Grigore Silasi – 180 de ani de la nastere,

„

27 ianuarie 1836 — 17 ianuarie 1897

Preotul greco-catolic, profesorul universitar, filologul si folcloristul român Grigore Silasi vine din tinutul Nasaudului, de pe valea Somesului, care, în curgerea lui lina sau învolburata, oglindeste de veacuri padurile si câmpiile din cale, poarta gândurile si dorurile oamenilor din preajma.
Este cunoscutul tinut Graniceresc care a dat neamului deosebite personalitati spirituale si culturale. Oprindu-ne doar la câteva nume, avem imaginea înaltimii lor. În Biserica Greco-Catolica, episcopi si preoti, în secolul trecut, martiri si sfinti: Cardinalul Iuliu Hossu, Episcopul Ioan Chertes si Ordinariusul Eparhiei de Cluj – Gherla, în clandestinitate, Pr. Cosma Avram. În cultura, Andrei Muresanu, Ion Pop-Reteganul, Veronica Micle, George Cosbuc, Liviu Rebreanu, Nicolae Dragan, Iuliu Prodan, Grigore Moisil, Sever Pop, Virgil Sotropa si altii multi.
Grigore Silasi este fiul protopopului greco-catolic Vasile Silasi din Beclean, preot neuitat prin partile locului pentru credinta si întelepciunea sa, dar si pentru cladirea noua a scolii confesionale pe care a ridicat-o. Aceasta întelepciune, va marturisi fiul, Grigore Silasi, i-a îmbogatit si lui gândirea si viata. Vasile Silasi a participat la Adunarea din 3/15 mai 1848 de la Blaj. Si ne imaginam cu câta emotie a revazut Blajul si a ascultat discursul lui Simion Barnutiu rostit în Catedrala.
A urmat „Scoala primara” în localitate si „Preparandia Greco-Catolica” din Nasaud, una dintre vestitele scoli confesionale românesti din Ardealul timpului, unde, ca si la Beius, se cultiva acelasi spirit al Blajului, acelasi crez exigent al credintei, aceleasi principii de viata.
Dupa absolvire, Grigore Silasi se înscrie la „Academia Teologica” din Blaj si, ca bursier al Mitropoliei, continua studiile la Seminarul Central „Sfânta Barbara” din Viena. În 1862 obtine Doctoratul în Teologie la Universitatea din Viena si, în 1881, la aceeasi Universitate, Doctoratul în Filozofie.
Între anii 1862 si 1872 a fost vicerector si preot al Colegiului „Sfânta Barbara”. În toti anii petrecuti la Viena a desfasurat o activitate culturala foarte bogata – cultura era conceputa de generatia sa ca o cale de îmbogatire a sufletului, o cale pentru emanciparea românilor si trezirea constiintei nationale. A initiat, a sprijinit si a condus asociatiile studentilor români aflati la studii în Capitala Imperiului austro-ungar. Personal, a editat revista „Sionul Românesc” – Foaie bisericeasca, literara si scolara din Viena. Într-un articol ce aminteste articolul – program, Grigore Silasi schiteaza obiectivitatea ca o trasatura definitorie a publicatiei: „… grija noastra cea mai încordata va fi neîncetat ca sa nu pierdem nici pre un minut din vedere regula de aur de a ramâne întru toate strâns obiectivi si a nu ne demite nicidecum subiectivitatii”. Articolele sale, dar si ale colaboratorilor, preoti si studenti, se înscriu în trei directii principale: religie, cultura si pedagogie.
A frecventat cea mai importanta societate a studentilor români din Viena, „Junimea Româna”, a carei presedinte era Ioan Slavici si bibliotecar, Mihai Eminescu. În 1871, când tinerii din toate provinciile românesti, dar si cei aflati la studii în strainatate, au luat parte la pregatirea Serbarilor de la Putna si au participat la Serbari – la 400 de ani de la sfintirea Manastirii, va fi acolo si Grigore Silasi. Au fost atunci la Putna mari personalitati: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Ion G.Sbiera, a cântat Ciprian Porumbescu pentru toata tara, iar studentii, la mormântul lui Stefan cel Mare, au facut promisiuni solemne: „ … E timpul sa ne asumam construirea propriului nostru viitor. E timpul nostru!” Era o fagaduinta, era un juramânt… .
Între 1872- 1886, fiul protopopului greco-catolic din Beclean este profesor la Universitatea Maghiara din Cluj, unde a predat limba si literatura româna, a activat „Catedra de Limba si Literatura Româna”, a fost decan al Facultatii de Filozofie si declarat „Doctor Honoris Causa” a Facultatii. În 1877 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În acelasi timp cu activitatea didactica, a publicat numeroase studii de lingvistica, filologie si folclor românesc. Preocupat de culegerea folclorului, pentru autenticitatea lui, aprecia ca aceasta munca trebuie patronata de Academie. A fost un cercetator pasionat al limbii române si al creatiilor populare, motiv pentru care a fost considerat „unul din putinii nostri savanti”.
În Transilvania timpului preocuparile pentru limba erau impunatoare, se simtea autoritatea lui Timotei Cipariu si a lui August Treboniu Laurian, nu este deci surprinzator ca studiile publicate de Grigore Silasi sunt în aceasta directie: lingvistica, istoria limbii, dialectologie, lexicologie si romanistica. Era convins ca în marea familie a omenirii o natiune se recunoaste si se afirma „în prima linie” prin limba sa.
Câteva titluri doar din lucrarile sale o dovedesc: „Renasterea limbii românesti în vorbire si scriere”, „Dialectul macedo-român paralel cu cel daco-român”, „Despre însemnatatea literaturii române traditionale”.
Conferintele tinute în diferite localitati din Ardeal, în calitate de presedinte al Astrei, pun si ele în lumina personalitatea complexa si profunda a profesorului Grigore Silasi.
O parte a vietii sale de preot, profesor si de om sta deschisa cercetarii. Se stie ca si-a iubit studentii, ca a fost pentru ei un adevarat parinte… . Si gândul ne duce la Aron Pumnul… .
La Cluj a înfiintat si a condus societatea „Iulia”, societate cu scopul cultivarii limbii si literaturii române, a reusit sa-i uneasca pe studenti, sa-i îndemne sa cunoasca scriitorii români, pe Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Radulescu si Mihail Kogalniceanu.
I-a avut studenti pe doi dintre marii nostri scriitori: pe poetul George Cosbuc(1866-1918) si pe Petre Dulfu(1856-1953), autor de basme, poet, profesor, cunoscutul autor al „Ispravilor lui Pacala”. A fi fost în aceleasi amfiteatre, cu distanta catedra – banca, este firesc. La o privire a operelor lor, este izbitoare regasirea ideilor profesorului.
De George Cosbuc, profesorul era aproape si la lucrarile Societatii „Iulia”. Petre Dulfu a fost studentul preferat al lui Grigore Silasi: l-a recomandat lui Vasile Alecsandri, i-a condus teza de doctorat, „Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura româna”, la care autorul lucrarii a anexat 12 poezii ale poetului de la Mircesti traduse în limba maghiara, i-a fost sprijin la sustinerea tezei si, probabil, primul care l-a felicitat pentru obtinerea doctoratului.
Dragostea si valorificarea folclorului în opera lor se datoreaza profesorului Grigore Silasi, „fanatic” admirator al poeziei populare. Ecoul „inimosului profesor” îl gasim marturisit de George Cosbuc în poezia „Atque nos!:
„Ah, îmi place mult povestea, caci poporul se descrie
Singur el pe sine însusi în povesti, si-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel sa observ cum s-a descris!”

Grigore Silasi a cunoscut profund literatura universala, a pretuit literatura greco-latina – este posibil ca de la profesor sa fi venit îndemnul pentru traducerea unor mari opere. Nu pentru „Divina Comedie”, staruinta pentru traducerea capodoperei a venit din partea tatalui poetului, preotul greco-catolic Sebastian Cosbuc, care a dorit sa vada în limba româna cartea „unui italian, Dante, în care se vorbeste de Rai, Purgatoriu si Iad”. Lui George Cosbuc îi datoram prima traducere în limba româna a „Divinei comedii”.
Ca student, Petre Dulfu a tradus, tot pentru prima oara în limba româna, „Ifigenia în Taurida” si „Ifigenia în Aulida” de Euripide.
Ce a însemnat folclorul pentru Petre Dulfu o spun scrierile sale.
Credinta si evlavia preotului Grigore Silasi, spiritul sau cumpatat, daruirea neîncetata si iubirea pentru tineri a ajuns la sufletul celor doi studenti în anii formarii lor; în tot ce au creat, este prezent Dumnezeu… . Cosbuc se situeaza în spatiul marilor poeti, „poet universal”, dar spre el se pot îndrepta toti cei care doresc sa-si primeneasca sufletul… .
Anul acesta sunt 180 de ani de la nasterea preotului si profesorului Grigore Silasi, dar sunt si 160 de ani de la nasterea lui Petre Dulfu si 150 de ani de la nasterea lui George Cosbuc… . Gândul si pretuirea noastra îi amintesc si împreuna… .
Prin Grigore Silasi s-a transmis spiritual Scolii Ardelene: credinta, eruditia, jertfa si iubirea pentru Biserica Greco-Catolica. Cinstindu-l astazi, la 180 de ani de la nastere, îl redescoperim si simtim dureros câta nevoie avem de exemplul vietii lui, cât de mult ne lipseste acest exemplu, ca sa ne regasim pe noi însine în fata datoriilor ce ne cheama.