„În cadrul unei conferinte de presa, a fost prezentata marti, la Sala de Presa a Sfântului Scaun, scrisoarea Iuvenescit Ecclesia a Congregatiei pentru Doctrina Credintei. Documentul despre relatia dintre darurile ierarhice si carismatice pentru viata si misiunea Bisericii este adresat episcopilor Bisericii Catolice. La prezentare au participat card. Gerhard Ludwig Müller, prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei; card. Marc Ouellet, prefect al Congregatiei pentru Episcopi; mons. Piero Coda, membru al Comisiei Teologice Internationale si profesoara María del Carmen Aparicio Valls, de la Facultatea de Teologie a Universitatii Gregoriana din Roma.
Darurile ierarhice si darurile carismatice, esentiale pentru viata Bisericii
Darurile ierarhice si darurile carismatice sunt "co-esentiale" pentru viata Bisericii: acesta este punctul central al Scrisorii Iuvenescit Ecclesia (Biserica întinereste), publicata de Congregatia pentru Doctrina Credintei. Semnat de cardinalul prefect Gerhard Ludwig Müller si de arhiepiscopul secretar Luis Ladaria, documentul este adresat episcopilor si se opreste asupra relatiei dintre darurile ierarhice si carismatice pentru viata si misiunea Bisericii". Primele daruri, cele ierarhice, sunt conferite de sacramentul hirotonirii (episcopale, sacerdotale, diaconale), în vreme ce darurile carismatice sunt distribuite în mod liber de Duhul Sfânt. Publicarea Scrisorii – datata 15 mai 2016, în solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt – a fost dispusa de papa Francisc, în cadrul audientei acordata cardinalului Müller în data de 14 martie.
Conexiunea armonica si complementara, cu ascultare fata de Pastori
Documentul se opreste îndeosebi asupra chestiunilor teologice, nu a celor pastorale si practice, care deriva din raportul dintre institutia ecleziala si noile miscari si agregari, insistând asupra conexiunii armonioase si asupra complementaritatii celor doi subiecti, cu conditia ca "în contextul unei participari rodnice si ordonate" a carismelor la comuniunea Bisericii sa nu le autorizeze "sa se sustraga de la ascultarea fata de ierarhia ecleziala", nici sa nu le confere "dreptul la un minister autonom". În calitate de "daruri esentiale pentru viata si misiunea Bisericii", carismele autentice trebuie sa priveasca spre "deschiderea misionara, spre necesara ascultare fata de Pastori si imanenta ecleziala".
Sa nu existe opozitie între Biserica institutionala si Biserica Caritatii
Prin urmare, ar fi o eroare "opozitia sau juxtapunerea" dintre darurile carismatice si cele ierarhice. De fapt, nu trebuie sa existe opozitie între o Biserica "a institutiei" si o Biserica "a carismei", pentru ca în Biserica exista "si institutiile esentiale si cele carismatice", iar "carismele trebuie sa se institutionalizeze pentru a avea coerenta si continuitate". În acest fel, ambele dimensiuni "contribuie la a face cunoscut misterul si opera mântuitoare a lui Cristos în lume".
Dimensiunea carismatica sa nu lipseasca niciodata din Biserica; necesara maturitatea ecleziala
Asadar, noile realitati trebuie sa ajunga la "maturitatea ecleziala" ce necesita deplina lor valorizare si integrare în viata Bisericii, mereu în comuniune cu Pastorii si atente la indicatiile lor. Existenta unor noi realitati – umple inima Bisericii de "bucurie si gratitudine" – dar le îndeamna totodata "sa se relationeze pozitiv cu toate celelalte daruri prezente în viata ecleziala" astfel încât "sa fie promovate cu generozitate si însotite cu paternitate vigilenta" de Pastori pentru "a participa la binele Bisericii si la misiunea sa evanghelizatoare". "Dimensiunea carismatica nu poate lipsi niciodata din viata si misiunea Bisericii", se citeste în document.
Criteriile pentru a discerne carismele autentice
Dar cum recunoastem un dar carismatic autentic? Scrisoarea Congregatiei face apel la discernamânt, sarcina care este „de competenta autoritatii ecleziastice”, conform criteriilor specifice: sa fie instrument de sfintenie în Biserica; sa se angajeze în propovaduirea misionara a Evangheliei; sa marturiseasca pe deplin credinta catolica; sa marturiseasca o comuniune efectiva cu toata Biserica, primind cu disponibilitate loiala învataturile sale doctrinale si pastorale; sa accepte cu umilinta momentele de încercare în discernamânt; sa aduca roade spirituale precum caritatea, bucuria si întelegerea; sa priveasca la dimensiunea sociala a evanghelizarii, constienti de faptul ca „preocuparea pentru dezvoltarea integrala a celor mai abandonati din societate nu poate lipsi într-o realitate ecleziala autentica”.
Recunoasterea juridica dupa Dreptul canonic
De asemenea, Iuvenescit Ecclesia indica alte doua criterii fundamentale de luat în seama pentru recunoasterea juridica a noilor realitati ecleziale, conform normelor stabilite de Dreptul canonic: primul este „respectul particularitatii carismatice ale grupurilor ecleziale individuale”, evitând astfel „fortarile juridice” care „înabusesc noutatea”. Al doilea criteriu priveste „respectul fata de organizarea ecleziala fundamentala”, favorizând „incluziunea activa a darurilor carismatice în viata Bisericii”, însa evitând ca acestea sa fie concepute ca o realitate paralela, fara o referinta ordonata darurilor ierarhice.
Relatia dintre Biserica universala si Bisericile particulare este esentiala
Documentul Congregatiei pentru Doctrina Credintei evidentiaza, apoi, cum raportul dintre darurile ierarhice si carismatice trebuie sa tina cont de „relatia constitutiva si esentiala dintre Biserica universala si Bisericile particulare”. Prin urmare carismele sunt date pentru întreaga Biserica, dar dinamica lor „nu se poate realiza decât în serviciul unei dieceze concrete”. Si nu numai: ele reprezinta si „o autentica posibilitate” de a trai si dezvolta vocatia crestina a fiecaruia, fie ea casatoria, celibatul sacerdotal sau slujirea preoteasca. Si viata consacrata, de asemenea, „se situeaza în dimensiunea carismatica a Bisericii”, pentru ca spiritualitatea sa poate deveni „o resursa semnificativa” atât pentru credinciosul laic cât si pentru preot, ajutându-i pe amândoi sa traiasca o vocatie specifica.
A privi la modelul Mariei
În fine, Iuvenescit Ecclesia ne invita sa privim la Maria, „Mama Bisericii”, model de „deplina docilitate la actiunea Duhului Sfânt” si de „limpede umilinta”: cu mijlocirea sa, se spera ca „abundentele carisme împartite de Duhul Sfânt printre credinciosi sa fie primite în mod docil de acestia si puse sa dea rod în folosul vietii si misiunii Bisericii si pentru binele lumii”.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
