Dragi frați și surori, duminică binecuvântată!

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Isus care Se apropie de ucenicii Săi mergând pe apele Mării Galileii, în mijlocul unei furtuni (cf. Mt 14,22-33).

După minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor (cf. Mt 14,13-21), Învățătorul îi îndeamnă pe ucenici să urce în barcă și să pornească la drum, în timp ce El Se retrage pe munte pentru a Se ruga singur. Odată îndepărtați de țărm, ucenicii ajung la discreția vântului și se străduiesc cu greu să înainteze. După o experiență reușită, în care fuseseră protagoniștii unei minuni, acum se trezesc neputincioși și înspăimântați în fața amenințării valurilor și a vântului potrivnic.

Când noaptea se apropia de sfârșit, Isus a venit spre ei pășind peste apele agitate, iar ei, cuprinși de teamă, L-au luat drept o fantomă (v. 26). Dar El le-a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (v. 27). Prezența Domnului schimbă totul: Petru reușește chiar să facă câțiva pași pe valuri în întâmpinarea Lui; apoi însă, pierzându-și curajul, începe să se scufunde, iar Isus îl salvează. Când Învățătorul urcă apoi în barcă, furtuna se potolește, iar din inimile ucenicilor izbucnește spontan o mărturisire de credință: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (v. 33).

Pentru a înțelege acest lucru, nu era suficient ca ei să fi fost pur și simplu martorii unei minuni și nici să fi avut succes în ochii oamenilor; trebuiau, în schimb, să-și experimenteze propria slăbiciune și, tocmai în mijlocul ei, să recunoască prezența lui Dumnezeu. Numai această experiență putea să le deschidă ochii și inimile spre apropierea Lui, făcându-i să găsească pace chiar și în mijlocul furtunii.

Ceva mai târziu, Isus avea să le spună: „Dacă aveți credință și nu vă îndoiți… dacă veți spune muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare», se va face” (Mt 21,21). Este ceva asemănător cu ceea ce au trăit pe lac: pacea lui Cristos, care Se afla pe munte rugându-Se, a ajuns la ei în mijlocul apelor dezlănțuite.

Această minune ne învață, așadar, ceva important. În primul rând, să nu ne lăsăm purtați de succes și să nu devenim niciodată prezumțioși. În același timp, să nu cădem în deznădejde, nici chiar în momentele de întuneric, atunci când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în ciuda eforturilor noastre, avem impresia că mergem înapoi în loc să înaintăm. Oricare ar fi împrejurările, Isus nu ne abandonează, iar dacă Îl primim cu smerenie în barca vieții noastre — prin rugăciune, prin sacramente și prin ascultarea Cuvântului Său — în El vom găsi pacea, lumina și puterea de care avem nevoie pentru drumul nostru.

Fie ca Maria, proclamată fericită pentru credința ei (cf. Lc 1,45), să ne ajute să trăim într-o încredințare plină de încredere în Dumnezeu.

După Angelus

Dragi frați și surori,

Continui să urmăresc cu îngrijorare situația tragică din Sudan, în special din orașul El Obeid. Exprimându-mi apropierea spirituală față de întregul popor al acestei țări, îmi reînnoiesc apelul către cei aflați la conducere să garanteze coridoare umanitare pentru populația civilă. În același timp, îndemn comunitatea internațională să sprijine eforturile menite să ducă la o încetare imediată a focului. Să ne rugăm ca Domnul să-i susțină pe cei care suferă, să convertească inimile celor care seamănă violență și să dăruiască pacea atât de mult așteptată.

Continuă să sosească vești dureroase despre oameni nevinovați uciși și răniți în Ucraina și Rusia. Aceste incidente se succed unul după altul, ba chiar se înmulțesc, provocând un număr tot mai mare de victime civile, inclusiv copii. Gândurile mele se îndreaptă către familiile victimelor, către cei răniți și către toți cei care suferă din cauza conflictului care continuă. În fața unei asemenea suferințe, îmi reînnoiesc apelul din inimă pentru respectarea dreptului umanitar și pentru ca ambele părți să înceteze atacurile asupra obiectivelor civile. Războiul nu face decât să nască mai mult război și provoacă suferințe imense. Este timpul să punem capăt acestui cerc vicios al violenței și să facem loc diplomației și dialogului, pentru a deschide drumul către pace.

Iar acum îi salut cu căldură pe toți cei prezenți aici, romani și pelerini veniți din diferite țări!

Îi salut în mod special pe tinerii din Comunitatea „Sfânta Maria Magdalena” a Arhidiecezei de Milano, care au parcurs Via Francigena de la Siena la Roma; precum și pe cercetașii din Enna, care și-au desfășurat tabăra în zona Dealurilor Romei; și pe tinerii din Pernumia, din Dieceza de Padova.

Prezența atâtor grupuri de tineri, care au ales să dedice o parte din vacanța lor de vară activităților de formare și prieteniei, este un semn de speranță, asemenea întâlnirii tinerilor franciscani pe care am avut bucuria să-i întâlnesc joia trecută la Assisi.

Vouă tuturor, tineri și tinere care mă ascultați, aș dori să vă amintesc că, în aceste zile, calendarul liturgic ne oferă câteva exemple minunate de bărbați și femei sfinți, pe care vă invit să-i cunoașteți mai bine. Ieri a fost marele Sfânt Dominic, întemeietorul Ordinului Predicatorilor; astăzi, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, călugărița carmelită ucisă la Auschwitz și Co-Patroană a Europei; mâine, Sfântul Laurențiu, diacon al Bisericii Romei; iar poimâine, Sfânta Clara de Assisi, care a părăsit o viață confortabilă pentru a-L urma pe Isus, sărac și smerit, pe urmele concetățeanului său, Sfântul Francisc. Dragi tineri, lăsați-vă inspirați de acești martori exemplari ai Evangheliei!

Vă mulțumesc tuturor pentru că sunteți aici și vă doresc o duminică binecuvântată!

 

Sursa: www.vatican.va

Foto: © Vatican Media