„Sapte noi sfinti – doi martiri, un episcop, trei preoti si o calugarita – stralucesc pe firmamentul sfinteniei prin care Dumnezeu continua sa vorbeasca omenirii. Trei italieni, doi francezi, un mexican, un spaniol si un argentinian. Va prezentam un medalion biografic al noilor sfinti canonizati de papa Francisc la Sf. Liturghie de duminica, 16 octombrie 2016, în Piata San Pietro:

1. Sfântul Solomon Leclercq s-a nascut în Franta (Boulogne-sur-Mer) în 1745 într-o familie înstarita, dar cu adânci convingeri religioase. Tatal era negustor si spera ca fiul sau sa-i continue activitatea si patrimoniul. Simtind-se, însa, atras de vocatia la viata consacrata, Nicolas, numele civil al Fratelui Solomon, a intrat în noviciatul congregatiei Fratii Scolilor Crestine, fondata de Sfântul Ioan Baptist de La Salle. A depus voturile pe viata în 1772. Îndeplinindu-si carisma educatiei, s-a dedicat în mod special copiilor dificili, trimisi de autoritati în scolile de corectie. În timpul tulburarilor si al violentelor provocate de Revolutia franceza, Fratii au fost obligati sa paraseasca manastirile. Îmbracat civil, sperând sa nu fie recunoscut, Solomon a ramas singur sa aiba grija de casa religioasa. A fost arestat, însa, pe 15 august 1792 de garzile revolutionare, care l-au dus la închisoare. A fost ucis în mod barbar pe 2 septembrie în gradina unui convent carmelit, împreuna cu alti 166 de episcopi, preoti si calugari, arestati pentru ca au refuzat sa jure pe Constitutia civila a clerului. Trupurile lor au fost aruncate în fântâna gradinii. Fratele Solomon, împreuna cu alti 190 de martiri din timpul Revolutiei franceze, a fost beatificat de papa Pius al XI-lea în 1926. Confratii Sfântului Solomon sunt prezenti în România, cu doua centre de educatie în dieceza de Iasi.
2. Iosif Sanchez del Rio (Sahuayo, 28 marzo 1913 – Sahuayo, 10 febbraio 1928) s-a nascut la 6 februarie 1913 la Sahuayo, în statul mexican Michoacan. A frecventat scoala în orasul natal si, succesiv, la Guadalajara. În 1926, la izbucnirea asa-numitului razboi cristeros, fratii lui s-au unit fortelor contrare regimului violent si anticrestin care s-a instaurat în tara. Si Iosif s-a înrolat si a primit misiunea de a purta stindardul. În cursul unei batalii violente, din 25 ianuarie 1928, armata federala a capturat diferiti prizonieri, printre care se afla si adolescentul Iosif Sanchez del Rio. Dus în orasul natal, Iosif a fost închis si torturat, fiindu-i jupuita pielea de pe talpi. Cerându-i-se în mod repetat sa-l renege pe Cristos pentru a-i fi crutata viata, Iosif a refuzat de fiecare data, marturisind cu fermitate nelipsita de blândete propria credinta în Isus Cristos.
În data de 10 februarie, în ciuda ranilor de la picioare, a fost constrâns sa mearga pe jos pâna la cimitirul localitatii, unde a fost ucis prin împuscare. Ultimele sale cuvinte au fost: "Traiasca Cristos Rege si traiasca Preacurata Fecioara Maria de Guadalupe". Iosif Sanchez del Rio a fost beatificat în 2005, de Benedict al XVI-lea.
3. Emanuel Gonzalez Garda (Sevilia, 25 februarie 1877 – Madrid, 4 ianuarie 1940) s-a nascut la Sevilia, în Spania, la 25 februarie 1877. A fost hirotonit preot la 21 septembrie 1901 si si-a exercitat slujirea în mai multe comunitati modeste, ajungând arhiparoh al Parohiei Sfântul Petru din Huelva. În 1910 a fondat „Opera celor trei Marii si a discipolilor sfântului Ioan” care s-a raspândit foarte mult în Spania si în America. În 1915 a fost numit episcop auxiliar de Malaga, în regiunea Andaluzia, si în 1920 episcop titular al aceleiasi dieceze. A fondat Uniunea euharistica reparatoare si Congregatia surorilor misionare euharistice din Nazaret. În 1931 au început primele semne ale sângerosului razboi civil spaniol (1936-1939), iar la 31 mai anumite grupuri revolutionare a dat foc bisericilor si palatului episcopal din Malaga. Episcopul i-a înfruntat în mod curajos pe membrii acestor grupuri si chiar s-a predat în mâinile lor, însa acestia l-au lasat liber. În anul 1935 a fost numit episcop de Palencia, în Castilia. A fost un scriitor roditor, publicând mai multe opere, în particular de spiritualitate euharistica si cateheza. A murit la 4 ianuarie 1940, la Madrid. A fost beatificat în anul 2001 de papa Ioan Paul al II-lea.
4 Sfântul Ludovic Pavoni s-a nascut la Brescia, în Italia, în 1784 si a fost sfintit preot în 1807. În slujirea sa, a acordat o atentie extraordinara tinerilor saraci si abandonati, pentru care a înfiintat Institutul Sfântul Barnaba. Aceasta initiativa a continuat prin fondarea congregatiei Fiii Mariei Neprihanite. Ulterior, a adaugat acestui institut o sectie speciala pentru surdo-muti. A dat un avânt considerabil unei activitati dinamice în domeniul publicatiilor si al tipografiei. Dupa ce izbucnise la Brescia rascoala Celor Zece Zile (1849), parintele Ludovic însotea copiii prin ploaie pentru a-i feri de jafuri si violenta. S-a îmbolnavit grav la plamâni si a murit câteva zile mai târziu. Era 1 aprilie 1849. Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit în 2002.
5. Sfântul Alfons Maria Fusco (Angri 1839- Angri 1910). s-a nascut la Angri, în provincia italiana Salerno, la 23 martie 1839. Odata cu terminarea cursului formativ, a fost sfintit preot, la 29 mai 1863. Numit canonic al bisericii din Angri, parintele Alfons s-a dedicat cu mult zel mai ales sacramentului reconcilierii si predicarii asidue a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor educative ale copiilor saraci, parintele Alfons a deschis o scoala în propria casa. Profunda exigenta de solidaritate si caritate l-a determinat sa-i asiste pe bolnavii de holera, în 1866, odata cu izbucnirea epidemiei, fara sa se preocupe de riscurile pentru propria viata. În contextul asistentei acordate persoanelor bolnave de holera, parintele Alfons Maria Fusco a fondat, în 1878, Congregatia Surorile Sfântului Ioan Botezatorul , încredintând membrelor congregatiei misiunea de a se ocupa de educatia fetelor orfane si sarace. Parintele Fusco a murit la Angri, în 1910, în sfintenie dupa cum tot în sfintenie si-a trait existenta, fiind înmormântat în aceiasi localitate în care s-a nascut. Parintele Alfons Maria Fusco a fost proclamat fericit în 2001, de papa Ioan Paul al II-lea.
6. Sfântul Iosif Gabriel Brochero al Rozariului (Santa Rosa de Rio Primero, 16 martie 1840 – Cordoba, 26 ianuarie 1914) s-a nascut la Santa Rosa de Rio Primero, în Argentina, la 16 martie 1840. A fost hirotonit preot la 4 noiembrie 1866 si si-a exercitat slujirea pastorala în orasul argentinian Cordoba. S-a implicat cu ardoare în vestirea Evangheliei si educarea poporului. A facut cunoscute exercitiile spirituale ale sfântului Ignatiu, la care participau foarte multi credinciosi si în urma careia au rezultat numeroase convertiri. A încercat sa favorizeze dezvoltarea teritoriului, promovând construirea de biserici, capele, scoli rurale si drumuri între muntii abrupti din zona. În 1908 a trebuit sa renunte la mandatul de paroh din cauza leprei de care începuse sa sufere datorita insalubritatii locurilor, dar si-a continuat cu fervoare misiunea. A murit la 26 ianuarie 1914, la Cordoba. A fost proclamat Fericit de papa Francisc în anul 2013.
7. Sfânta Elisabeta a Preasfintei Treimi s-a nascut în Franta în 1880. În timpul adolescentei a simtit o puternica atractie fata de Isus si a facut în privat votul fecioriei din dorinta de a intra în manastire imediat ce vârsta îi va permite. Continuându-si viata în lume, se pregatea la viata consacrata ajutându-i pe copiii parohiei sa învete catehismul, sprijinindu-i pe saracii abandonati si ducând o viata de profunda comuniune cu Dumnezeu si Fecioara Maria. A intrat în manastirea carmelita din Dijon unde în 1903 a depus voturile pe viata luându-si numele de Elisabeta a Preasfintei Treimi. Câteva luni mai târziu, s-a îmbolnavit de o boala rara si incurabila, pe care Elisabeta a acceptat-o cu o încredere totala în vointa Domnului. La martiriul trupului s-a adaugat curând si cel al sufletului, trecând printr-o grea ariditate spirituala si simtindu-se parasita de Dumnezeu. A învins aceste impresii prin credinta si iubire, contemplând cu o participare iesita din comun prezenta Preasfintei Treimi în sufletul sau. A murit pe 9 noiembrie 1906 la numai 26 de ani. A fost proclamata Fericita în 1984 de Sfântul Ioan Paul al II-lea.

Sursa: http://ro.radiovaticana.va