La data de 21 octombrie, s-au împlinit 15 ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Eugen Pantea, preot paroh al Parohiilor Minisul de Sus din judetul Arad, Dumbrava din judetul Bihor si Beliu, judetul Arad. În cele ce urmeaza vom reda un articol scris de fostul director al Scolii din Beliu care evoca personalitatea parintelui Eugen si anii grei ai comunismului prin care parintele a trecut.

***
Nu îti este dat sa întâlnesti în viata prea multi oameni care sa poarte cu ei linistea sufleteasca, omenia si credinta în Dumnezeu, rabdator si saritor în a face bine oricui, modest si sfatos, cu mare dragoste pentru nepoti si stranepoti, cum a fost preotul paroh al bisericii greco-catolice din Beliu. Dar, pentru a fi un astfel de om, este necesar sa traiesti printre oameni, sa suferi alaturi de ei, sa poti discerne ce e bine si ce e rau în tot ceea ce faci si întreprinzi. Preotul Pantea Eugen a fost prezent printre credinciosi, a renuntat la casnicie pentru a-si putea oferi toata credinciosia catre Dumnezeu, fiind trup cu Biserica.
Pâna în anul 1946 a cunoscut oamenii din Bihor, activând în localitatea Dumbrava, apoi a slujit cu drag în biserica din Beliu pâna în 1948, când o serie de preoti greco-catolici au fost nevoiti sa paraseasca altarele bisericesti, unii suferind mult, altii fiind nevoiti sa se ascunda de ochii autoritatilor din acele vremuri. Parintele Pantea a luat hotarârea de a se feri de necazuri adapostindu-se prin locuri retrase din apropierea localitatii Minisul de Sus, unde a fost ajutat de catre rudenii si de catre alti crestini. Un timp i-a fost mai usor lucrând ca si contabil la o cariera de diatomit din vecinatatea satului.
Despre regretatul preot Pantea auzi numai cuvinte de lauda din partea celor care l-au iubit si cunoscut. Om modest din toate punctele de vedere: inteligent, saritor la nevoie, împaciuitor, blând si sfatos, modest si dornic de a schimba o vorba buna cu oricine se întâlnea. Îti parea bine când te întâlneai cu el, la rându-i si el se bucura. Pe nepoti si stranepoti ii iubea mult; acestia se tineau scai dupa el, pâna la un teren agricol din apropiere, unde munceau împreuna, dupa puterile lor. Timp îndelungat s-a îngrijit cu devotament de fratele sau care era suferind.
Dupa Revolutie, la începutul anului 1990, credinciosii greco-catolici din localitate l-au rechemat în fruntea bisericii. Mai târziu, în 1997, a fost ridicat la gradul de canonic onorar de catre P.S. Virgil Bercea, moment desfasurat în biserica din Beliu.
Satenii din Beliu îsi amintesc de casa parohiala, pe locul careia acum se afla un bloc de locuinte, unde preotul Pantea aduna copiii, împreuna cu învatatorii din sat, pentru a realiza o ora de religie. Odata m-a invitat la el acasa, unde acum locuieste familia Ivut. Bucuros, am pasit pragul unui mic altar încropit în partea de rasarit a locuintei. Aici se ruga ceasuri întregi, alaturi fiindu-i mai multe carti bisericesti, o masuta, o candela aprinsa, o cruce, camera tainica, plina parca de aer spiritual.
Mai târziu aici îl lua pe stranepotul sau Eugen si îi destainuia din cele sfinte si îl învata slujbele bisericesti; acest stranepot se straduieste azi sa fie un bun slujitor, asa cum l-a povatuit unchiul sau, când înca îl mai tinea pe genunchi.
Am aflat ca se pregatea cu grija pentru a rosti cuvântul de învatatura în fata credinciosilor. În ultima perioada de slujire, lua însemnarile scrise pe pagini îngalbenite de vreme si citea emotionat din ele, cu acelasi efect pe care îl producea si prin cuvântarea obisnuita.
A slujit cu daruire în biserica câtiva ani; ajungea primul, pregatit pentru slujba si pleca ultimul din biserica. Pâna la sosirea enoriasilor se odihnea pe un scaun în altar; surprins de catre cineva, a marturisit convins: „as vrea sa mor în biserica”.
A activat în paralel cu noul paroh Constantin Roman pâna aproape de sfârsitul vietii. Nu a zacut, dar cu vreo 2-3 ore înainte de a muri si-a simtit sfârsitul marturisindu-i nepoatei Adelina: „sa nu plângi, azi plec neaparat”.
Si s-a stins ca o lumânare, la respectabila vârsta de 91 de ani, în anul 2000, la 21 octombrie.
Dormi în pace, ostas vrednic al lui Hristos!