„Adoptat de conciliul ortodox primul document

De Hyacinthe Destivelle

Sfântul si marele conciliu al Bisericii Ortodoxe a început lucrarile sale, la 20 si 21 iunie, cu examinarea documentului intitulat Misiunea Bisericii ortodoxe în lumea contemporana. Este foarte semnificativ ca primul text analizat de conciliu este despre misiune. De fapt, documentul figureaza pe primul loc în ordinea de zi a reuniunii din Creta, în timp ce era pe ultimul loc în cea stabilita de prima conferinta preconciliara în 1976. A treia conferinta panortodoxa preconciliara din 1986 l-a publicat, pentru prima data, cu titlul Contributia Bisericii ortodoxe la realizarea pacii, a dreptatii, a libertatii, a fraternitatii si a iubirii dintre popoare si la suprimarea discriminarilor rasiale si altele. Titlul de atunci, care a ramas ca subtitlu al documentului actual, era fara îndoiala marcat de vocabularul si de problematicile epocii în care a fost pus la punct.
Si totusi textul însusi – care a fost modificat ulterior – nu numai ca nu este învechit, ci este înca foarte actual, fara îndoiala datorita inspiratiei sale profund biblice si patristice. Teologul ortodox Olivier Clément, când a vazut prima versiune din 1986, s-a declarat chiar "uimit" de text, pe care l-a considerat "cel mai profund si, în definitiv, cel mai important, dintre toate cele care au fost elaborate de aceasta conferinta [din 1986]". Conform lui Clément documentul constituia "o marturie magnifica a teologiei si a antropologiei ortodoxe aplicate situatiei noastre istorice".
De fapt e vorba tocmai de antropologie si nu de misiunea înteleasa ca "evanghelizare" cu principiile sale, instrumentele sale si scopurile sale, cum ar putea gândi un cititor catolic deja pornind de la titlul sau. Textul se concentreaza asupra misiunii principale a Bisericii ortodoxe: a vesti omul nou, reînnoit în Cristos.
De fapt, cum explica introducerea, "Biserica nu ramâne indiferenta la problemele omului în toate epocile, dimpotriva participa la angoasa sa si la problemele sale existentiale". Cuvântul Bisericii "nu are ca scop principal acela de a denunta, de a judeca sau de a condamna lumea (cf. In 3,17 si 12,47), ci de a-i oferi drept calauza Evanghelia împaratiei lui Dumnezeu, speranta si certitudinea ca raul, sub orice forma a sa, nu are ultimul cuvânt si ca nu trebuie lasat sa-si urmeze parcursul sau".
Asa cum arata acest text, tonul documentului este în mod categoric pozitiv, mai ales la începutul sau. Cuprinde sase capitole. Primul, intitulat Valoarea persoanei umane, se întoarce la izvorul antropologiei crestine: omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu si "scopul întruparii Logosului lui Dumnezeu este îndumnezeirea omului". Capitolul urmator, cu titlul Libertate si responsabilitate, a fost scris într-o epoca în care mare parte dintre Bisericile ortodoxe se afla sub jugul comunist. Firul sau conducator este ca libertatea, care "îl face pe om capabil sa înainteze nedefinit spre perfectiunea spirituala, dar, în acelasi timp, comporta riscul neascultarii", este indisociabil de responsabilitate. De fapt, "libertatea fara responsabilitate si fara iubire pâna la urma conduce la pierderea libertatii".
Pacea si dreptatea sunt obiectul celui de-al treilea capitol. Pacea crestina este "mai mare si esentiala decât cea promisa de lume". Este "pacea de sus pe care Biserica ortodoxa o doreste mereu în mod viu în rugaciunile sale zilnice". Aceasta pace este "sinonim al dreptatii" (Clement de Alexandria) si "îsi are originea în reconcilierea omului cu Tatal ceresc". Pacea si dreptatea sunt înainte de toate daruri, dar depind si de "sinergia umana". De fapt – subliniaza textul preluându-l pe Vasile cel Mare – "nu exista nimic asa de specific crestin ca munca în favoarea pacii".
Titlurile celui de-al patrulea si al cincilea capitol, respectiv Pacea si prevenirea razboiului siBiserica în fata discriminarilor, au fost initial inspirate din contextul anilor saptezeci si optzeci, marcate de pacifismul si de lupta împotriva oricarei forme de segregari. Însa continutul lor, actualizat, ramâne foarte pertinent. Textul denunta nu numai "persecutiile crestinilor si a altor comunitati din cauza credintei lor în Orientul Mijlociu si în alta parte, precum si dezradacinarea crestinismului din leaganul sau istoric", dar si "razboaiele provocate de nationalism si cele care provoaca epurari etnice, schimbari de granite statale si ocuparea de teritorii".
Ultimul capitol, intitulat Misiunea Bisericii ortodoxe ca marturie de iubire în diaconie, este lung aproape ca primele cinci împreuna. Rezuma principiile fundamentale ale diferitelor aspecte ale doctrinei sociale crestine, tratând pe rând urmatoarele teme: economia, speculatia, prapastia dintre bogati si saraci, foametea, consumismul, rolul mass-mediei, secularizarea, ecologia, cercetarea stiintifica, biostiintele, familia si casatoria.
Unii ar putea sa se plânga datorita faptului ca documentul ramâne foarte teoretic si nu face nicio mentiune a experientei istorice a Bisericilor ortodoxe, în special despre perioada dureroasa pe care au trait-o în Europa de est a secolului al XX-lea în raporturile lor cu statele. Dar acolo era vorba de a stabili principii. În mod deosebit, cu acest document, Bisericile ortodoxe s-au dotat, pentru prima data, cu un text comun cu privire la conceptia lor despre om, creat dupa chipul lui Dumnezeu, si cu privire la repercusiunile sociale ale acestei conceptii în lumea contemporana. Desigur, exista alte documente ortodoxe cu privire la aceasta tema, mai ales Fundamentele doctrinei sociale, aprobat de sinodul episcopal al Bisericii ortodoxe ruse în 2000. Însa interesul textului se afla în faptul ca a fost pregatit de toate Bisericile ortodoxe si în faptul ca a fost adoptat, cu câteva mici modificari, de sfântul si marele lor conciliu.
Se spera ca el sa fie acceptat în continuare si de Bisericile absente la reuniunea din Creta, pentru ca aceasta antropologie crestina sa constituie baza comuna a marturiei ortodoxiei în lume. Se spera de asemenea, cum doreste însusi documentul, ca sa poata contribui la "promovarea în orice directie a colaborarii inter-crestine pentru a salvgarda valoarea omului si, desigur, acel bun care este pacea, în asa fel încât eforturile pasnice ale crestinilor, fara exceptii, sa dobândeasca mai mare greutate si mai mare forta".
(Dupa L'Osservatore Romano, 23 iunie 2016)

Sursa: http://www.ercis.ro