Anul Vietii Consacrate – Surorile Minime ale Reginei Purgatoriului,

„Istoria Congregatiei

Congregatia Surorilor Minime ale Reginei Purgatoriului s-a nascut la Torino în 16 iulie 1881. A fost înfiintata de Fericitul Francesco Faa’ di Bruno (1825 – 1888). În tinerete el a fost ofiter, participant activ la primul razboi de independenta al Italiei. Impresionat de sfârsitul tragic al multor camarazi si subordonati ai sai, a decis sa înfiinteze o congregatie care sa înalte mereu rugaciuni pentru sufletele din Purgator.
Prima opera a Fondatorului a fost Casa Sfintei Zita, deschisa la Torino la 2 februarie 1859, o casa pentru tinere care veneau de la tara la oras, în cautarea unui loc de munca. Erau tinere simple si naive care, fara sa stie, se gaseau des în situatii grave de pericol moral, de exploatare.
La aceasta opera s-au adaugat altele în favoarea femeilor, a tineretului sau a altor categorii sociale, în functie de necesitatile cele mai urgente ale momentului.

Carisma Congregatiei

Carisma surorilor Minime ale Reginei Purgatoriului este înradacinata în Cristos care a coborât în iad ca sa rascumpere pe toti oameni din pacat si moarte.
Isus cel înviat ne invita sa coborâm cu El în locurile cele mai sumbre ale umanitatii pentru a ajuta pe orice om care este în suferinta si pacat, vestind misterul pascal si speranta vie care nu dezamageste.
Viata surorilor este daruita lui Dumnezeu în întregime pentru sufletele din Purgator. De aceea prin cele trei voturi: ascultare, saracie, castitate – profeseaza un act de iubire eroic pentru cei raposati.

Prezenta si activitatea în România
În România Congregatia are o singura comunitate la Beius, în cadrul Bisericii Greco Catolice. Surorile si-au început misiunea lor în România în anul 1998 prin apararea drepturilor copiilor marginalizati.
Totul a început de la o întâmplare pe cât de trista, pe atât de adevarata:d de la o fetita care fura lumina – lumânarile din cimitir pentru a lumina întunericul în care traia. Multi alti copii erau condamnati sa traiasca scormonind prin gunoaie fara posibilitatea de a merge la scoala; altii dormeau pe bancile din clasa pentru ca erau flamânzi sau se plictiseau, neavând nici caiete, nici creioane sau alte rechizite asa cum aveau ceilalti copii.
Din acest motiv s-a deschis o casa de tip familial cu 10 copii, dar vazând ca erau mai multi cei care doreau sa fie înscrisi la scoala si sa fie ajutati în evolutia lor scolara, în 2001 s-a trans format aceasta casa într-un centru de zi cu o capacitate de 30 de locuri. În 2003 s-a deschis un al doilea centru cu o capacitate de 45 de locuri, la 8 kilometri de Beius, la Ioanis.
Surorile se ocupa si de femeile în dificultate în spiritul fondatorului. La 4 kilometri de Beius s-a amenajat o casa cu sera unde pot fi primite tinere care ieseau din orfelinate si femei cu copii care fugeau de sotii betivi si brutali. Pe parcurs s-au cumparat locuinte si acum femeile sunt sprijinite în reintegrarea lor sociala.
În Parohie si în cele doua centre surorile se ocupa de cateheza copiilor, tinerilor si adultilor. Viziteaza bolnavii si batrânii pentru a-i consola si a le da speranta.