„Redam în cele ce urmeaza câteva notite din cateheza pe care pr. Daniel Ange a tinut-o astazi în fata participantilor la a XIII-a Întâlnire Nationala a Tineretului Catolic, ce se desfasoara la Cluj între 22 si 26 iulie 2015, la sediul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla. Tema evenimentului este cea propusa de Papa Francisc pentru Ziua Mondiala a Tineretului 2015, una dintre Fericirile rostite de Isus Cristos în Predica de pe Munte: „Fericiti cei cu inima curata, pentru ca ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8). Iata deci câteva fragmente din cateheza invitatului din Franta.
Aseara, am deschis, pentru prima data dupa multi ani, o carte mica pe care Mons. Vladimir Ghika i-a dat-o tatalui meu, si prima fraza este chiar motoul întâlnirii noastre: „Fericiti sunt cei care îl cauta pe Dumnezeu, pentru ca l-au gasit deja pe Dumnezeu”. Inimile curate, care îl vor vedea pe Dumnezeu, doar acestea pot vedea frumusetea acestei lumi. Am considerat aceasta o confirmare din partea Mons. Ghika pentru întâlnirea noastra. Si voi începe acum cu trei întrebari: Da sau nu? Vreti sa îl vedeti pe Dumnezeu? Vreti sa vedeti gloria lui Dumnezeu? Vreti sa va deschideti inima la lumina lui Dumnezeu?
Oricine pe pamânt cauta fericirea. Avem multe momente de bucurie în vietile noastre pentru care trebuie sa îi multumim lui Dumnezeu, dar majoritatea acestor bucurii nu dureaza mult, dispar repede. Daca va bucurati de sanatate si sunteti poate sportiv, dar brusc apare un accident sau o boala si sunteti în spital, deci daca toata fericirea voastra consta în a avea o buna sanatate, este o fericire foarte slaba. Toti cautam asadar o bucurie pe care nimeni sa nu o poata lua vreodata de la noi, sa nu o poata scoate din inimile noastre. Cautam o bucurie vesnica si doar Dumnezeu poate sa ne umple inimile, pentru ca El e izvorul întregii bucurii.
Avem un psalm frumos care spune „Cine ne va arata fericirea?” Si fraza urmatoare spune: „Fa, Doamne, sa straluceasca peste noi fata Ta”. As putea spune: „Fa, Doamne, sa straluceasca peste noi soarele/Fiul Tau” (un joc de cuvinte în limba engleza: sun înseamna soare, Son înseamna Fiul). Aceasta înseamna ca fericirea înseamna sfintenie. Si invers: sfintenia înseamna fericire. Repetati aceste doua propozitii cu mine! Fericirea înseamna sfintenie. Sfintenia înseamna fericire. Este o idee foarte buna, pe care trebuie sa o raspânditi între colegii vostri.
[…]
Crearea fiecaruia dintre noi constituie primele Rusalii din vietile noastre. Am fost conceputi de parintii nostri, dar cu ei si prin ei Tatal ceresc a dat suflarea Spiritului Sfânt, a dat suflare de viata prin inima lui Isus. Sunt asadar cinci persoane care au lucrat pentru existenta voastra: mama, tata, Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt, fiecare cu propria slujire. Daca am primit viata mea de la Dumnezeu, din inima lui Dumnezeu, aceasta înseamna ca El m-a dorit întotdeauna. A dorit în mod personal viata mea. Sunt conceput din inima lui Dumnezeu. Si chiar daca poate parintii nu m-au iubit, nu m-au dorit, El, Dumnezeu, m-a dorit pentru ca m-a iubit. M-am nascut dintr-o iubire vesnica, viata mea s-a nascut din iubirea lui Dumnezeu.
Credeti cu adevarat acest lucru? Ne schimba toata viata faptul de a sti de unde venim. Daca mi-am primit viata de la Dumnezeu înseamna ca nu pot sa mor, ca sunt nemuritor. Desigur, trupul moare, dar doar pentru un timp, pentru ca într-o zi vom învia ca trupul glorios al lui Isus în dimineata de Pasti. De aceea, atunci când apare Maria la Fatima, la Lourdes, la Medjugorje, ne arata întotdeauna trupul ei glorios, are întotdeauna 16-18 ani, mereu tânara, ne arata tineretea vesnica a lui Dumnezeu, ca în rai vom avea mereu 18-20 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea nu va avea niciodata 84 de ani, este tânar, vesnic tânar. Si îl voi vedea pe Dumnezeu asa cum este El. Desigur, pe pamânt îl vedem în Creatie, în suferinzi, în semeni, în mod special în Euharistie, chiar daca e ascuns. Si vrem sa îl vedem asa cum este, în marirea Sa.
[…]
Fiecare dintre noi este unic. Putem dovedi aceasta prin codul nostru genetic. Fata noastra este absolut unica. Chiar si pentru gemeni, fata nu este la fel. Fiecare dintre noi este unic înaintea lui Dumnezeu si trebuie sa primim cu bucurie propria viata, asa cum este, sa fim fericiti ca suntem români, maghiari, ucraineni, sa fim fericiti ca traim aceasta minunata perioada a istoriei. Trebuie sa fim fericiti de trupurile noastre, sa îi multumim lui Dumnezeu pentru frumusetea fetelor noastre. Adesea suntem invidiosi pe fetele altora, mai ales fetele: dorim alta culoare de ochi, nasul putin mai lung, sau buzele de o alta forma, degetele mai lungi… Dar trebuie sa ne primim trupurile, fetele, ca dar de la Dumnezeu, trebuie sa fim uimiti de propria noastra frumusete. Îti multumesc, Doamne, pentru frumusetea mea, îti multumesc, Doamne, pentru ochii mei care pot vedea un apus de soare frumos, frumusetea florilor. Îti multumesc, Doamne, pentru mâinile mele care pot cânta la pian, pentru bratele mele care pot lucra sau pot îmbratisa copiii. Îti multumesc, Doamne, pentru picioarele mele, pot alerga, pot dansa etc. Acesta este izvorul fericirii de fiecare zi: sa îi multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii asa cum este ea.
Eram cândva la o casa cu copii cu dizabilitati, iar în timpul rugaciunii de seara copiii se rugau: „Doamne, îti multumim pentru soare, pentru flori”. La un moment dat, un baietel a spus: „Îti multumesc Doamne pentru mine”. Baiatul nu avea picioare. Nu putea umbla, nu putea dansa, dar a spus: „Îti multumesc Doamne pentru viata mea”. Tocmai de aceea foarte multe persoane cu dizabilitati sunt pentru noi modele privind bucuria de a trai. În amintesc ca în Austria, la o întâlnire a tinerilor, am vazut o fata tânara, în jur de 18 ani, cu o fata stralucitoare. Fata si ochii ei radiau atâta fericire! Dupa Liturghie am dorit sa merg, sa o întâlnesc, dar nu am reusit sa o gasesc. Unde sa fie? M-am gândit ca poate a fost un înger.
Dintr-o data am vazut-o. Era mica de înaltime, ca o fetita de 8 ani, cu fata frumoasa a unei fete de 18 ani. Si am întrebat-o: „Cum de esti atât de fericita? Care este secretul fetei tale stralucitoare?” Mi-a raspuns: „Pâna la 18 ani eram revoltata, pentru ca colegii mei de scoala, oamenii de pe strada, se uitau la mine ca la o ciudatenie. Dar într-o noapte, când am împlinit 18 ani, l-am simtit pe Isus spunându-mi: ‘Brigitta, esti cea mai frumoasa fata din lume! Iar eu te iubesc pentru frumusetea ta!’ Din acel moment pentru mine a devenit important nu ce gândesc oamenii despre mine, ci ceea ce Isus crede despre mine.”
A devenit atât de fericita, încât colegii ei de facultate mi-au spus ca era cea mai fericita fata din întreaga universitate. Raspândea în jurul ei bucurie. Astazi este medic pediatru si mi-a spus ca este minunat: „Pentru ca sunt atât de mica de înaltime, copiilor nu le este teama de mine.” Nu este minunat? Este un exemplu de dizabilitate transfigurata, transformata în iubirea lui Isus. Si noi toti suntem la scoala acestor oameni cu dizabilitati. Ei ne învata acea fericire simpla a existentei, a faptului de a trai.
Rusaliile au loc a doua oara în viata noastra la Botez, când întreaga Preasfânta Treime, care mi-a dat viata, existenta, vine, intra în inima mea. Devenim Biserica lui Dumnezeu, casa Preasfintei Treimi, sanctuarul Tatalui, al Fiului si al Spiritului Sfânt, si se schimba extraordinar vietile atunci când traim cu adevarat cu Preasfânta Treime. Multi crestini traiesc fara a împartasi cu adevarat viata în intimitate cu Preasfânta Treime. Tot timpul, chiar si atunci când nu ma gândesc la aceasta realitate, Preasfânta Treime traieste în inima mea, asadar port în mine izvorul propriei vieti. Izvorul fericirii nu este în afara mea, nu este departe de mine, ci în inima mea, în sufletul meu.
[…]
Nu trebuie sa cautam doar fericirea noastra, ci si fericirea celor din jur, dar si fericirea lui Dumnezeu. Îl putem face pe Dumnezeu mai fericit, sa spunem asa. Sf. Paul spune ca îl putem întrista pe Spiritul Sfânt. Daca îl putem întrista, putem asadar si sa îl facem plin de bucurie. Daca Isus devine bucuria vietilor noastre, atunci noi suntem bucuria Mariei: dorim sa îi stergem lacrimile ei pentru lume; în aceste zile dorim sa devenim consolatorii Maicii lui Dumnezeu, sa îi stergem lacrimile, pentru ca ea plânge cu lacrimile noastre. Daca suntem copiii lui Dumnezeu, nu putem sa nu fim fericiti, suntem mostenitorii Lui, printii si printesele Lui; în rai vom deveni toti regi si regine, pe pamânt suntem printi mostenitori. Si tot ceea ce îi apartine lui Isus îmi apartine mie: toata frumusetea creatiei, Sfânta Biserica, toti sfintii, fratii si surorile noastre, sunt toate ale mele. Sunt un mic print cu si în Cristos.
Când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Polonia, la Czestochowa, s-a cântat un cântec minunat: „Abba, Ojce”. A fost extraordinar: doua milioane de tineri din întreaga Europa, dupa 50 de ani de tensiuni, au cântat împreuna „Abba, Ojce” – Abba, doua silabe, cuvântul care este secretul inimii lui Isus. El ne-a daruit propriul Sau secret în Ghetsimani: a fost prima data când Petru, Iacob si Ioan au auzit acest cuvânt scurt: Taticule. Acest mic cuvânt îi apartine doar lui Isus, doar El i-ar putea spune asa Tatalui ceresc, si ne daruieste secretul Sau. Am devenit fratii Lui si ne-a dat totul. Acesta este secretul rugaciunii. Deoarece în inima mea, Isus se roaga tot timpul pentru lume, pentru fiecare dintre noi, îl preamareste pe Tatal, îl lauda pe Tatal chiar si atunci când nu sunt constient de lucru acesta, când nu îmi dau seama ce se întâmpla în inima mea.
De exemplu, daca conducem masina de-a lungul unui râu, datorita zgomotului masinii nu putem auzi muzica minunata a apei. Ca sa o asculti, trebuie sa opresti masina, motorul: atunci ai liniste si auzi clinchetul minunat al apei, asculti. Aceasta înseamna ca atunci când îti faci timp pentru rugaciune, orice fel de rugaciune, rugaciunea lui Isus sau rugaciunea liturgica, în acel moment îti opresti motorul ca sa asculti: Ce spune Isus în inima mea? O alta comparatie: uneori, în oras, când vrei sa studiezi si este mult zgomot pe strada, pui un CD cu muzica clasica, de exemplu Vivaldi; aceasta nu înseamna ca asculti în fiecare moment, fiecare nota muzicala. De fapt înveti, istorie sau geografie, dar uneori te opresti: o!, ce frumoasa este muzica! Dar când revii la învatat, muzica merge mai departe; când te urci înapoi în masina si pornesti motorul, râul curge în continuare, chiar si daca tu nu asculti. Înseamna ca tot timpul, zi si noapte, Isus se roaga în inima ta. Cât de trist este sa nu stii acest lucru, cât de fericit esti atunci când întelegi aceasta, când poti participa la rugaciunea lui Isus!
Personal am o rugaciune care ma ajuta foarte mult. E rugaciunea numelui lui Isus, pentru ca numele Lui este plin de prezenta Sa. Si doar în Spiritul Sfânt putem spune cu iubire Isus. Mie unuia îmi place sa spun numele lui Isus timp de ora sau în timpul unei plimbari într-o padure. Încep spunând: „Maria Isus, Maria Isus…” O rog pe Maria sa se roage lui Isus asa cum s-a rugat când Fiul era într-o iesle în Betleem. Apoi o las pe Maria deoparte si spun expresii scurte: „Isuse, te iubesc”, „Isuse, te laud”, „Isuse, bucuria mea”, „Isuse, iubirea mea”, „Isuse, lumina mea” – foarte scurte. Doar 2-3 cuvinte, repetând mereu numele lui Isus. Nu doar de câteva ori, ci de multe ori. Putem folosi mataniile sa numaram de câte ori spunem, dar nu este necesar. Dupa ce spun de doua-trei sute de ori de exemplu „Isuse, iubirea mea”, trec sa spun „Isuse Tata” sau chiar „Isuse Taticule”. Isus se roaga în mine si cu mine Tatalui. Spun „Isuse” când inspir si „Tata/Taticule” când expir.
Da atâta pace aceasta rugaciune. Putem face aceasta rugaciune oricând, oriunde. Apoi putem face si rugaciuni de mijlocire. Daca vreti sa va rugati pentru tara voastra spuneti „Isuse România, Isuse România”. El stie de ce are nevoie România. Nu trebuie sa îi explicati timp de o ora toate problemele politice sau economice. Isus stie toate acestea. Daca doriti sa va rugati pentru crestinii persecutati spuneti „Isuse Irak”, „Isuse Siria”, „Isuse Egipt”, „Isuse Nigeria”, „Isuse Pakistan” – spuneti doar numele tarii si Isus stie ce sa faca. Sau sa spunem ca doriti sa va rugati pentru cineva, de exemplu pentru Anca, spuneti atât: „Isuse Anca, Isuse Anca…” Iar dupa vreo o suta de repetari, Isus va spune „bine, gata, ma ocup acum de Anca”. Aceasta este rugaciunea mea personala. Fiecare trebuie sa îsi gaseasca modul cel mai usor de a se ruga tot timpul.
La un moment dat, când eram în Africa, a trebuit sa fac o operatie chirurgicala, asa ca am fost anesteziat timp de 18 ore. Asistentele medicale erau uimite ca tot timpul cât am dormit am spus: „Isuse Tata, Isuse Tata…” Asistentele mi-au relatat ca a fost într-un fel deranjant, ca ar fi dorit sa se mai schimbe putin ceea ce spun. Eu însa am fost fericit pentru ca am avut dovada ca si atunci când eram inconstient, rugaciunea cu numele lui Isus continua.
Sursa:http://www.bru.ro