Hamel, ucis de militanti islamici în 26 iulie 2016 la Rouen, în Franta, în timpul Sfintei Liturghii: «Fie ca jertfa lui Jacques sa aduce roade – a spus Roselyne – pentru ca barbatii si femeile timpului nostru sa afle calea care duce la convietuirea pasnica».
”Am venit ca pelerini în bazilica Sfântul Bartolomeu pe Insula din Tibru, unde istoria antica a martiriului se uneste la memoria noilor martiri, a numerosilor crestini ucisi de ideologiile nebunesti din secolul trecut, dar si astazi, fiind ucisi pentru ca erau discipoli ai lui Isus”, a afirmat la predica celebrarii liturgice papa Francisc, care a subliniat ca Biserica este Biserica daca este Biserica martirilor, a celor care îsi dau viata, dar si a celor care marturisesc credinta în viata de fiecare zi. Pontiful a amintit si drama refugiatilor, care deseori nu sunt primiti în Europa, si necesitatea unei solidaritati mai mare fata de ei. Momentul liturgic a început cu gestul de veneratie fata de relicvele Sfântului Apostol Bartolomeu si de marea icoana a ”Noilor martiri”. Dar, a recunoscut la predica Sfântul Parinte, ”exista si numerosi martiri nevazuti, acei barbati si acele femei care ramân credinciosi puterii blânde a iubirii, glasului Duhului Sfânt, cei care în viata de fiecare zi se straduiesc sa-i ajute pe frati si sa-l iubeasca pe Dumnezeu fara rezerve”. De altfel, a continuat papa Francisc, Isus, care a vorbit întotdeauna de iubire, foloseste un cuvânt impresionant, cuvântul ”ura”, atunci când simte necesitatea sa-i avertizeze pe discipolii sai din orice timp: ”Nu va înfricosati! Daca lumea va uraste, sa stiti ca pe mine m-a urât înainte de voi” (In 15,18). Este ura principelui acestei lumi fata de cei care au fost mântuiti de Isus:
Papa Francisc: «Originea urii este aceasta: cum noi suntem mântuiti de Isus, iar principele acestei lumi nu vrea acest lucru, el ne uraste si trezeste prigoana, care din timpurile lui Isus si ale Bisericii de la începuturi continua pâna în zilele noastre. Câte comunitati crestine sunt astazi persecutate!»
În aceste timpuri grele, papa afirma ca Biserica are nevoie de martiri, de marturisitori, dar precizeaza: ”martirul poate conceput ca un erou, dar aspectul principal al martirului este ca a fost un beneficiar al harului. Ceea ce ne face martiri este harul lui Dumnezeu, nu curajul”. Daca Biserica are nevoie de ei, nu are mai putina nevoie de sfintii de fiecare zi, de sângele viu al Bisericii care o face sa mearga mai departe pe drumurile istoriei. Apoi, detasându-se de textul pregatit, papa Francisc a adaugat spontan, referindu-se la icoana ”Noilor martiri”:
Papa Francisc: «Astazi, as vrea sa adaug înca o icoana în aceasta biserica. O femeie. Nu stiu care era numele ei, dar ea ne priveste din ceruri. Eram la Lesbo, îi salutam pe refugiati si am întâlnit un om de vreo treizeci de ani, cu trei copii. S-a uitat la mine si mi-a spus: ”Parinte, eu sunt musulman. Sotia mea era crestina. Când în tara noastra au venit teroristii, ne-au urmarit si ne-au întrebat ce religie avem. Au vazut-o pe sotie purtând o cruciulita si i-au cerut sa o arunce. Ea nu a facut asa ceva si au înjunghiat-o în fata mea. Ne iubeam foarte mult”. Aceasta este icoana pe care o port aici împreuna cu mine. Nu stiu daca omul acela este înca la Lesbo sau daca a reusit sa mearga în alta parte. Nu stiu cum a reusit sa iasa din acel lagar de concentrare, pentru ca taberele de refugiati, foarte multe, sunt de concentrare, din cauza multimii de oameni care sunt lasati acolo. Popoarele generoase care îi primesc trebuie sa poarte în continuare aceasta povara pentru ca acordurile internationale par sa fie mai importante decât drepturile omului. Acest om nu avea dorinta de a se razbuna: el, musulman, avea aceasta cruce a suferintei pe care o purta fara resentimente”.
”Doamne”, a încheiat papa Francisc predica celebrarii, ”fa-ne vrednici marturisitori ai Evangheliei si ai iubirii tale. Revarsa mila ta asupra omenirii. Reînnoieste Biserica ta, ocroteste-i pe crestinii prigoniti, daruieste cât mai grabnic pacea ta lumii întregi!”.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
