„Milostivirea fara fapte este moarta: a spus papa Francisc la cateheza unei noi audiente jubiliare, joi, 30 iunie 2016, în Piata San Pietro, cu participarea a zeci de mii de pelerini din diferite tari. În cuvântul sau, Sfântul Parinte a facut referinta si la recenta calatorie apostolica în Armenia, desfasurata între 24 – 26 iunie a.c., cu etape la Erevan, Ecimiadzin, Gyumri si manastirea Khor Virap, nu departe de Muntele Ararat. Vizita ecumenica si pastorala în Armenia, a mentionat Pontiful, reprezinta o etapa din calatoria apostolica pe care o efectueaza în septembrie în alte doua tari din regiune, Georgia si Azerbaidjan.

Redam mai departe în traducerea noastra de lucru cateheza papei Francisc despre faptele de milostenie, cu lectura textului din Evanghelia dupa Sf. Matei, cap. 25 (31-46):
«Dragi frati si surori, de câte ori, în primele luni ale acestui Jubileu, am auzit vorbindu-se de faptele de milostenie! Astazi Domnul ne invita sa facem un serios examen de constiinta. Este bine, de fapt, sa nu uitam ca milostivirea nu este un cuvânt abstract, ci un stil de viata. Una e sa vorbesti de milostivire si alta sa traiesti milostivirea. Parafrazând cuvintele Sfântului apostol Iacob (cf 2,14-17), am putea spune ca milostivirea fara fapte este moarta în ea însasi. Asa este! Ceea ce face ca milostivirea sa fie vie este dinamismul ei constant pentru a merge în întâmpinarea nevoilor si necesitatilor celor care trec prin greutati spirituale si materiale. Milostivirea are ochi ca sa vada, urechi ca sa auda, mâini ca sa ridice…
Viata de fiecare zi ne permite sa atingem cu mâna numeroasele exigente care se refera la persoanele mai sarace si mai încercate. De la noi se cere acea atentie particulara care ne face sa ne dam seama de starea de suferinta si nevoie în care se afla atâtia frati si surori. Uneori trecem prin fata unor situatii de saracie dramatica si pare ca nu ne priveste. Totul continua ca si cum n-ar fi nimic, într-o indiferenta care în cele din urma ne face ipocriti si, fara sa ne dam seama, ajunge într-o forma de letargie spirituala care face sufletul insensibil si viata sterila.
Cât de multe sunt aspectele milostivirii lui Dumnezeu fata de noi! În acelasi fel, cât de multe chipuri se adreseaza noua ca sa obtina milostivire. Cine a experimentat în propria viata milostivirea Tatalui nu poate sa ramâna insensibil la necesitatile fratilor. Învatatura lui Isus pe care am ascultat-o nu ne permite cai de fuga: ”am fost flamând si mi-ati dat sa manânc, am fost însetat si mi-ati dat sa beau, am fost gol, refugiat, bolnav, în închisoare si m-ati ajutat” (cf Mt 25, 35-36). Nu este loc de tergiversari în fata unui om flamând: trebuie sa-i dam de mâncare. Faptele de milostivire nu sunt teme teoretice, ci marturii concrete. Obliga la a-si sufleca mânecile pentru a usura suferinta.
Din cauza schimbarilor din lumea noastra globalizata, unele forme de saracie materiala si spirituala s-au înmultit: sa acordam, de aceea, spatiu fanteziei caritatii pentru a gasi noi modalitati operative. În acest fel calea milostivirii va deveni tot mai concreta. Noua, asadar, ni se cere sa ramânem vigilenti ca santinelele, ca sa nu se întâmple ca, în fata saraciei produsa de cultura bunastarii, privirea crestinilor sa slabeasca si sa devina incapabila de a vedea esentialul».
În partea a doua a catehezei, Sfântul Parinte a vorbit de recenta sa calatorie apostolica în Armenia, ”prima natiune care a îmbratisat crestinismul, la începutul secolului al IV-lea. Este un popor care, în decursul lungii sale istorii, a marturisit credinta crestina cu martiriul. Îi aduc multumire lui Dumnezeu pentru aceasta calatorie” în care Pontiful a spus ca a fost primit ”ca pelerin de fraternitate si de pace”. Armenia reprezinta, în acelasi timp, prima etapa din proiectul unei calatorii mai ample în regiune:
«Peste trei luni, cu voia lui Dumnezeu, voi efectua o alta calatorie în Georgia si Azerbaidjan, alte doua tari din regiunea Caucazului. Am acceptat invitatia de a vizita aceste tari din doua motive: pe de o parte, pentru a valoriza stravechile radacini crestine prezente în aceste tinuturi – întotdeauna în spirit de dialog si cu celelalte religii si culturi – iar pe de alta, pentru a încuraja sperantele si parcursurile de pace. Istoria ne învata ca drumul pacii cere o mare tenacitate si pasi în continuu, începând cu cei mici si facându-i sa creasca treptat, mergând unul în întâmpinarea celuilalt. Tocmai de aceea urarea mea este ca toti si fiecare sa dea propria contributie pentru reconciliere. Ca crestini suntem chemati sa întarim între noi comuniunea fraterna ca sa dam marturie pentru Evanghelia lui Cristos si sa fim plamada unei societati mai drepte si solidare».
La saluturile finale, papa Francisc a mentionat pelerinii polonezi, multumindu-le mai întâi pentru rugaciunile cu care l-au însotit în timpul vizitei în Armenia. ”Va rog sa continuati rugaciunile”, a spus Sfântul Parinte, ”pentru mine si pentru tinerii care în Polonia si în toata lumea crestina se pregatesc pentru întâlnirea noastra, de acum iminenta, de la Cracovia. Sa fie mereu vie în inimile si în faptele noastre memoria cuvintelor «Fericiti cei milostivi!».
Ca de obicei, înainte de rugaciunea ”Tatal Nostru”, Pontiful a adresat nelipsitul salut pentru tineri, bolnavi si sotii recent casatoriti: «Astazi celebram comemorarea primilor martiri ai Bisericii Romei si ne rugam pentru cei care si în timpurile noastre platesc cu un mare pret apartenenta lor la Biserica lui Cristos. Dragi tineri, credinta sa aiba spatiu si sa dea sens vietii voastre! Dragi bolnavi, oferiti suferinta voastra pentru ca cei îndepartati sa întâlneasca iubirea lui Cristos! Dragi soti recent casatoriti, fiti educatori de viata si modele de credinta pentru fiii vostri!».
Primiti acum si Binecuvântarea apostolica a papei Francisc invocata joi, la audienta jubiliara în Piata Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toti cei care o primesc în spirit de credinta.

Sursa:http://ro.radiovaticana.va