„

17 mai 1908 – 3 iulie 1991

„Amintirea oamenilor mari e în toate timpurile o scoala nepretuita pentru cei care traiesc în urma lor”.

Preot Ion Agârbiceanu

La un sfert de veac de la stingerea din viata a profesorului universitar Sigismund Toduta, compozitor, muzicolog si pianist, fiu al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, membru corespondent al Academiei Române, creatorul care a pus „pietre de hotar” în evolutia muzicii românesti, fiind ani de-a rândul „centrul însufletitor” al muzicii simfonice, îi aducem, prin scrisul nostru, îndreptatitul elogiu.
Dupa George Enescu si Paul Constantinescu, Sigismund Toduta se distinge prin evidentul sau stil personal – în muzica religioasa, printr-o apropiere, chiar contopire, între intonatiile religioase gregoriene, bizantine, folclor românesc si tendinta spre cultivarea formelor mari pe fondul muzicii europene. Este compozitorul care a cultivat toate genurile muzicale, cu exceptia operei, utilizând diverse modalitati de structura si forma.
Am dori sa cunoastem OMUL si CREATORUL care a fost, pe creator îl putem cunoaste prin creatiile sale – o opera reveleaza întotdeauna adevarata fata a unui artist, mai putin însa pe a omului, în jurul caruia se nasc „legende” înca din timpul vietii.
Intrând în universul vietii si al creatiei lui Sigismund Toduta, excludem „legendele” si ne oprim la marturisirea directa a compozitorului din volumul: „Destainuiri, documente, marturii”, lucrare aniversara, la 100 de ani de la nasterea compozitorului, volum îngrijit si prefatat de doamna profesor universitar Ninuca Osanu Pop, la articolul „Sigismund Toduta (1908-1991) – Magistrul Scolii de la Cluj”, evocarea compozitorului si muzicologului, profesor universitar Valentin Timaru, si la marturiile unora dintre fostii elevi ai Liceului „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj.
Cei care l-au cunoscut pe Sigismund Toduta ca profesor si rector al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj sustin profilul unei personalitati de exceptie, dar, în acelasi timp, la „distante” greu de calculat între omul care a fost si oamenii din preajma, studenti si colaboratori – harul, efortul istovitor ce duce la creatia, care se zbate în gând si suflet ca sa-si gaseasca expresia, sunt o explicatie. Nu este însa singura.
A fost Sigismund Toduta un singuratic care nu se lasa descifrat, fiind mereu învaluit într-o aura de mister ce impunea admiratie si respect? Oare nu astepta ca primul pas sa-l faca cei din apropiere? E foarte greu sa spunem un ultim cuvânt. Ar trebui sa intre în atentie si statutul sau de greco-catolic în acei ani când Episcopii si preotii ne mureau în închisori pentru credinta catolica … . Murea la Sighet Preasfintia Sa Ioan Suciu – si compozitorul era casatorit cu Maria Ana Suciu, chiar sora Episcopului … . A fost „profund mistic în crezul sau, un crez de care în perioada dictaturii s-a ferit cu o rafinata prudenta în a si-l expune manifest”, spune domnul profesor Valentin Timaru, crez care nu a ramas ascuns totusi, prea era evident în creatia sa. Si înca un adevar de luat în seama: Sigismund Toduta si-a desavârsit studiile la Roma datorita Mitropoliei Române Unite cu Roma – Mitropolia a acordat burse pentru studii tinerilor merituosi, a facut acest lucru continuu, si Titu Maiorescu si alti oameni de seama ai culturii noastre s-au format cu sprijinul Bisericii Greco-Catolice.
„Avea un talent aparte de a te pune într-o neplacuta stare de inferioritate. În fata sa deveneai atât de mic, încât pe alocuri îti era chiar rusine ca erai de fata”, ne spune compozitorul si muzicologul Valentin Timaru în articolul „Sigismund Toduta (1908-1991) – Magistrul Scolii de la Cluj”, din lucrarea „Stilistica muzicala” (volumul II Tomul A, Media-Musica, Cluj-Napoca, 2014, p.448). Suntem totusi în fata unei taine greu de patruns.
Sigismund Toduta este originar din Simeria, în aceeasi localitate a urmat scoala primara, iar studiile secundare, la „Liceul Romano-Catolic de Baieti” din Alba Iulia.
Nascut într-o familie cu activitati artistice: tatal a fost dirijor al fanfarei de elevi, un unchi a fost dirijor de cor, toti copiii au primit o educatie muzicala, dar mama sa, Rozalia, a avut rolul precumpanitor, ea a fost aceea care i-a intuit aptitudinile si l-a initiat în „tainele claviaturii”. A continuat sa studieze pianul la Alba Iulia, având-o profesoara pe Elisa Rieszner, eleva lui Franz Liszt.
A urmat „Conservatorul de muzica si arta dramatica” din Cluj (1926-1930), consecvent, pianul, si, în paralel „Seminarul pedagogic al Universitatii” (1926-1932).
Intrat în „tainele claviaturii”, luminându-si-le în anii formarii sale cu profesori desavârsiti, a ajuns sa atinga el însusi desavârsirea. Pâna în ultimii ani ai vietii va purta în suflet recunostinta acestora, profesorului de compozitie Martian Negrea si doamnei profesoare Ecaterina Fotino-Negru; pentru doamna profesoara recunostinta afirmata deschis: „ … profunda mea recunostinta pentru faptul ca prin cele agonisite sub îndrumarea sa, astazi sunt muzician”.
În 1932, la Concertul de absolvire, a fost solist al „Concertului nr.5 în Mi bemol major de Ludwig van Beethoven”, dirijorul fiind compozitorul Martian Negrea.
Între 1932-1943 este profesor de muzica la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. Profesor erudit, ale carui lectii erau adevarate prelegeri universitare, stapânit de un înalt cult al muzicii, Sigismund Toduta a impus elevilor ordine si disciplina, fiindu-le însusi model, munca temeinica la clasa, la orchestra si corul Liceului. Educator desavârsit în sculptarea unor viitoare personalitati, Sigismund Toduta stapânea arta îmbinarii severitatii cu blândetea, cu umorul si cu ironia fina, fara sa poata ascunde dragostea pentru elevii sai. La înapoierea din vacanta de Craciun, fiecare elev trebuia sa aduca o colinda de acasa si sa i-o cânte profesorului. Sigismund Toduta asculta cu deosebita atentie fiecare colinda si îsi facea însemnari minutioase.
A integrat treptat muzica în viata lor, lumina muzicii în suflete, bucuria spirituala, bucuria în viata ca reflex al acelei lumini. În aceeasi lumina erau mult împreuna, în rugaciune si cânt, profesor si elevi, în Catedrala credintei si a jertfei Bisericii noastre … . Peste ani, fostii elevi ai Blajului, întâlnindu-si profesorul la Cluj, îi descopereau în zâmbet si bunavointa bucuria de a-i revedea, puterea sentimentelor ce îi lega.
În „Destainuiri, documente, marturii” etapa Blaj este intitulata semnificativ: „Ora et labora” … .
Prin profesorul de exceptie Sigismund Toduta, Blajul devenise un oras al marilor concerte si spectacole de înalta tinuta, iar drumul profesorului spre continuarea studiilor în strainatate, la Roma, îi era deschis de Mitropolie … .
Etapa Roma, creatia si viata pâna la finalul ei o vedem sub semnul expresiei „Ad majorem Dei gloriam”. Întreaga existenta a profesorului Sigismund Toduta poate fi pusa sub acest semn, desi în biografia publicata, expresia se refera doar la perioada creatiei si la creatia „Mesterului Manole”.
La Roma a studiat la Academia „Santa Cecilia” (1936-1938), cu Ildebrando Pizzetti (1880-1968), renumitul profesor de muzica clasica si cu Alfredo Casella (1883-1947), profesorul de pian ale carui cursuri le evoca cu profunda admiratie, cursuri care „ … depanând obiectivul initial al interpretarii pianistice de cea mai înalta exigenta, s-au transformat într-o exegeza condusa de cuprinderea unui muzician de aleasa cultura, dublata de viziunea unui interpret-compozitor în aceeasi persoana”.
În paralel, urmeaza „Pontificio Instituto di Musica Sacra” (1936-1838), unde studiaza muzica sacra, compozitia religioasa si orga. Sigismund Toduta marturiseste ca s-a format mai ales sub autoritatea a doua mari personalitati, a lui Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), cel mai mare compozitor al Renasterii, creatorul stilului contrapunctic – Palestrina a servit la Bazilica „Santa Maria Maggiore” -, si a lui Johann Sebastian Bach (1685-1750), reprezentant al barocului, compozitorul ce se remarca prin profunzimea intelectuala, prin „cântul” care exprima cele mai înalte idei si nazuinte umane. Prin compozitiile lor, cei doi au reusit sa exprime „bucuria sufletului care-si slaveste Creatorul, entuziasmul spiritului ce primeste lumina …”. Efortul creator si creatiile lor, credinta, toate s-au convertit în rugaciune – „Ad majorem Dei gloriam!” … . Au deschis o Cale, au strabatut-o si au lasat-o deschisa pentru cei care aveau s-o gaseasca si s-o urmeze, e Calea pe care a intrat Sigismund Toduta … . Dar iata ce marturiseste însusi:
„Fiecare compozitor si fiecare muzician, instrumentist sau solist vocal, undeva trebuie sa-si aduca aminte ca a avut un îndrumator, care a deschis si a defrisat Calea ce pe urma se desfasoara. Mi-aduc aminte ca eu am avut doi maestri care au marcat începuturile mele si acea modesta ascensiune spre dobândirea unei tinte în drumul meu. Vorbesc de Giovanni Pierluigi da Palestrina, de la care am învatat ce este polifonia vocala din perioada de aur a Renasterii, si al doilea, pe care îl venerez cât voi trai, este Johann Sebastian Bach de la care am învatat ce este înaltatoarea, sublima, înlocuibila arta – cuvânt, în domeniul muzicii instrumentale. Amândoi au profesat o arta care a avut o declarata finalitate; amândoi si-au ridicat privirile si au încercat un contact spiritual cu Acela care este revelatia din totdeauna a spiritului uman, Transcendenta … .” (O. cit., p.449).
În 1938 obtine, la „Institutul Pontifical pentru Muzica Sacra” din Roma, doctoratul în muzicologie, cu lucrarea „Transcrierea si comentarea unor lucrari de tinerete, necunoscute, semnate de Giovanni Francesco Anerio”.
La înapoierea acasa, Sigismund Toduta detinea sapte diplome universitare, trei din tara si patru din strainatate. Licenta distinsa cu titlul „Magna cum Laude”, în Cânt gregorian, si doctoratul, „Summa cum Laude”, în compozitie sacra.
Între 1943-1944 a fost asistent – corepetitor la „Conservatorul de muzica si arta dramatica” din Cluj-Timisoara; între 1945-1947, secretar artistic al Filarmonicii „Ardealul” din Cluj, iar din 1947 pâna în 1973 a fost profesor de Teorie – Solfegiu – Dictat – Armonie, Contrapunct, Fuga, Forme si Compozitie, la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj. În anii care au urmat, a fost rector al Conservatorului din Cluj (1962-1965), iar din 1963 pâna în 1991, profesor consultant. „Filarmonica de Stat” a fost sub conducerea Maestrului între anii 1971-1974. Studiile pentru obtinerea doctoratului au fost organizate prima data în tara la Cluj, nu la Bucuresti, sub conducerea profesorului Sigismund Toduta – responsabilitati multe si importante care nu i-au stat însa în fata creatiei. Înmanunchind totul, prin prezenta si opera maestrului Sigismund Toduta, s-a format „Scoala muzicala de la Cluj”.
Opera sa bogata poate fi încadrata în câteva secvente: Muzica vocal-simfonica, din care notam „Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orga” (1937), „Psalmul 97 pentru cor mixt, solisti si orchestra” (1938-1938), „Psalmul 133 pentru cor, solisti si orchestra”, „Miorita” – balada – oratoriu pentru solisti, cor mixt si orchestra, „Mesterul Manole” – opera – oratoriu în trei acte, dupa drama omonima a lui Lucian Blaga, „Pe urmele lui Horea” – oratoriu pentru solisti, cor mixt si orchestra, versuri populare (1978); Muzica simfonica si concertanta: Simfonia a II-a în re minor cu orga „În memoria lui George Enescu” (1955), Simfonia a III-a „Ovidiu” (1957); Muzica instrumentala de camera: Parintelui Hubic vazut de Dr. Sigismund Toduta, pentru pian, 1941, „Passacaglia pentru pian” (1943) – passacaglia, forma muzicala care are originea la începutul secolului al XVII-lea, în Spania, a fost îndragita si cultivata de Maestru, „Colinde” pentru pian” (1952); Muzica corala: „Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur pentru cor mixt” (1937), „Psalmul 23 pentru cor mixt” (1937), „Psalmul 97 pentru cor mixt si orga” (1938), „Psalmul 133 pentru solisti, cor si orchestra” (1939), „2 Madrigale – pe versuri de Dante pentru cor mixt” (1974), „Liturghia (nr.2)” – 1974, si Lieduri: „Somnuroase pasarele”, versuri Mihai Eminescu (1943), „Tacerea ta, versuri Octavian Goga” (1943), „14 Lieduri – pentru voce si pian, versuri Lucian Blaga”, 16 Lieduri – pentru voce si pian, versuri Ana Blandiana” (1987), „5 Lieduri – pentru voce si pian, versuri William Shakespeare, Franz von Schober, Rainer Maria Rilke, Charles Baudelaire, Eugenio Montale.
Maestru Emerit al Artei, Sigismund Toduta a fost apreciat în tara, distins cu numeroase premii, a fost apreciat si dincolo de hotare, unde era invitat în juriile internationale, preferat pentru faptul ca stapânea perfect limbile de circulatie europeana si pentru notarile corecte.
Astazi, când se observa tendinta de a sterge tot ce este valoare autentica, inclusiv cea morala, când binele si raul, dreptatea si nedreptatea, lumina din suflet si întunericul sunt puse sub semnul egalitatii, viata compozitorului Sigismund Toduta demonstreaza ca în timpuri oricât de ostile, în cazul de fata, dictatura comunista, omul este dator sa ramâna responsabilul existentei sale. Maestrul si-a construit o lume a valorilor si a frumusetii în care a trait, a muncit si a creat o opera greu de egalat, în întregul ei, purtatoarea unui mesaj moral si a unei chemari vibrante la fericire, o lume în contrast cu cea a timpului. În lumea creata însa de acest mare Om era ordine, autodepasire si frumusete, era Dumnezeu.